Jamie Oliver se luptă cu sistemul şcolar american

Deşi abia a terminat de filmat show-ul din Huntington şi proiectul "Food Revolution", Jamie Oliver se află în faţă unei probleme greu de rezolvat: propunerile lui în legătură cu meniurile de implementat în şcoli le dau mari bătăi de cap autorităţilor americane.

Proiectul "Food Revolution" al lui Jamie a avut de la început două scopuri principale: primul a fost acela de a-i învăţa pe locuitorii oraşului Huntington şi apoi, prin intermediul show-ului, întreaga Americă să gătească, iar al doilea a fost acela de a schimba felul în care copiii americani mănâncă. Primul din aceste scopuri se află pe drumul cel bun. Pentru atingerea lui, Jamie a deschis cât timp a stat în Virginia de Vest un centru unde doritorii pot lua lecţii de gătit: "Jamie's Kitchen". Instituţia este încă în funcţionare, chiar şi după plecarea bucătarului, administrarea ei fiind preluată de o instituşie medicală din zonă. Cel de-al doilea scop pare însă din ce în ce mai greu de atins.

COSTURI PREA MARI
Pentru a schimba alimentaţia copiilor, Jamie a procedat la fel cum a făcut şi în Marea Britanie: a început cu meniurile nesănătoase din şcoli. În cazul Americii, a fost vorba despre şcolile din ţinutul Cabell. Văzând meniul constând în conserve şi pizza, Jamie a fost revoltat. Aşa că a adus câteva ajutoare şi a gătit câteva zile chiar el un prânz copios. Dar Michael O'Dell, un oficial al ţinutului, spune că sunt unele probleme cu menţinerea meniului sugerat de Jamie.

"Intenţiile lui sunt foarte bune, dar ingredientele proaspete de la producătorii locali ar costa probabil mai mult decât alimentele cumpărate de la marii distribuitori şi ar putea chiar să nu întrunească condiţiile cerute de Guvern în ceea ce priveşte cerinţele alimentare." Problema cea mai mare pentru O'Dell o reprezintă însă costurile pe care le-ar avea un meniu făcut doar din produse proaspete.

"Nu spun că e ceva greşit cu folosirea ingredientelor proaspete, ba dimpotrivă. Dar trebuie să echilibrăm nutriţia cu costurile. Iar sistemul şcolar trebuie să asigure cel mai mic preţ posibil pentru a le fi uşor părinţilor." Gary Hendricks, directorul Oficiului pentru nutriţia copiilor în şcoli din Kanawha, spune: "Poţi face orice meniu vrei, dar legislaţia spune că trebuie să ceri acelaşi preţ pentru toate". Autorităţile sunt îngrijorate că folosirea ingredientelor proaspete ar duce la scumpirea meniului din şcoli, iar un preţ ce ar ajunge la 4 sau 5 dolari ar fi mult prea mare pentru părinţi.

PERSONAL INSUFICIENT
Conform autorităţilor americane, folosirea ingredientelor proaspete ar naşte şi o altă problemă decât cea a costurilor ridicate. "Dacă cumpărăm produse semipreparate, avem nevoie de mai puţin personal care să pregătească mâncarea. Dacă însă apucăm pe calea cealaltă, pentru a prepara mâncăruri din ingrediente proaspete trebuie ca mâncarea să fie făcută cap-coadă. Asta ar dura prea mult timp cu personalul deja existent, aşa că ar fi nevoie să mai angajăm oameni pentru asta", a afirmat Gary Hendricks.




Cât timp a filmat, Jamie şi-a dat seama şi el de această problemă, aşa că a adus însă în şcolile din ţinut ajutor pentru bucătărie - bucătari antrenaţi de el.
Dar, conform spuselor lui O'Dell, sistemul şcolar a obţinut fonduri de la spitatul din Huntington şi de la guvernatorul Joe Manchin pentru a susţine aceste ajutoare doar până la sfârşitul anului. La rândul său, Hendricks a afirmat că nici nu se pune problema ca personalul din şcoli să fie suplimentat.

"A angaja personal nou şi a le pune la dispoziţie programe de training gastronomic ar necesita fonduri în plus. Ori acestea nu există, având în vedere că statul Virginia de Vest se confruntă şi aşa cu destule dificultăţi financiare."

 

Gramaje prea stricte pentru producătorii locali
Gary Hendricks a mai găsit o problemă cu utilizarea ingredientelor proaspete de la producătorii locali: "Nu e chiar atât de simplu să aduci alimente proaspete în meniul şcolilor. Virginia de Vest nu are o recoltă suficient de bogată pentru a hrăni tot timpul anului 20.000 de copii în fiecare şcoală. Majoritatea produselor sunt sezoniere". În plus, conform legilor, cerinţa este ca distribuitorii de alimente să fie aleşi din cadrul unei licitaţii, lucru greu de făcut în cazul în care ar apela la distribuitorii locali.

O'Dell adaugă că producătorii locali nu sunt de încredere în comparaţie cu marii distribuitori. "Nu ştim ce fel de pesticide au uitlizat sau cum depozitează alimentele." De asemenea, şcolilor li se cere să calculeze numărul de calorii, sodiu, carbohidraţi şi grăsimi saturate din fiecare meniu.

"Avem reguli foarte stricte în ceea ce priveşte nutriţia pentru copii. Firmele mari de distribuitori afişează pe etichetă toate informaţiile de care avem nevoie pentru a calcula valoarea nutritivă a prânzurilor. Producătorii locali nu ne pot garanta aceste informaţii. Ar fi un proces prea lung şi scump pentru ei. Şi până la urmă, conchide O'Dell, mâncarea semipreparată din şcoli este cu mult mai sănătoasă decât ceea ce cumpără de obicei din magazine oamenii în fiecare zi. E alt tip de mâncare semipreparată."