x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Nu e prea târziu pentru lecţia Hayek, domnule guvernator!

Nu e prea târziu pentru lecţia Hayek, domnule guvernator!

de Ionuț Bălan    |    08 Dec 2010   •   21:25
Testul pe care îl are de trecut cineva pentru a se numi bun economist constă în înţe­le­gerea faptului că creşterea economică sau nivelul an­ga­jă­rii forţei de muncă nu sunt determinate de creşterea consu­mu­lui ci, din contră, de volumul economisirii.
Friedrich August von Hayek


Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a evocat participarea în 1975 la o conferinţă susţinută de Friedrich August von Hayek, în care lau­reatul Nobel pentru economie readucea în discuţie valorile liberalismului clasic. Isărescu a citat din memorie pasaje din discursul lui Hayek: "Domnilor m-aţi invitat să vă vorbesc despre un termen care este o noutate, stagflaţie. Am stat şi m-am gândit şi cred că am un răspuns. În ‘39, după ce prietenul meu John Keynes şi-a lansat cartea (Teoria generală a ocupării forţei de muncă, a dobânzii şi a banilor) şi am citit-o, mi-am dat seama cât de periculoasă este şi l-am invitat la o discuţie la un restaurant londonez. Şi ştiţi ce i-am spus? John scoate porcăria asta de pe piaţă că vei distruge capitalismul. Şi uite că s-a întâmplat că porcăria lui John a distrus capitalismul". Guvernato­rul a adău­gat: "Bine­în­ţe­les că n-aveam mintea atunci ca să-l înţeleg pe el, eram altfel şcolit, altfel calibrat, altfel orientat".

Dar să vedem în conti­nuare ce l-a putut indigna pe Hayek. Potrivit lui Key­nes, preţurile activelor determină nivelul ratei de ocupare a forţei de muncă. Un declin al acestora, ge­nerat de o schimbare de sentiment a investitorilor, produce scăderea în lanţ a preţurilor activelor productive şi a acţiunilor companiilor, reducerea investiţiilor şi, în cele din urmă, creş­terea numărului de şomeri, ca urmare a restrângerii ac­tivităţii economice. Pentru a rezolva această problemă, Keynes recomandă creş­terea ofertei de bani de către băncile centrale (de exemplu, prin cumpărarea de titluri de stat), pentru a majora la loc preţurile activelor.

Keynes greşeşte însă când susţine că preţul activelor poate reveni pe trend ascendent fără ca celelalte preţuri, inclusiv cel al muncii (salariile), să crească la rândul lor, remarcă Edmund Phelps, un alt laureat Nobel pentru economie. Dimpotrivă, majorarea ofertei de bani ar declanşa instantaneu spirala inflaţionistă. Pe fondul unei inflaţii în creştere, ce se poate transforma chiar în hiperinflaţie, guvernul se poate confrunta cu proteste de stradă, ceea ce ar da implicit apă la moară curentelor politice radicale şi totalitariste: fascism, nazism, comunism.

Iar mai grav decât orice este că re­co­mandările lui Keynes sunt puse în practică chiar în zilele noastre de Ben Bernanke, preşedintele Fed (sistemul de bănci centrale al Statelor Unite). Măsurile de relaxare cantitativă (quantitative easing) anunţate de Fed, care vor consta în achiziţia de titluri de stat SUA în valoare de 600 de miliarde de dolari, sunt menite să ajute băncile să nu mai execute garanţiile afe­rente creditelor neperformante, ceea ce permite ca preţul activelor imobiliare să stagneze ori să scadă mai puţin decât în mod firesc. Susţinere a preţului imobilelor în moneda locală ce satisface interesele politicienilor, dar ignoră avertismentul lansat de fostul preşedinte al Fed, Alan Greenspan, care spunea că "cea mai gravă criză financiară de după al doilea război mondial", urmează să se încheie "abia după stabilizarea preţurilor din sectorul imobiliar".

"Porcăria lui John" care distruge capitalismul este reprezentată aşadar de tentativa de gestionare a procesului de corecţie de către guvern. Ceea ce face să se poată vorbi de un eşec al intervenţionismului statului şi nu de unul al pieţei, în condiţiile în care statul a fost acela care a alungit orizontul antreprenorial, iar acum tot el încearcă să plaseze sub controlul său toate sferelor vieţii econo­mice, blocând procesul na­tu­ral de corecţie antreprenorială şi prelungind criza.

Da, dar în vreme ce Hayek l-a criticat pe Key­nes, acesta din urmă a de­clarat că e de acord "mo­ral şi filosofic", "de acord aproape în întregime" cu cele scrise de primul în "Drumul către servitute". Carte în care Hayek combate orice formă de totalitarism (fascism, nazism, comunism) şi pune în evidenţă caracterul ireconci­liabil dintre piaţa liberă şi planificarea socială.

Şi dacă în economie li­b­ertatea se traduce prin capitalism şi pieţe, în arena culturală acelaşi lucru e reprezentat de libertatea de exprimare şi libertatea presei, subliniază economistul suedez Johan Norberg. Libertatea, însă, e mai puţin importantă pentru guvernatorul Isărescu decât reducerea inflaţiei, aşadar ­ spune domnia sa ­ presa ar face bine să se disciplineze şi să nu mai dea cuvântul oricărui "trancănitor". Mai rămâne să publice BNR, zilnic, alături de cursul valutar, şi lista trăncănitorilor agreaţi.

×