Sony Ericsson Satio

Ca design, aduce mai mult a cameră foto decât a telefon. O cameră cu protecţie sănătoasă, un capac glisant cu dimensiuni generoase, uşor nepotrivit pentru un telefon (în lipsa unei huse de protecţie, capacul poate glisa uşor în buzunar, ceea ce declanşează automat camera foto şi punerea în funcţiune a telefonului). O cameră care dispune de un ecran de 3,5 inci, cu 16 milioane de culori, raport 16:9, rezoluţie de 640x360 de pixeli şi tehnologie rezistivă.

Că ea aparţine telefonului, asta nu mai contează, căci Satio, noul produs al Sony Ericsson, este recomandat de capitolul imagine, în primul rând.

Sigur, nu-i putem nega calităţile de smartphone, de aceea menţionăm dotarea lui Satio cu un sistem de operare Symbian 9.4, seria S60, 5-th edition UI, un sistem de operare deschis, care permite descărcarea de noi aplicaţii în telefon. Pentru a-i face faţă pretenţiosului utilizator, Satio vine cu un procesor ARM Cortex-A8 la 600 MHz CPU, accelerator grafic şi 256 MB de RAM.

Satio (alias Ido) este un quad-band care funcţionează în reţele 3G cu HSDPA la 7,2 Mbps şi HSUPA la 3,6 Mbps. Important: Satio este dotat cu Wi-Fi şi GPS cu A-GPS, servicii bazate pe Google Maps şi Wisepilot, fiind de ajutor pentru găsirea destinaţiilor.

Noul telefon al celor de la Sony Ericsson are accelerometru pentru autorotirea ecranului, TV out, radio FM cu RDS (funcţionare excelentă), Office document viewer şi browser Internet cu suport Flash. Se mişcă destul de natural, nu gândeşte în exces pentru a pune în aplicare o comandă, dar cu toate astea au existat momente de blocaj la telefonul pe care l-am avut în teste.

Un update de soft le-a rezolvat, cu atât mai mult cu cât era vorba, totuşi, despre un telefon de teste, nu pentru end-user. Demn de notat aici că n-a fost nevoie de scoaterea bateriei pentru eliminarea micilor blocaje. Şi la fel de important de notat şi faptul că bliţul cu xenon nu este chiar atât de puternic pe cât ni l-am dori, iar la o asemenea cameră, care ar putea rivaliza cu compactele obişnuite, nu dă bine rabatul la bliţ.

Telefonul are cinci panouri de stand-by, n-ai decât să-l atingi pentru a ajunge direct la favorite, în schimb n-are smart sau voice dialing şi nici difuzoare stereo (asta chiar e curios, la un asemenea telefon cu pretenţii).

Nu mi-a plăcut absolut deloc soluţia găsită pentru introducerea SIM-ului. În primul rând, e nevoie de scoaterea bateriei, iar în al doilea, suportul pentru SIM este un cadru din plastic fragil, glisant, care pare instabil. Softul de sincronizare pentru Satio vine preinstalat pe card, iar tot ceea ce are de făcut clientul este să utilizeze cablul USB. Memoria internă este de 128 MB pentru stocare, dar telefonul are şi un slot pentru card microSD (TransFlash), de până la 32 GB.

Se produce în trei variante de culori - negru, argintiu şi roşu bordo. Carcasa lui Satio este aproape toată din plastic (asta nu mi-a plăcut niciodată la nici un telefon), putând înşela pe mulţi, pentru că arată foarte bine şi făcând ca dispozitivul să nu atârne decât 126 de grame la cântar, în ciuda faptului că este un telefon "baban".

Deşi recomandat de producător pentru luminozitatea remarcabilă a ecranului, pot spune că am fost dezamăgită de lizibilitatea acestuia în condiţii de iluminare puternică, afară, pe timp de zi. Fiind un ecran cu telehnologie rezistivă, este nevoie de presiune pentru ca telefonul să reacţioneze. Nu este cazul să luaţi de acasă ciocanul, eu m-am descurcat cu Satio chiar şi fără stylus (dar un stylus există în cutia de livrare, pentru cei mai puţin învăţaţi cu "rezistivele"), mai puţin când a fost vorba despre navigarea pe Net. Acumulatorul este unul de 1.000 de mAh Li-Po BST-33 şi rezistă, în condiţii de utilizare medie, circa două zile.