În sfârşit...

Columbodromul este etimologic un mix latino-grecesc dintre columba (porumbel) şi dromos (tip de cursă sportivă practicată în Grecia antică) sau tradus şi mai pragmatic de anglo-saxoni "One Loft Races", respectiv cursele dintr-o singură crescătorie.

Astfel, deşi specificul curselor cu porumbei călători este dat de un singur punct de start (locaţie de lansare) şi zeci, sute sau mii de puncte de sosire (volierele casnice), sistemul columbodromului simplifică ecuaţia, redu­când-o la formula "o lansare pentru o sosire".

Această competiţie este dedicată numai puilor nescoşi la zbor, adică neobişnuiţi cu voliera părintească, pentru ca ei să nu încerce astfel să revină acasă. Puii sunt toţi obişnuiţi la noua adresă unde încep antrenamentele şi apoi cursele cu premii intermediare, pentru a ajunge apoi la cursa finală, cea premiată substanţial. După finalizarea competiţiei se întocmeşte clasamentul ge­neral al celor mai bune păsări, cu cla­sări punctate pe toate distanţele ju­cate în ritm crescător. Dacă în cursa fi­nală surprizele sunt cele care adesea fac re­gula, în clasamentul AS se pre­mia­ză constanta calitativă a porumbelului.

Columbodroamele sunt detaşat cel mai bine plătite competiţii cu porumbei din lume. Sistemul de câştig este situat pe trei paliere: premiile financiare plătite pentru cursa principală şi cursele intermediare, cota de 30%-50% revenită din vânzarea porumbeilor la sfârşitul concursului final şi pariurile jucate în timpul competiţiei. Suma acestor premii variază de la câteva sute de euro până la câteva sute de mii de euro. Aşadar, foarte tentant! Însă, dincolo de reţeta financiară, care, fie vorba între noi, are întotdeauna un câştigător garantat... organizatorul oferă participanţilor şansa unică de a concura cu mari crescători (nume de poveste), dispersaţi pe între­gul mapamond.

Numai într-un columbodrom se pot întrece crescători din Europa, Australia şi SUA!
Numai într-un columbodrom crescătorul posesor de păsări de va­loare îşi poate demonstra indepen­dent calitatea liniei deţinute. Desigur, han­dicapul este dat de imposibilitatea punerii în valoare a unor anumite trucuri ce ţin de "clasa" crescătorului, însă într-un columbodrom regulile sunt cât se poate de simple şi transparente, în timp ce regimul de viaţă al porumbelului călător este unul disciplinat şi spartan: competiţie, antrenament, masă şi odihnă. Nimeni nu îi răsfaţă, nimeni nu îi vitaminizează suplimentar, nimeni nu îi dopează, vorba refrenului consacrat "stand up and fight..."!

Crescătorii care se ascund prin "clubuleţe prietenoase", nu au ce să caute la astfel de competiţii, pentru că aici vântul bate pentru toţi la fel, distanţele sunt pentru toţi aceleaşi, porţile rămân doar la fotbal, aceeaşi masă, aceeaşi casă, dife­renţa o dau clasa şi rezistenţa, deci va­loarea. Subliniez acest aspect pentru că adeseori am auzit "campioni de se­pareu" spunând că ar juca şi ei, dar, din păcate, nu au porumbei de columbodrom..., eronat şi nimic de comentat, poate doar să mai citez o dată spiritul zicalei bătrâneşti "Cui îi e frică să nu se bage!". Un exemplu perfect în acest sens îl reprezintă Gaby Vandenabeele, din punctul meu de vedere, şi fac abstracţie de prietenia care ne leagă, posesorul celei mai valoroase linii mo­derne de porumbei călători, constantă în timp, creată de el şi jucată de el, deci nu gonflată de publicitatea comercială. Din motive ce ţineau de sistemul său de creştere, el nu juca în columbodroame.

Tachinat de prieteni şi provocat de adversari, Gaby aruncă mănuşa şi tri­mite în 2009 trei porumbei direct la cel mai titrat columbodrom din lume: Sun City, Africa de Sud, 5.000 de porumbei la start. Rezultatul: două păsări au ajuns în finală, din care una ocupă locul 2. Jos pălăria! Valoarea iese întotdeauna ca untdelemnul la suprafaţă...

Deşi am mai prezentat succint cu ceva timp în urmă subiectul jocului pe columbodroame, l-am reluat astăzi, pentru că în week-end-ul din 11-12 septembrie au avut loc finalele celor mai importante Open-uri europene ale anului 2010. De unde cu câţiva ani în urmă rezultatele noastre nu contau, fiind sporadice şi rătăcite în cel mai fericit caz pe locuri de minimum două cifre, anul acesta, România a confirmat în sfârşit. Au fost obţinute cele mai bune rezultate din istoria participărilor româneşti pe marile arene columbofile ale Europei: loc 1 AS, cel mai bun porumbel al com­petiţiei German Open ediţia 2010 şi locul 9 în cursa finală; locul 13 la numai 8 secunde de primul loc ( în condiţiile sosirii compacte a primilor 16 porumbei), la cel mai mare open european, Europa Classic - cursa finală şi locul 3 la categoria AS şi 58 în finala de la Eme­rald Open. Trei rezultate de prestigiu care propulsează de acum porumbelul românesc de sport în galeria titrată a campionilor europeni. Hai, România!

• Pagină realizată cu sprijinul Fe­de­raţiei Române de Sport Columbofil din România