Nichita, în genunchi în faţa poporului sârb

in mod normal nu-mi place sa impart nimic din ce-i romanesc, sunt un zgarcit...totul e pentru romani, dar noi si prietenii sarbi avem multe in comun, necazuri si iubiri, fericire si durere, credinta in dumnezeu si dsragostea de patrie, si mai este admiratia mea netarmurita fata de darzenia lor de cerbicia si curajul de a sta in piciore in orice imprejurare...si uite azi aflu ca au ingenunchiat in ... Citeşte întreg comentariul

in mod normal nu-mi place sa impart nimic din ce-i romanesc, sunt un zgarcit...totul e pentru romani, dar noi si prietenii sarbi avem multe in comun, necazuri si iubiri, fericire si durere, credinta in dumnezeu si dsragostea de patrie, si mai este admiratia mea netarmurita fata de darzenia lor de cerbicia si curajul de a sta in piciore in orice imprejurare...si uite azi aflu ca au ingenunchiat in fata lui Nichita Stanescu...si atunci vin si zic: de azi inainte ma bucur sa-l impart pe Nichita cu prietenii sarbi asa cum cu drag il impart pe Eminescu cu fratii de peste Prut...o sa ziceti ca nu-i acelasi lucru, mai ganditi-va... Restrange comentariul