Zbor deasupra oraşului de latex

În cel de-al doilea volum de poezie al lui Dan Cârlea, "Urban", două tipuri de realitate se manifestă cu pregnanţă ilustrând un grad maxim de prezenţă a eului liric în fiecare dintre ele.

Pe de o parte se află "urbanul", realitatea cotidiană, cu toate semnele ei, pe care poetul vrea uneori să le epuizeze prin ample enumerări (poemele "Faţa de lucru" şi "Freestyle"). Apoi există o altă dimensiune, numită, în textul "Peronul", "partea cealaltă".  Se poate spune că între cele două realităţi există o relaţie complexă; uneori ele coexistă şi sunt percepute la acelaşi nivel ontologic de poet, de unde enumeraţiile în cadrul cărora se amestecă indicii ale amândurora, alteori una o disimulează (conţine) pe cealaltă (de regulă "urbanul" conţine), alteori, "partea cealaltă" irumpe violent în urban trebuind să se exprime în "hainele" acestuia ("vom reintra în urban/ ca şi cum am zbura prin parbriz/ într-o aură de cioburi"). De cele mai multe ori, "partea cealaltă" este subjugată de "urban", care doar vehiculează aparenţe ale acesteia, nişte surogate pe care eul liric le semnalează neobosit: ("sentimente de latex", "dumnezei din praf alb", "sentimentele fast-food", "inimile pline cu ruj ale iubitelor noastre", "mie nu-mi place să mă falsific/ să-mi umplu sufletul cu polistiren expandat"). În această dimensiune, nu numai sufletul suferă de atrofie, ci este evidentă şi o mecanicizare a corpului: "viaţa noastră reîncărcabilă", "privirile mele/ ca un tramvai ruginit". În acest context, "partea cealaltă" devine o zonă a autenticului, a spiritului deschis către divin, o zonă vie, sensibilă. Valorile capitalismului sunt percepute ca fiind unele dintre vehiculele prin care se insinuează atrofia sufletului, captiv în plasa falselor valori: "murim ca toţi morţii care se respectă/ în aşteptarea unui coşciug de firmă". Spaţiul urban e presărat de semnele acestor valori, reclame şi  personaje cu notorietate: "mulţumim sony ericcson, lucky strike, pepsi", "marmura albă ca zăpada/ a lui Videanu", "maşinile verzi ale lui Prigoană/ ne ridică visele rare". Personajele-VIP ("Toma Caragiu între scările raiului", "scheletul lui Nichita/ levitează în cavou/ luminându-l", Delu Diaconu, "hrib ne-a vorbit despre parcursul prozatorilor în SUA", Videanu, Prigoană) au şi ele o dublă dimensiune. Sub măştile realului social se manifestă forţe ale unei lumi paralele.

Relaţia eu liric -  "urban" este, la rândul ei, ambivalentă: "sunt urban şi iubesc rahatul ăsta de Bucureşti/ cu toată inima mea umflată/ ca o pâine turcească plină de aditivi". Urbanul e o "terra odiosa"  iubită într-un mod care ţine de cealaltă dimensiune - "cu inima umflată" de trăire; dar poetul nu lasă să treacă uşor accesele sentimentale, deşi în multe poeme apar nedisimulate, şi introduce o comparaţie reductivă, chiar hilară: "ca o pâine turcească plină de aditivi".

De altfel, un specific al poeziei lui Dan Cârlea este tratarea a ceea ce numim marile teme literare, iubirea, moartea, timpul, prin trimiteri surprinzătoare la aspecte cotidiene. "Această moarte îmi vine atât de bine/ cum nu mi-a venit nici o femeie/ vreodată", scrie poetul în "Fashion", poate textul de forţă al volumului, şi care este un poem religios cu happy-end.

În acest spaţiu, din care sufletul pare exilat ("adormim şi sufletele chircite în creier peste zi/ ni se întind în tot trupul/ ca nişte fiare care se simt în siguranţă/ abia în pustiu"), poetul caută şi chiar găseşte, un fel de stări de graţie. Ele sunt exprimate prin motive diafane precum zborul, lumina, plutirea. Dragostea, este şi  ea un vehicul pentru astfel de trăiri: "sufletele noastre pluteau peste bulevard/ ca baloanele pentru reclame" sau "fluturam ca steagurile/ din faţa ONU". În acest sens, este de amintit ciclul al treilea al volumului, intitulat "d". La fel moartea, poezia lui Dan Cârlea punctând astfel celebra relaţie artistică "eros-thanatos": "moartea urcă în noi ca un material refulat/ urcă uşor luminându-ne/ pieptul ...".

Într-un alt grupaj de poeme din acest volum, în "Free-style", poetul recurge din plin la ceea ce se simţea voalat în textele celelalte. Într-un fel, "Freestyle" poate fi văzut ca un experiment, întrucât aici autorul amestecă stilurile, limbajele, liricul se continuă prin ironie, iar sarcasmul se epuizează în patetism. Poetul foloseşte lexicul web-ului ("the reality cannot be displayed", "mess", "sal", "plm", "spam"), clişee politicianiste şi din mass-media, "limbaj de cartier", limbaj tehnic şi ştiinţific, dialog, naraţiune şi versuri ce ţin de lirismul cel mai diafan: "aura mea fosforescentă/ ca un paradis/ veşnic/ în construcţie", "pliiiiiiz, frate, că dacă nu sare asta din chiloţi", "cu un aurolac/ facem poştă o pungă".

Volumul "Urban" este ce-a de-a doua carte a poetului Dan Cârlea. Prima, Zeppelinul, a fost distinsă cu marele premiu pentru debut în poezie, la concursul "Premiile Vinea", ediţia a XVI-a, Bucureşti, 2007.