Nicu şi Zoe Ceauşescu erau filaţi de Securitate

La ordinul Elenei Ceauşescu, Securitatea a urmărit pas cu pas fiecare mişcare a Zoei şi a lui Nicu Ceauşescu. Mult timp aghiotant al celor doi, Dumitru Burlan (nea Mitică, pentru tineri), colonel în cadrul Direcţiei a V-a, le-a aflat toate secretele. Pe câteva le dezvăluie Jurnalului Naţional.  


ÎN INTIMITATEA CEAUŞEŞTILOR
Pe Dumitru Burlan, Securitatea l-a racolat din uzină. De partea sa avea, de la început, câteva atuuri. Pe lângă "originea socială sănătoasă", făcea parte şi din organizaţia tinerilor comunişti. "M-am născut în 1939, în judeţul Gorj, spune Dumitru Burlan. Am fost recrutat din rândurile tine­rilor muncitori din fabrici. Lucram pe atunci la Electroaparataj, lângă stadionul «23 August», ca frezor matriţer. Eram şi în comitetul UTC pe fabrică. Ni s-a spus că trebuie zece tineri care să fie recrutaţi pentru Direcţia Gene­rală a Securităţii Statului. În vara anului 1959 am dat nişte examene la limba română, istorie şi sport."

Au apărut însă, imediat, şi problemele la dosar. "Aveam două chestiuni care nu au putut fi clarificate. Faptul că, în 1952, tatăl meu a fost exclus din partid. Am lămurit treaba asta. El era angajat la poşta din Floreasca. Ieşind la pensie în 1952, a plecat la ţară. Nu a mai activat în cadrul organizaţiei timp de şase luni, fiind exclus. Asta am lămurit-o. A trebuit să spun eu asta, ei au verificat. În al doilea rând, eu am avut un frate pe care nu îl mai chema Burlan. Îşi schimbase numele în Bădulescu, datorită soţiei care nu îi plăcea numele Burlan. El a făcut Şcoala de partid de la Moscova, avându-i prin­tre colegi pe Mihai Gere şi Ion Stănescu. Am lămurit şi treaba asta. Am făcut Şcoala militară conspirată din cartierul Militari, de filaj şi investigaţie. Copiii din preajma şcolii ne catalogau «spioni». După un an de zile am absolvit această şcoală şi, în 1960, am fost repartizat la Direcţia de Filaj şi Investigaţii."

A prins astfel reorganizarea serviciilor secrete din România, petrecută în 1967. Atunci, prin Decretul 710, s-a înfiinţat Departamentul Securităţii Statului (DSS), coordonat de un Consiliu al Securităţii Statului (CSS). În acelaşi an, Dumitru Burlan urca încă o treaptă în ierarhie, pătrunzând în anturajul "conducerii superioare de partid şi de stat". "A venit un ordin pentru cei care vor să vină la Direcţia de Securitate şi Gardă pentru paza demnita­rilor, îşi aminteşte fostul ofiţer. În 1968, făcând raportul, am fost repa­rtizat la această direcţie." I-a filat, printre alţii, pe Alexandru Drăghici, Alexandru Bârlădeanu, Constantin Pârvulescu, Gh. Apostol, Chivu Stoi­ca. La începutul anilor '70, a intrat şi în intimitatea Ceauşeştilor. Primise ordin de a urmări fiecare mişcare a tinerilor Nicu şi Zoe.
"TOVARĂŞA" SPIONA DIN BOSCHEŢII PARCULUI HERĂSTRĂU
Într-una dintre misiuni, a aflat şi despre primele iubiri ale Zoei Ceauşescu. Printre amorezi, s-ar fi aflat, susţine D. Burlan, şi Petre Roman, proaspăt absolvent, şef de promoţie al Facultăţii de Energetică a Politehnicii din Bucureşti. "Ei au copilărit în acelaşi cartier. Într-adevăr, Petre Roman era mai în vârstă decât Zoe cu vreo trei  ani. A fost o perioadă când Elena Ceau­şescu avea felul ei de a fi. La ordinele ei, copiii erau supravegheaţi sau copiilor li se dădeau aghiotanţi, bodyguarzi cum s-ar spune astăzi. Nu tot timpul copiii lor erau în atenţia Direcţiei a V-a. Pentru că Direcţia a V-a avea în atribuţiune Securitatea familiei Ceauşescu. Supraveghind-o pe Zoe cu echipa mea, la un moment dat, primesc prin staţie un apel de la ofiţerul care era acasă, la vila şefului statului. «Tovarăşa» a întrebat: «Măi, Zoe unde e?». Ofiţerul, la rândul lui, m-a apelat pe mine. «Unde este 202?», ăsta era indicativul lui Zoe. 200 era «Tovarăşa», 201 era Nicuşor.

Valentin era deja la studii în Anglia. Ofiţerul m-a apelat pe mine, deoarece ştia că sunt cu Zoe. Eu i-am raportat că e cu Petre Roman, prin Parcul Herăstrău. Elena Ceauşescu, când a auzit că e în parc cu Petre Ro­man, a zis: «Să vină să mă ia şi pe mi­ne». Eu eram cu maşina, cu o Dacie albă, cu numărul 1-B-3315. M-am dus în faţă, «Tovarăşa» s-a urcat lângă mine. M-a întrebat pe unde sunt. I-am apelat prin staţie pe ofiţeri, că aveam doi ofiţeri după ei. Unul Cornel Stanciu şi altul Ion Albu. M-am dus şi m-am apropiat. Am intrat cu maşina, unde e un restaurant, Bordei. E o alee mai largă, am intrat şi am întrebat băieţii prin staţie pe unde sunt. Şi la un moment dat i-am văzut pe partea stângă. Şi «Tovarăşa» zice: «Opreşte aici!». Şi s-a uitat la ei, cum mergeau pe alee, Petre Roman cu ea de mijloc, se mai şi sărutau. «To­va­răşa» a ur­mă­rit sce­nele şi a plecat, am dus-o acasă. Nu i-a convenit rela­ţia. Chiar aşa s-a exprimat: «Deja în familie avem un evreu». Era vorba de cumnată-sa, soţia lui frate-su, Petrescu, care era pe la Sindicate (Gh. T. Petrescu, vice­pre­şe­dinte al Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor - n.r.). Şi atunci, ca să o îndepărteze de Roman, Elena Ceauşescu, pentru că Valter Roman, tatăl lui Petre, de mult voia, a decis să îl trimită pe Petre la Toulouse, în Franţa, să facă specia­li­zarea. Şi l-a îndepărtat. El a negat tot timpul re­la­ţia de prietenie cu Zoe. Că nu pu­tem să spunem că a fost o relaţie amo­roasă. Faptul că mergi prin parc cu cineva, o ţii de mijloc şi te săruţi, asta înseamnă că ai o relaţie? Dar a negat."
10 ofiţeri îl urmăreau pe Nicu

Mult timp s-a aflat în vizorul Securităţii, tot la ordinul Elenei Ceau­şes­cu, şi mezinul Nicu. "Eram vreo zece ofiţeri care aproape un an şi ceva numai de Nicu ne-am ocupat, îşi aminteşte Dumitru Burlan. Filaj, asta făceam. Vă spun sincer, multă lume se aşteaptă la ceva senzaţional. Eu vă spun că Nicu nu a făcut lucruri deosebite. De exemplu, ca orice tânăr, avea nişte legături cu anumite fete. Îi plăcea să conducă, îi plăcea să bea. Tot aşa, ca să vezi, el intrase într-o combinaţie şi cu alţii. Din afara cercului de copii din nomenclatură. Şi atunci noi, colonelul Flintaşu, eu şi alţii, care îl supravegheam, am luat o măsură şi am introdus în gaşca respectivă un ofiţer de-al nostru, pe care Nicu nu îl cunoştea, şi nici ăia nu-l cunoşteau. Dar am reuşit. I se spunea locul de la «Turturele». Făcea parte şi un arab. Aveau loc petreceri cu femei multe, cu băutură multă. Şi nouă ne era frică, de aia l-am introdus pe ofiţerul care făcea parte din gaşcă. Să fie atent să nu i se întâmple ceva lui Nicu. Ţinta noastră era protejarea lui Nicu. Peste tot pe unde se ducea Nicu era tehnică operativă. Aici unde este spitalul de copii, pe Grigore Alexandrescu, aproape de Dorobanţi, de ambasada turcă, era un bloc unde stătea regizorul Vitanidis. Era bun prieten cu Nicu şi mergea şi îl vizita. În toate locaţiile unde mergea Nicu, noi eram interesaţi. Noi raportam lui Postelnicu, el stătea de vorbă cu «Tovarăşa» ore întregi la telefon şi îi spunea ce raportam noi."