Un mister mai puţin în scandalul Watergate?

Suspecta dispariţie a 18 minute din înregistrarea unei convorbiri a fostului preşedinte american Richard Nixon în afacerea "Watergate" are toate şansele să fie "declasificată" de un detectiv amator isteţ, ajutat de tehnolo­gică de ultimă oră. O asemenea reuşită ar fi încă o piesă la puzzle-ul acestui uriaş scandal politic şi de presă, după momentul-cheie din 2005, când identitatea sursei anchetei jurnalistice a fost în sfârşit dezvăluită.

Detalii de culise despre scandalul "Watergate", care a zguduit din temelii politica americană şi a dat altă miză jurnalismului de investigaţie, au început să ajungă în presă în ultimii ani. Ultimul moment-cheie fusese în 2005, când fostul număr 2 din FBI anunţa că el a fost sursa care le-a dat indicii cruciale reporterilor care au desluşit iţele afacerii. "Deep Throat am fost eu", le-a spus Mark Felt jurnaliştilor de la Vanity Fair şi întregii lumi, risipind unul dintre misterele scandalului "Watergate".

Un alt moment important ne este promis de un fost angajat al Agenţiei americane pentru Securitate Naţională. Este vorba despre aflarea conţinutului complet al unei convorbiri purtate în mare secret în Biroul Oval de la Casa Albă.

Discuţia de 79 de minute, din care lipsesc cele 18, a avut loc între Nixon şi secretarul general al Casei Albe, Bob Haldeman, la data de 20 iunie 1972, la trei zile după spargerea ce avusese loc în birourile Comitetului Naţional al Partidului Democrat (aflat atunci în opoziţie) din complexul Watergate. Aşa-numita spargere era de fapt intruziunea spionilor preşedintelui în birourile democraţilor, ca să "planteze" microfoane şi să fotografieze documente. Cinci persoane au fost găsite atunci în sediul de­mo­craţilor şi aşa s-a aflat despre preocupările secrete ale preşedintelui, scandal care a distrus manda­tul lui Nixon, el demisionând în august 1974.


URME NEVĂZUTE
Înregistrarea cu pricina era o dovadă clară a preocupării lui Nixon şi Haldeman pentru cazul "Watergate", ei discutând despre cum ar fi putut obstrucţiona ancheta începută de FBI şi despre cum ar putea aranja ca aceasta să fie preluată de CIA.

Arhivele Naţionale americane, unde se află dosarul "Watergate", au mai făcut încercări de reconstituire a părţii de convorbire pierdută, ultima fiind în 2001. Fără nici un rezultat însă. Din nefericire, fuseseră distruse şi însemnările lui Haldeman, care dovedea o meticulozitate deosebită în a lua notiţe pe carnete cu hârtie galbenă, în şedinţele secrete ale preşedintelui. Se pare că Haldeman a distrus şi dovada scrisă a celor 18 minute de discuţii "pierdute" din înregistrare, când scandalul s-a încins, în 1973. Au rămas doar două pagini din carnetul lui, care au fost capsate la loc, după ce le-a distrus pe celelalte, compromiţătoare pentru preşedinte, scrie The Times.

Totuşi, Phill Mellinger, fost analist în cadrul Agenţiei pentru Securitate Naţională, care a văzut de mai multe ori dosarul "Watergate", spune că abia anul trecut i-a trecut prin minte, uitându-se mai atent la carnetul de notiţe al lui Haldeman, că acestea ar putea fi reconstituite cu ajutorul metodei de detectare electrosta­tică. Aceasta permite vizualizarea amprentelor lăsate de instrumentele de scris pe hârtie, prin apăsare. Or, Haldeman scrisese pe carnet, nu pe foi izolate, iar în acea zi nu folosise un pix cu cerneală, ci unul cu pastă, pe care trebuie să apeşi mai mult, ca şi pe creion.

Rămâne de văzut ce se va alege de ambiţiosul pro­iect al lui Mellinger. Până atunci însă, înregistrările de­ja existente pot fi ascultate în tihnă de oricare per­soa­nă interesată. Desigur, contra cost. Este vorba des­pre pes­te 260 de ore de înregistrări audio, împărţite pe ca­te­go­rii. Setul complet costă 700 de dolari, iar "vân­zătorul" este chiar Administraţia Naţională a Arhivelor.