Împotriva birocraţiei din România. Pentru viaţă!

Pronosticul de viata era pana prin 2007. Fata insa traieste si astazi! E mereu la limita. A obtinut initial formularul, a inceput tratamentul la Milano, a luat inca o gura de aer proaspat si sperante de viata, dupa care  cancerul  a recidivat. S-a luat la tranta iar cu boala si tot asa, de trei ori! E o luptatoare, e o invingatoare, e un om obosit, cu o forta uriasa!

Acum, boala a recidivat iar, dar nu i s a mai acordat prelungirea formularului din cauza birocratiei de la noi... Cu banii obtinuti din cele cateva donatii,  fata a reusit sa si plateasca drumul pana la Milano. A zis ca nu mai are nimic de pierdut! Fara bani sau formular, mediciii nu mai pot avea grija de ea! Pe 4 martie e programata pentru o noua serie de tratamente, vitale! Ea pleaca cu un singur lucru, o singura certitudine: credinta ca Dumnezeu o va ajuta si de data aceasta! Nu mai are decat rugaciunea... si pe noi!  Nu o putem lasa sa moara! Imposibil sa nu putem muta bariera aia care o desparte de o semnatura pe o hartie! Din cand in cand se mai gaseste un om mare care mai doneaza si il mai salveaza pe cate unul aflat in astfel de situatii.  Dar se intampla din ce in ce mai rar! Si atata timp cat exista o forma legala, un "nenorocit" de formular care poate sa salveze o viata, haideti sa impingem putin limitele astea obosite!


Povestea Magdei
Ma numesc Magda Ciobanu, sunt din Bucuresti si am 27 ani. Mi-a fost greu sa iau aceasta decizie de a face cunostinta cu dumneavoastra  in aceste imprejurari triste si dureroase. De cand am aflat ca restul vietii mele costa 165000 euro, m-am izolat, m-am rupt de lumea reala, speranta ca voi mai simti vreodata mirosul primaverii imi disparuse, m-am  rugat mult,  fara sa stiu ca toti care ma cunosc lupta ca eu sa traiesc, fara sa stiu ca nu sunt  singura, ca foarte multi fac tot ce este posibil ca eu sa revin printre ei. Si tot rugandu-ma eu in singuratatea in care cazusem, Dumnezeu m-a luminat prin indemnul Domnului Isus "in lume veti avea necazuri; dar indrazniti, Eu am biruit lumea",(Ioan 16;33).

Atunci a incoltit in mine speranta, atunci am inteles ca nu sunt singura si dintr-odata am vrut  sa va cunosc  si sa multumesc pe aceasta cale celor care deja mi-au trimis sperante, si ca voi  face tot ce-mi sta in putere sa rezist, psihic macar,  in batalia cu boala, pana cand vor aparea si alti ingeri salvatori prin ajutorul carora sa pot pleca cat mai repede la una din clinicile unde sunt asteptata pentru transplant. Poate ca suntem cu totii prea grabiti ca sa ne mai amintim ca fiecare secunda e pretioasa, dar poate dumneavoastra veti reusi sa opriti pentru o clipa numaratoarea inversa a timpului si sa-mi redati speranta.

Am terminat facultatea de management turistic si comercial si am reusit sa ma angajez. Eram multumita si entuziasmata de noua mea cariera si aveam o multime de planuri de viitor. |n iunie 2005 toata bucuria mea s-a ruinat. |ncepusem sa am dureri deasupra sanului drept si am mers la medic. Ginecologul mi-a spus ca sunt simptome normale pentru varsta mea, datorate excesului de hormoni. Mi-a recomandat o crema care nu mi-a ameliorat starea. Dupa ce am consultat mai multi medici si am facut si o biopsie, am fost diagnosticata cu Limfom Hodgkin stadiul IV B (un cancer al sangelui). De atunci am indurat toate chinurile cu putinta. Am facut continuu tratament citostatic, cobaltoterapie, mi-a cazut parul, aveam stari de voma si depresii. Timp de un an si jumatate, boala a regresat si a recidivat de cateva ori. Ajunsesem la capatul puterilor. |n noiembrie anul trecut, medicii mi-au spus ca singura sansa pentru mine ar fi un transplant in stranitate. Mi-au inmanat dosarul pentru transpalnt si mi-au spus ca interventia costa 165.000 euro. Se pare ca viata mea se va termina aici, la 27de ani, deoarece nu am aceasta suma.

Mi-am depus la Ministerul Sanatatii dosarul pentru a obtine un ajutor cat de mic, dar cum formalitatile in Romania la nivel de minister dureaza cel putin 6 luni, pentru mine ar fi prea tarziu. Mi-e mila de parintii mei care sunt disperati. Tata incearca sa fie optimist si sa-mi ridice moralul, dar mama nu poate iesi din starea pe care i-a provocat-o vestea ca sunt bolnava. Sunt singurul lor copil... Nu avem cunostinte la nivel inalt, nu avem bani, iar timpul se scurge... Pentru mine a ramas foarte putin. Ca orice om, aveam si eu multe de facut pe acest pamant. Sunt o tanara plina de sperante, cu planuri de viitor, care iubeste si este iubita, ca oricine la varsta mea. |mi este draga viata, si vreau mai mult de la ea. Toate planurile mele de viitor se vor sfarsi aici, deoarece restul vietii mele costa 165.000 euro, suma pe care nu o am. Nu pot decat sa ma rog ca Dumnezeu sa nu aiba nevoie de mine chiar acum, sa ma mai lase sa-mi termin ce aveam de facut pe pamant,cu ajutorul dumneavoastra, si am credinta ca va va rasplati inzecit si poate chiar inmiit.

Toti cunoscutii mei au facut sute, poate mii de apeluri umanitare dar fara prea mare rezultat.  Daca tot am inceput sa sper, m-am alaturat lor si m-am gandit sa va scriu personal, sa ma cunoasteti si  sa va cunosc. Inteleg si ca nu toti aveti timp pentru emisiuni caritabile televizate, ca timpul este pretios pentru fiecare dintre dumneavoastra,  dar imaginati-va putin doar, cat de pretioasa este fiecare secunda din viata care mie mi-a mai ramas. Si, poate asa, mai multi ingeri salvatori isi vor face timp si pentru mine, si-mi vor reda zambetul, increderea in oameni si in viata. Acum timpul curge in defavoarea mea. Ma zbat intre viata, moarte si speranta. Este foarte mare suma de 165000 euro pentru mine si pentru oricare ca mine,chiar sufocanta as spune,  dar poate,  din  22 milioane  de  locuitori, sper sa existe 165000 de suflete care, doar cu cate un euro de fiecare mi-ar aduce inapoi ceea ce am cam pierdut: VIATA.

---

Joi, 4 martie, vom trimite cu totii cate o scrisoare de sprijin, prin care solicitam Casei de Asigurari de Sanatate a Municipiului Bucuresti, semnatura de care are nevoie Magda, ca sa traiasca!
Dati un copy- paste, aranjati in pagina, personalizati cu datele si semnatura voastra, printati, puneti intr un plic si ne vedem in fata CASMB.
Putem rupe o ora din viata noastra cat sa facem impreuna cu colegii de birou, prietenii, cunoscutii, cate o scrisoare care sa ajunga la CASMB. Joi! In orice fel...  Pentru Magda! Pentru ca nimeni nu are drept de viata si de moarte! Pentru ca, macar atata lucru putem, fiecare dintre noi!

SCRISOARE DE SPRIJIN
Catre: Casa de Asigurari de Sanatate a Municipiului Bucuresti, In atentia: Dl. Bogdan Stefan, Presedinte- Director General

Stimate Domnule Presedinte - Director General,
In calitatea mea de contribuabil la bugetul asigurarilor de sanatate, va solicit sa acordati atentia cuvenita si sa dispuneti solutionarea de urgenta a adresei nr. 6625/02.03.2010, inregistrate la CASMB in numele d-rei CIOBANU MAGDALENA GABRIELA.
Este vorba de solicitarea prelungirii de urgenta a valabilitatii formularului E112, valabil de la 17.04.2009 la 16.10.2009 inclusiv, emis in data de 06.04.2009 de către CASMB.
Consider ca refuzul CASMB de prelungire a formularului 112 - conform adresei nr. 27952/23.10.2009 - a insemnat o incalcare a dreptului la sanatate a unui cetatean european si va rog sa luati masuri pentru remedierea de urgenta a acestei situatii.
Va asigur de toata stima si consideratia mea,

04.03.2010
Nume si prenume:
CNP:

O acţiune iniţiată de Agenţia de împlinit dorinţe - agentiademplinitdorinte.blogspot.com