Preoţi cu crucea-n frunte

În cinstea achitării datoriei ex­ter­ne, Consiliul Naţional al Frontului De­mocraţiei şi Unităţii Socialiste s-a întâlnit în şedinţă plenară. Conform statului, în componenţa FDUS intrau Partidul Comunist Român, Organizaţia Democraţiei şi Unităţii Socialiste, organizaţii de masă, obşteşti, profesionale, coo­pe­ratiste, con­silii ale oamenilor muncii apar­ţi­­nând na­ţi­o­na­li­tă­ţilor conlo­cu­i­toare, uniuni de crea­ţie, asociaţii şi so­cietăţi ştii­n­ţi­fice, culturale şi spor­tive, re­pre­zen­tanţii cultelor re­cu­nos­cute oficial.

Respectând compo­ziţia "glo­ba­lizatoare" a FDUS, la Plenara amin­tită au fost desemnaţi să cu­vânteze, printre alţii, Alexandrina Găinuşe, prim-secretar al Co­mi­tetului Judeţean Ialomiţa al PCR, Cor­nel Rudi, maistru minier la Între­prin­derea "Vulcan" din ju­de­ţul Hu­ne­­doara, Ion Muşat, pre­şe­dinte al CAP Pecineaga, Cornel Rizescu, di­rec­tor general al Institutului Central de Cercetări Metalurgice, Nestor Vor­ni­cescu, mitropolitul Olteniei, Ioan Robu, episcop-conducător al Ar­hi­e­pis­copiei Ro­mano-Catolice Bu­cu­reşti. Informaţi, probabil, de in­teresantele implicări politice făcute de capii cultelor în ţările vecine, responsabilii cu presa de la Comitetul Central au decis să reproducă în ziarul partidului discursurile lui Nestor Vornicescu şi Ioan Robu. Vizate ori scrise, desigur, de activiştii înalţi ai partidului.

Cuvântul Mitropolitului Nestor Vornicescu
Prin misiunea noastră, prin comandamentele de cunoştinţă patriotică românească, ne ex­pri­măm şi astăzi, în cadrul Plenarei Consiliului Na­ţi­o­nal al Frontului Democraţiei şi Uni­tă­ţii Socialiste, adeziunea noastră totală şi participarea activă la realizarea gran­dioaselor programe care se dezbat în înaltul forum al democraţiei noas­tre, programe de dezvoltare economico-socială multilaterală a scum­pei noastre patrii, România Socialistă.

La unison cu toţi cei care sunt pre­zenţi aici, vă rog să-mi permiteţi ca, în numele Bisericii Ortodoxe Ro­mâ­ne, al tuturor cultelor din ţara noastră, care, ca o expresie a înaltului democratism  al societăţii noastre, sunt membri ai Consiliului Naţional al FDUS, să dau glas celor mai alese sentimente de profund respect şi înaltă preţuire pe care le nutrim faţă de dumneavoastră, eminent condu­cător al naţiunii noastre şi ctitor al României moderne, promotor neobosit al păcii în lume, al înţelegerii şi colaborării între oameni şi popoare.

Aducându-vă cel mai vibrant oma­giu acum, când naţiunea ro­mâ­nească aniversează alegerea dumneavoastră ca întâiul Preşedinte al României, vă rugăm să primiţi şi cu acest prilej sărbătoresc profundele noastre mul­ţu­miri pentru grija permanentă pe care personal o acordaţi dezvoltării economico-sociale multilaterale a ţării, creşterii continue pe această bază a nivelului de viaţă materială şi spirituală a poporului, concretizată, între altele, în modernizarea tuturor localităţilor ţării, în majorarea re­tribuţiilor şi pensiilor de care au be­neficiat şi vor beneficia milioane de oameni ai muncii, precum şi în amplele programe de construcţii de locuinţe şi edificii social-culturale care pun în lumină, în mod elocvent, umanismul ce caracterizează socie­tatea contemporană românească.

Vă asigurăm, mult stimate domnule Preşedinte, că, în ciuda cleveti­rilor ce se fac auzite în anumite cercuri răuvoitoare din străinătate, dintotdeauna ostile poporului român, noi sprijinim cu toate forţele noastre actuala modernizare a co­mu­nelor şi satelor de pe plaiurile ro­mâneşti, modernizare care contribuie, evident, la ridicarea nivelului de trai al ţărănimii muncitoare, spre un grad de civilizaţie care să reducă tot mai mult deosebirea dintre oraş şi sat.

Procesul de modernizare a lo­ca­lităţilor rurale din ţara noastră, aprobat de forurile democratice ale poporului, este determinat de necesitatea creării unor condiţii adecvate pentru o viaţă înfloritoare, pentru învăţământ, cultură, asistenţă me­dicală şi confortul locuitorilor satelor. Susţinem prin cuvânt şi prin faptă acest proces, ştiind că el asigură, pe lângă modernizarea vieţii, sub toate aspectele ei, păstrarea a tot ce trecutul nostru glorios a creat mai valoros în artă şi în arhitectură, inclusiv cea bisericească, în tot ceea ce constituie patrimoniul nostru cultural naţional.

Am luat cunoştinţă cu deosebită bucurie şi cu un profund sentiment de mândrie patriotică de faptul că, începând de la sfârşitul lunii martie, ţara noastră nu mai are de plătit datorii externe. Este acesta un fapt de uriaşă importanţă, cu larg ecou intern şi internaţional, pe care noi toţi îl vedem, mult stimate domnule preşedinte, ca pe încă un strălucit succes al politicii dumneavoastră înţelepte, pentru afirmarea şi apă­rarea independenţei şi suveranităţii depline a României.

Întreaga conduită şi bunul-simţ exemplar al  poporului nostru, prin principiile sale morale, stau măr­tu­rie că dorinţa şi efortul nostru de unitate în spirit şi în lucrare nu pot nicidecum reprezenta o simplă declaraţie.

Noi, cei de astăzi, ştiind de unde venim şi încotro ne îndreptăm, conştienţi de valorile trecutului şi având o perspectivă limpede a vii­to­rului, cum se dovedeşte şi prin programele prezentate şi discutate as­tăzi, prin fapta fiecărei zile, ne afirmăm şi reafirmăm adeziunea totală, în calitate de slujitori şi cre­dincioşi ai cultelor, în nobila calitate de cetăţeni loiali ai României socia­liste, la ţelurile patriotice ale întregului nostru popor.

Dorim să folosim şi acest prilej pentru a vă încredinţa, mult stimate domnule preşedinte Nicolae Ceau­şes­cu, că ierarhii, clerul şi credincioşii Bisericii Ortodoxe Române, ani­maţi de sentimente de profundă mândrie patrio­tică pentru marile realizări ale po­porului, pentru vii­torul luminos deschis progresului societăţii noastre şi pu­ternic mobilizaţi de chemările şi exemplul de viaţă şi muncă al Domniei voastre, aprobând unanim toate documentele supuse Plenarei noastre, vom acţiona cu devotament şi abnegaţie, împreună cu întregul popor, aducându-şi contribuţia la înălţarea continuă a scumpei noastre patrii, Republica Socialistă România, la afirmarea ei tot mai puternică în ansamblul naţiunilor lumii.

Cuvântul episcopului Ioan Robu
Este pentru mine o deosebită onoare ca în acest forum, în care sunt reuniţi toţi reprezentanţii societăţii noastre să vă aduc, mult stimate domnule preşedinte Nicolae Ceau­şescu, în numele clerului şi credincioşilor catolici din România, oma­giu fierbinte pentru tot ceea ce faceţi pentru binele şi prosperitatea patriei, ale întregului popor.

Suntem cu toţii fii ai acestei ţări, indiferent de naţionalitate, de concepţiile noastre filozofice sau religioase şi avem cu toţii aceleaşi drepturi şi aceleaşi îndatoriri. Patria noastră ne creşte şi ne hrăneşte pe toţi după contribuţia pe care o aducem la dezvoltarea şi propăşirea ei. Biserica noastră Catolică îşi aduce în acest sens contribuţia specifică pentru binele poporului român. Cu cât ţara este mai puternică, mai înfloritoare, cu atât viaţa noastră, a tuturor laolaltă, şi a fiecăruia în parte este mai bună. De aceea, mult stimate domnule Pre­şedinte al Republicii, noi toţi sus­ţinem programele de dezvoltare multilaterală, economică şi socială a ţării, supuse dezbaterii şi aprobării Ple­narei Consiliului Naţional al FDUS. Dar, aşa cum pe bună dreptate s-a spus şi aici, aceste programe, oricât de bune ar fi, nu reprezintă nimic dacă nu sunt şi înfăptuite. De aceea şi noi, slujitorii Bisericii, împreună cu cre­dincioşii noştri, ne integrăm muncii întregului popor pentru ca toate acestea să devină realitate.

Prin grija statului nostru, a preocupării Domniei Voastre neobosite, permanente, mult stimate domnule Preşedinte al Republicii, în România toţi cetăţenii au de muncă, toţi îşi pot pune în valoare capacităţile lor crea­toare. Ca unul care, prin natura funcţiei pe care o deţin, am umblat şi umblu mult prin lume, am văzut chiar şi în cele mai dezvoltate ţări oameni căutând de lucru, zile şi ani, flămânzi şi goi, dormind sub cerul liber. Suntem deci îndreptăţiţi să respingem pe cei care - rău in­formaţi, răuvoitori sau de-a dreptul duşmănoşi - ne calomniază sau încearcă să ne dea sfaturi asupra modului cum să ne orânduim treburile în grădina noastră, dar nu se uită în grădina lor.

Iată dar că, în ciuda tuturor acestor clevetiri, ţara noastră a reuşit o performanţă la care cu siguranţă jindu­iesc mulţi: România nu mai are da­torii externe. Mă alătur şi eu, împreună cu slujitorii şi credincioşii Bi­sericii noastre catolice, tuturor fiilor ţării care vă adresează pentru aceasta şi pentru tot ceea ce faceţi pentru progresul şi prosperitatea ţării, pentru bunăstarea întregului popor, cele mai alese mulţumiri.

În calitate de cetăţeni loiali ai ţării, reafirmăm din nou, în acest cadru, sprijinul nostru la toate programele supuse dezbaterii Consiliului. Aş dori să subliniez ceea ce este evident pentru noi toţi cei care trăim în România, că planul de modernizare a loca­lităţilor şi sistematizare a teritoriului, aşa cum îl ştim că se înfăptuieşte de mai mulţi ani, urmăreşte să creeze condiţii mai bune de muncă şi viaţă pentru toţi locuitorii lor, demne de epoca de civilizaţie în  care trăim.

Susţinem, de asemenea, fără re­zerve, politica externă de dezarmare şi pace, de largă colaborare cu toate popoarele lumii, cu toţi cei care iubesc viaţa, cei care doresc ca minunata creaţie care este omul să su­pra­vieţuiască şi să aibă viitorul asigurat în linişte şi bună înţelegere cu semenii lui.

Ploua când am venit la această întâlnire şi vreau, cu permisiunea dumneavoastră, să împărtăşesc gândul pe care l-am avut privind ploaia, gând pe care îl transform în urarea: "Să plouă mereu cu har şi fericire asupra ţării şi poporului nostru!".