O clipă de neatenţie

Se trezise puţin buimăcită după noaptea înăbuşitoare, urmărită de vise care încă o obsedau. Odată urcată la volan, se dezmeticise repede, drumul greu, cu urcuşuri şi coborâşuri, o solicita din plin. Satul copilăriei rămăsese  undeva în urmă, pitulat printre dealurile din jur, cu casele albe ca nişte flori uriaşe. În depărtare, geana zorilor sticlea roşietic, deschizându-se luminii ca ochiul somnoros al unui uriaş. Maşina îşi croia voiniceşte drum printre serpentinele strânse, motorul gâfâia ascultător şi ea simţea cum îi creşte în suflet dorul de copii. Îi lăsase dormind. (...)

Odată scăpată dintre munţi, şoseaua se întindea în depărtări ca un şarpe uriaş ieşit la soare să se mai încălzească. Către Gilău, traficul se intensifica, o mulţime de biciclişti, probabil navetişti, roia încoace şi-ncolo. Simţi deodată nevoia să fumeze. Fără să-şi dea seama, devenise nervoasă. Cu mâini tremurătoare strângea volanul şi, ca să scape mai repede de aglomeraţie, acceleră. Scoase o ţigară, dar nu găsea chibriturile. În sacoşa de pe bancheta din spate! Acolo trebuie să fie. Întoarse capul, apucă sacoşa voluminoasă şi o trase spre ea. În momentul acela simţi o izbitură uşoară şi instinctiv trase de volan. Văzu feţele mânioase ale unor oameni care arătau spre ea şi opri.

Coborî şi privi în urmă. Întins pe caldarâm, un bătrân, alături, bicicleta sfărâmată, cu roţile făcute opturi, mărturie a unei imprudenţe de-o clipă. Atunci gândurile i se învălmăşiră. (...) Nici acum nu realizează cum a apărut biciclistul acela în calea ei. Într-o clipă. O singură clipă!...
Paul Ulieru - Femeia, nr. 11/1989