Renunţarea la carne, intre dietă şi virtute

Vegetarianismul este o formă de alimentaţie raţională şi un mod de viaţă care impune renunţarea la diferite produse preparate din carne. Pentru a ajuta la conservarea produselor naturale, mulţi dintre cei mai mari gănditori ai lumii au urmat un regim vegetarian şi au susţinut necesitatea acestui stil de viaţă din punct de vedere moral şi logic.

Vegetarianismul este o formă de alimentaţie raţională şi un mod de viaţă care impune renunţarea la diferite produse preparate din carne. Pentru a ajuta la conservarea produselor naturale, mulţi dintre cei mai mari gănditori ai lumii au urmat un regim vegetarian şi au susţinut necesitatea acestui stil de viaţă din punct de vedere moral şi logic. Printre cei care au ajuns să adopte acest stil consacrat se numără personalităţi celebre precum: Pitagora, Socrate, Platon, Leonardo da Vinci, Benjamin Franklin, Tolstoi, Mahatma Gandi, Shelley, Plutarh şi mulţi alţii. In viziunea inţelepţilor yoghini, a nu consuma preparate din carne nu este o chestiune legată de sănătate. Este vorba mai degrabă de dragostea pentru animale, pentru Pămănt, precum şi pentru noi inşine.

Leonardo da Vinci

Printre cei mai renumiţi oameni de ştiinţă din istoria omenirii se numără Leonardo da Vinci şi Isaac Newton, amăndoi consideraţi a fi vegetarieni convinşi. Se spune că Da Vinci a iubit foarte mult animalele. Jurnalele sale sunt cele care confirmă acest lucru. El spunea că "va veni timpul cănd oamenii nu vor privi cum sunt ucise animalele, ci vor privi cum sunt ucişi semenii lor", ca şi cum "cea mai mică felină ar fi o capodoperă". Reprezentativ in acest caz este tabloul "Madonna, Isus şi Sfănta Ana", scena fiind prezentată intr-o atmosferă induioşătoare. Da Vinci a pictat mielul, simbolul sacrificiului lui Iisus Hristos pentru omenire, cu multă sensibilitate, accentuănd detaliile. Toate tablourile pictorului in care sunt prezente animalele au fost inspirate din viaţa reală şi din mitologie. Leonardo da Vinci a fost atăt de pornit in favoarea vegetarianismului, incăt ajunsese să cumpere cuşti cu găini, pentru ca mai apoi să le dea drumul in libertate.

G.B. Shaw

George Bernard Shaw a fost probabil cel mai influent dramaturg din Anglia, la inceputul secolului XX. A fost de asemenea un socialist entuziast şi un vegetarian practicant. La vărsta de 25 de ani, după ce a citit operele lui Shelley, a renunţat definitiv la carne. A devenit apoi prieten cu Henry Salt, un binecunoscut vegetarian, dar şi un cruciat al acelei perioade. Datorită influenţei lui Salt, prin puternicul vegetarianism moral, şi-a schimbat radical modul de viaţă. Pentru Shaw, vegetarianismul nu este o formă a spiritului de sacrificiu. El a fost impotriva acelora care au considerat vegetarianismul o cură pentru toate bolile şi care poate fi impus oricărei persoane. El spunea că "vegetarienii pretind că sunt imuni la foarte multe boli, dar ei sunt conştienţi că vor muri din moment in moment. Există in lume milioane de vegetarieni, dar unul singur este Bernard Shaw." Shaw insuşi a găsit o dietă corespunzătoare pentru viaţă şi muncă. "Cel mai ciudat lucru pentru un vegetarian nu este sentimentul că dacă ceva nu se intămplă altor persoane, atunci nu ţi se va intămpla şi ţie… Este vorba mai degrabă despre intămplări diferite: durerea e diferită, plăcerea e diferită, temperatura e diferită, fiecare iubeşte in mod diferit".

George Bernard Shaw nu a fost niciodată un fumător inrăit şi nu a consumat nici alcool, ceai sau cafea. Shaw era adeptul unei diete echilibrate, servind la micul dejun terci de ovăz şi grepfrut presărat cu puţin zahăr. Prănzul incepea cu supe, salate şi era urmat de specialităţile sale culinare preferate: legume in sos de brănză, cornuri cu măr, linte cu ceapă. Totuşi, el nu se abţinea de la deserturile dulci, in special de la torturi şi ingheţate, savurăndu-le inainte de culcare. Doctorul său era convins că este anemic şi a incercat să-l facă să inlocuiască legumele şi fructele cu carnea. In ciuda acestor probleme, Shaw a continuat să fie activ pănă la vărsta de 94 de ani, cănd un accident in grădină a pus capăt vieţii sale.

P.B. Shelley

O unealtă a impusului - cam aşa ar putea fi descris in căteva cuvinte Percy Bysshe Shelley, un mare poet şi reformator politic, considerat a fi fost şi un mare vegetarian. Interesat de vegetarianism incă dinainte de vărsta de 20 de ani, Shelley a fost de părere că această practică l-a menţinut sănătos de-a lungul vieţii şi i-a fortificat corpul. El considera că "măncarea este necesară dacă putem invăţa şi propaga adevărul". Shelley era adeptul unui regim de viaţă echilibrat, de aceea mănca numai atunci cănd considera că era de cuviinţă. Soţia lui Shelley a urmat indeaproape regimul soţului său, iar din această cauză, oaspeţii care le călcau casa au refuzat să mai vină, pe motiv că nu vor să se conformeze dietei lor. Shelley obişnuia să consume foarte multe legume, fructe, apă şi păine (niciodată cu unt). El considera că "omul carnivor este prădătorul obiceiului". A fost invăţat de o tănără franţuzoaică să gătească aşa-numitul "panader", un preparat format din păine cu nucşoară, devenind apoi alimentul lui preferat.Â

Mahatma Gandhi

Gandhi este unul dintre modelele exemplare ale vegetarianismului spiritual. El a utilizat o dietă corespunzătoare care să-i purifice trupul şi sufletul, pentru a descoperi adevărul din spatele cortinei. Pe cănd era copil, mama sa a obţinut de la el promisiunea că nu se va mai atinge niciodată de carne, motiv pentru care a luat acest lucru in serios. Dar la vărsta adolescenţei, problemele s-au complicat, in sensul că a incălcat jurămăntul mamei şi a inceput să aibă mustrări de conştiinţă. In autobiografia sa "Experimente cu adevăr", Gandhi a amintit de acest episod, considerăndu-l tragedia unei promisiuni incălcate. S-a inscris mult mai tărziu in Societatea Vegetarienilor, devenind un prieten foarte apropiat al lui Henry Salt.

Gandhi a văzut in vegetarianism o forţă puternică şi pozitivă venită din Europa şi din această cauză afirma: "Vegetarianismul in India nu este o virtute, este un fel de obicei…, in schimb, pentru un european, vegetarianismul este o virtute, o forţă activă in viaţă, o căutare a unei reforme a adevărului care il va conduce spre alţii". Gandhi credea că, prin folosirea acestei metode, curăţarea sufletului devine mult mai importantă decăt cea a trupului şi că trebuie să existe o armonie intre vegetarianism şi partea interioară. In ceea ce priveşte dieta sa, era adeptul legumelor gătite (in concepţia sa, legumele crude erau mai dificile pentru digestie), al fructelor şi al laptelui nepasteurizat. Tot el credea că oamenii care consumă lapte şi ouă nu pot fi consideraţi vegetarieni convinşi. Insă, atunci cănd a fost bolnav, singurul aliment pe care corpul său il accepta era laptele.Â

In 2005, Vikas Khanna, cunoscut chef american de origine indiană, a publicat volumul "The cuisine of Gandhi", o carte bazată pe adevăruri şi legende referitoare la marele reformator indian.

Khanna, autor şi al volumelor "Ştiinţa măncării şi a vieţii" (2005) şi "Istoria condimentată a Indiei" (2006), este considerat şi un mare iniţiator al mişcării numite "World chefs cooking for life" (Mari bucătari-şefi care gătesc pentru binele lumii). Această mişcare a fost desfăşurată in scopul adunării de fonduri pentru persoanele cu dizabilităţi. In cadrul ceremoniei au fost invitaţi mari bucătari ai lumii care au devenit gazde in locaţii plasate in apropierea celor şapte minuni ale lumii.

Sos cu brănză de vaci şi verdeaţă

Ingrediente: 250 g brănză moale de vacă, o legătură de pătrunjel verde, două crenguţe de tarhon, 3-4 frunze de mentă, două fire de ceapă verde, două roşii, suc de lămăie, un sfert de linguriţă de sare, piper măcinat.

Preparare: Se opăresc roşiile, se curăţă de pieliţe

şi se taie in cubuleţe. Se amestecă brănza cu sucul de lămăie. Se adaugă sare şi piper. Se toacă verdeţurile

şi menta şi se incorporează in brănza de vacă, impreună

cu bucăţile de roşii.

Musaca de cartofi cu soia

Ingrediente: un kilogram cartofi de mărime medie, 300 g soia granule, o ceapă medie, pastă de roşii, sare, piper.

Preparare: Se inmoaie granulele de soia in apă cu sare şi puţin piper pentru aproximativ 30 de minute. După ce se umflă, se scurg bine de apă şi se adaugă verdeaţă. Se fierb cartofii in coajă in apă cu sare. După ce s-au fiert, se scot pe un platou şi se lasă să se răcească. Se curăţă de coajă, apoi se mixează. O cratiţă se unge cu ulei şi se tapetează cu pesmet. Se aşază un rănd de cartofi, apoi unul de soia şi se pune pasta de roşii pănă cănd se umple. Se dă la cuptor pănă cănd se rumeneşte.

Legume crocante la cuptor

Ingrediente: 4 morcovi mari, 4 rădăcini de păstărnac,

4 cartofi, o ţelină potrivită, 100 ml ulei, o lingură de zahăr,

o lămăie, două fire de rozmarin, sare, piper, muştar.

Preparare: Se spală legumele, fără a se curăţa de coajă, apoi se taie de grosimea unui deget, nu mai subţiri. Se pun intr-un castron şi se presară cu sare şi piper. Se rade coaja de lămăie şi se stoarce apoi de zeamă. Se pune coaja rasă in zeama de lămăie şi se adaugă zahărul. Se pune apoi ulei, muştar şi rozmarinul tocat mărunt. Se amestecă bine şi se acoperă castronul cu o folie de plastic şi se lasă aproximativ o jumătate de oră. Se pun legumele impreună cu sosul din castron intr-o tavă intinsă la cuptor. Se coc legumele la foc iute pănă cănd se rumenesc, devenid crocante.Â

Supă de praz

Ingrediente: doi-trei morcovi, un păstărnac, o ţelină, 400 g cartofi, 600 g praz, o lingură de pastă de roşii, două linguri de ulei, sare, piper, verdeaţă.

Preparare: Se curăţă morcovii, ţelina şi păstărnacul, se spală şi se taie in bucăţi mari. Se fierb aproximativ o jumătate de oră in 2,5 litri de apă cu sare. Se taie prazul in rondele şi se căleşte intr-o tigaie incinsă cu ulei. Se strecoară supa de legume, iar zeama rămasă se pune din nou la fiert. Se adaugă prazul şi cartofii tăiaţi in cubuleţe. Se mai lasă pe foc 15-20 minute şi se condimentează după gust cu sare şi piper. Se adaugă pasta de roşii. Se serveşte cu verdeaţă tocată mărunt.