Papa Ioan Paul al II-lea s-a rugat pentru succesul perestroikăi

Mihail Gorbaciov intrase în zodia întâlnirilor istorice. La 1 decembrie 1989, cu o zi înainte să dezbată pro­blemele internaţionale cu George Bush, la Malta, liderul sovietic l-a vi­zitat pe Papa Ioan Paul al II-lea. În­tre­vederea s-a desfăşurat la Vatican. S-a ajuns atunci la un acord privind stabilirea de relaţii diplomatice între URSS şi Sfântul Scaun, prin trimiterea de reprezentanţi permanenţi.

Cei doi lideri de origine slavă au vorbit despre pace, perestroika şi drepturi religioase. Noua orientare politică sovie­tică, de deschidere spre reforme, găsise sprijin la Înaltul Pontif. Se ru­gase, după cum mărturisise oas­­pe­telui, pentru reuşita perestroikăi. Europa "trebuie să respire cu amândoi plămânii săi", a spus apoi Pa­pa, în cadrul întrevederii, referin­du-se la cele două sisteme, capitalism şi socialism.

Mandatul lui Gorbaciov în fruntea URSS schimbase natura relaţiilor cu Vaticanul. Cardinalul Casaroli, secretar de stat, adeptul unui "Ostpolitik" (politici estice) în materie religioasă, participase, în urmă cu un an, la Moscova, la festivităţile de celebrare a 1000 de ani de la creştinarea ruşilor. A convorbit atunci timp de 90 de minute cu şeful de la Kremlin despre dificultăţile catolicilor din prima "patrie a socialismului".

Printr-un gest de bunăvoinţă, Gorbaciov a reinstalat în funcţie doi episcopi catolici lituanieni exilaţi. Pentru prima oară, în 1989, bieloruşii au primit şi ei un episcop catolic. A urmat apoi "pelerinajul" lui Gorbaciov la Vatican. Era un alt gest de normalizare a relaţiilor URSS-ului cu lumea necomunistă. Dar şi cu proprii cetăţeni, de vreme ce, potrivit unui sondaj efectuat în epocă, peste 40% dintre sovietici credeau în Dumnezeu. Şapte decenii de ateism nu fuseseră de ajuns pentru a slăbi credinţa oamenilor, fie ei ortodocşi, catolici, musulmani sau baptişti.  


MAI MULTE DREPTURI PENTRU CATOLICII DIN URSS
Totuşi rămăseseră nerezolvate nu­meroase aspecte religioase, după cum a mărturisit, de la început, gaz­da întâlnirii. "Aşteptăm cu multă emo­ţie şi speranţă adoptarea de că­tre ţara Dumneavoastră a unei legi pr­ivitoare la libertatea de conştiinţă, a spus Ioan Paul al II-lea. Nădăjduim că adoptarea acestei legi va avea ca efect lărgirea posibilităţilor vieţii religioase pentru toţi cetăţenii sovie­tici. Omul devine credincios în ur­ma liberei sale alegeri şi este imposibil a obliga pe cineva să creadă. În Uniunea Sovietică şi mai ales în Rusia, ca şi în anumite ţări vecine, cea mai mare parte a credincioşilor sunt creştini ortodocşi.

Bineînţeles că nutrim nădejdea ca fraţii noştri ortodocşi să se bucure de mai multă libertate. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât ne-am implicat acum într-un dialog ecumenic, care se desfăşoară într-un mod activ, cu Bisericile ortodoxe, în special cu Biserica ortodoxă rusă. Căci suntem foarte apropiaţi între noi." Papa Ioan Paul al II-lea a amintit şi despre enoriaşii catolici de rit roman şi rit bizantin, din Lituania, Letonia, Bielorusia şi Ucraina. Îl preocupa lipsa "dreptului fundamental al libertăţii de confesiune". În­ţe­legerea cu sovieticii referitoare la stabilirea de relaţii diplomatice prin trimiterea reciprocă de reprezentanţi a fost, de asemenea, pe ordinea de zi a întâlnirii.


PERESTROIKA, ÎN PERIOADA CRITICĂ
La rândul său, secretarul sovietului Suprem al URSS a discutat despre pace, libertatea de conştiinţă şi, mai ales, perestroika. Despre pace, Gorbaciov nu şi-ar fi găsit un interlocutor mai potrivit. Papa Ioan Paul al II-lea, ca mai toţi conducătorii Bisericii Catolice, militase dintotdeuna pentru înţelegerea între popoare. "Noi am şi încheiat un prim tratat asupra unui anumit tip de arme nucleare, a declarat liderul de la Kremlin.

Iar într-un viitor previzibil va fi posibilă şi reducerea cu 50% a armelor strategice." Şi discursul sovieticului despre sporirea li­bertăţilor de orice fel, trebuie să-l fi mulţumit pe înaltul pontif. Interesant este modul în care a justificat Gorbaciov găselniţa sa, pe­restroika.
"Trebuie să spun, Serenisime, că am fost uimit constatând ce larg ecou a stârnit printre oameni propunerile şi ideile noastre. Nu emitem pretenţia de a fi purtătorii unei înalte misiuni de salvare. Noul nostru credo european constă în preconizarea unei gândiri comune asupra mijloacelor care să poată clădi o lume mai bună. Nu putem revendica deţinerea adevărului absolut şi nici să-l impunem altora. Iată, de pildă, partenerii noştri occidentali, prin­tre care şi Statele Unite, declară că se felicită pentru perestroika. Într-adevăr, majoritatea oamenilor simpli, ca şi mulţi dintre oamenii politici, sunt pentru. Dar încă de pe acum nimeni nu su­gerează că reînnoirea Europei s-ar putea realiza numai în baza va­lorilor occidentale, iar tot ce se deosebeşte de acestea ar trebui eli­minate. Este de neconceput ca popoarele, istoria, tradiţiile şi identitatea lor să fie tratate în felul ăsta. Se reproşa în trecut Uniunii Sovie­tice că exportă revoluţia. Astăzi se fac încercări pentru a fi exportate alte valori. Nu aceasta este calea cea bună. Prea aminteşte de războaiele religioase ale trecutului. (...) În legătură cu perestroika. Se găseşte în prezent în punctul său crucial şi străbate o perioadă critică. Sarcina cea mai arzătoare este schimbarea mentalităţilor; concepţiile vechi dispar cu greu; schimbările afectează interesele esenţiale ale unor persoane concrete, lucru ce ridică probleme grave. Unii încearcă să exploateze confuzia care s-a instalat în minţi, în urma schimbărilor profunde care se petrec în ţara noastră. Trebuie să ţinem seama de toate acestea."

În finalul întâlnirii, primul-secretar al Sovietului suprem a anunţat instituirea unei legi favorabile inclusiv catolicilor din Uniu­nea Sovietică. "Marea majoritate a credincioşilor din ţara noastră-or­todocşi, musulmani, catolici-susţin perestroika, a declarat Gorba­ciov. Într-un viitor apropiat Sovietul suprem al URSS va vota o lege asupra libertăţii de conştiinţă. Este în interesul nostru ca diferitele confesiuni să contribuie la reînnoire, la umanizarea societăţii noastre. Dar ţinând seama de caracterul specific, particular al pro­blemelor abordate, trebuie evitată orice politizare. (...) Am dori să nădăjduim că se vor lua iniţiative din partea Dumneavoastră pentru ca procesul în curs să nu fie însoţit de tensiuni şi să fie înlăturate dificultăţile existente. Am dori de asemeni să se procedeze astfel încât structurile Bisericii catolice din ţara noastră să coincidă cu frontierele de stat. Nu am intenţia să vă dau sfaturi, în această pri­vinţă mizez pe experienţa şi înţelepciunea Dumneavoastră."