Discriminarea pe caz de boală în instituţiile socialiste

De la Direcţia Judeţeană de Poştă şi Telecomunicaţii Dolj ca răspuns la scrisoarea trimisă nouă de Marin Romanescu din satul Branişte, comuna Podari: "Cererea petentului pentru instalarea postului telefonic la domiciliu a fost aprobată de conducerea unităţii noastre anterior depunerii sesizării la dumneavoastră". Ar fi, poate, de pus câteva întrebări. Dar, cum totul e bine când se sfârşeşte cu bine, nu ne rămâne decât să-i dorim lui Marin Romanescu să nu aibă nevoie să apeleze la serviciul "deranjamente".


Din Cluj-Napoca primim o nouă scrisoare de la cititoarea noastră Ana Horincar. În răspunsul la prima sa scrisoare, publicat de noi în numărul 21 al revistei, de la 26 mai 1989, Consi­liul popular al municipiului Cluj-Na­poca ne asigura că în decurs de două luni, dată fiind starea sănătăţii sale şi recomandarea medicilor privind asi­gurarea unor condiţii corespunzătoare de muncă, petenta va fi încadrată definitiv pe post de laborantă.

Din această a doua scrisoare aflăm însă că singura "favoare" care i s-a făcut după apariţia răspunsului mai sus citat a fost interdicţia de a mai frecventa cursul de calificare pe care îl începuse. "Medicii se străduiesc să mă redea societăţii şi celor doi copii pe care doresc să-i cresc şi să-i educ, adaugă în încheiere Ana Horincar, dar toate eforturile lor se dovedesc inutile, din cauza condiţiilor de muncă." Comentariile sunt, credem, de prisos. Aşteptăm un răspuns corect, real de astă dată, la care legile ţării, legile nescrise ale omeniei îi obligă pe cei răspunzători.
Maria Radu - Flacăra, nr. 44/1989