Biserica lui Antonescu

Azi, de Constantin si Ele-na, bisericile isi primesc credinciosii. Mai ales cea cu hramul celor doi sfinti, aflata in Bucuresti si cti-torita de maresalul Ion Antonescu si sotia sa, Ma-ria. Imaginea ctitorilor se afla pe unul din peretii interiori ai bisericii. Istoria unui lacas controversat.

Oare cine va veni maine sa ii ia la intrebari? Politia, presa, vreun reprezentant al comunitatii evreiesti, cineva de la vreun minister? Cam asa se intreaba preotii de la Biserica "Sfintii Imparati Constantin si Elena" din Bucuresti, ctitorie a maresalului Ion Antonescu.

Motivul acestei nelinisti a slujitorilor din lacasul aflat la intersectia bulevardului Basarabia cu Mihai Bravu nu este altul decat numele controversatului personaj istoric Ion Antonescu. Martora fara voie la regimuri politice care nu l-au agreat pe cel care si-a ridicat aici loc de pomenire, biserica aceasta are o istorie de 63 de ani. Constructia ei s-a definitivat cu putin inainte de executarea maresalului, iar pictarea si impodobirea au durat pana spre sfarsitul anilor ’50.

CTITORUL. Despre Ion Antonescu - ctitorul de biserici vorbeste parintele profesor Dumitru Radu, parohul bisericii: "Aceasta latura a lui Antonescu este mai putin cunoscuta de catre unii. El este ctitorul bisericii de aici, fundamentul a fost pus in 1943, biserica fiind ridicata inainte de a fi el executat, la 1 iunie 1946. A fost prezent la punerea pietrei de temelie impreuna cu sotia sa, Maria, de fata fiind si familia regala, prin Elena, mama lui Mihai I. Ion Antonescu a fost ctitor si la biserica Margeanului, apoi la una din Damaroaia si a donat niste bani si la Casin, precum si la Elefterie din Bucuresti". Daca n-ar fi venit momentul decembrie 1989, biserica din "bariera Vergului" ar fi fost demolata. Securitatea a sters orice urma care ar fi amintit de faptul ca aceasta era cunoscuta ca "biserica lui Antonescu", dar macar a ramas in picioare. Parintele Ion Protopopescu si parintele Dumitru Radu, impreuna slujitori in biserica amintita, povestesc cum securistii au dat foc in 1988 tuturor documentelor din biserica: "Securitatea a descins la parohie, a luat toata arhiva bisericii, inclusiv procesele verbale si lista donatorilor si le-a ars in curtea bisericii. Am refacut in mare pomelnicul, cu Antonescu in frunte, dar nu mai stim toti donatorii, mai stim de profesorul Victor Gomoiu si de alti cativa". Despre preotul Constantin Sarbu, primul preot al bisericii, aflam ca a stat in puscarie cativa ani buni, in urma unei inscenari: ii pusesera arme in beciul casei parohiale si l-au putut, astfel, inchide.

Dar de ce si linistea preotilor de astazi ai acestei biserici este tulburata? In 2001, in curtea bisericii, s-a amplasat si dezvelit un bust al maresalului. Se implineau atunci 55 de ani de la moartea sa. Actiunea a fost sustinuta financiar de Iosif Constantin Dragan, dar faptul l-a costat demisia din armata pe generalul Mircea Chelaru, care a participat si el la slujba de pomenire a ctitorului bisericii amintite. In urma unor proteste ale Comunitatii evreiesti din Romania, Guvernul a emis Ordonanta 31 din 2002, care stipuleaza interdictia de afisare in spatii publice a simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob. De atunci, pe adresa bisericii vin mereu somatii, cerandu-se fie acoperirea cu un paravan a bustului, fie daramarea lui. Preotii sunt intr-o situatie dificila. "Unii ne acuza de faptul ca acoperim bustul lui Antonescu, iar altii ne someaza sa-l dam jos de acolo. Si intr-un fel, si-n altul, noi nemultumim pe cineva", spune parintele profesor Dumitru Radu, parohul bisericii. "Pentru noi, nu este atat de importanta activitatea lui politica, el este ctitorul bisericii noastre, iar acela este un monument votiv. Noi il pomenim la toate slujbele, este ctitor, asa spun canoanele".

FINUL. Se spune ca maresalul, la fiecare mare sarbatoare, boteza cativa copii din familii nevoiase. Printre acestia se afla si Ioan Filip, pensionar din Bucuresti, care ne-a declarat: "Cand parintii mei au primit vestea ca maresalul Antonescu si sotia lui vor sa ma boteze au fost fericiti. Se obisnuia in acele vremuri, sa nu uitam ca este vorba de anul 1942, ca aceia care aveau posibilitati materiale sa boteze copiii mai putin norocosi, cei saraci, dar si cei orfani. Pentru ca m-am nascut la 29 august, de sarbatoarea Taierii Capului Sfantului Ioan Botezatorul, am fost ales de familia Antonescu sa port acest nume, Ioan. Au mai fost botezate si trei fetite atunci, toate Ioana. Parintii nostri au primit cate un trusou cu tot ce era necesar unui copil nou-nascut in acele vremuri, bani si tot ce mai aveau nevoie".