Învăţământul românesc, evaluare şi soluţii

Atunci cand este vorba de fiintele umane care vor conduce destinele noastre dupa terminarea studiilor, politica sociala aplicata fortat pana acuma nu-si are locul. Cat de capabil esti nu intreaba nimeni. La dosarul cadrului didactic ar trebui sa existe certificate de calitate care sa poarte numele elevilor si semnatura parintilor lor, nu certificate de cati ani 'doarme' acesta la catedra.

Va trimit o foarte scurta apreciere a situatiei actuale din invatamant vazuta din punctul de vedere al copiilor mei si ai altora, dar de care deocamdata forurile "de partid si de stat" nu sunt interesate sa tina cont.
Cu stima,
IAN ULESCU un cetatean al Bucurestiului, cu copii de scoala




Catre REMANIATORII din INVATAMANT
Daca doriti sa micsorati personalul din invatamant trebuie sa o faceti pe criterii de calitate (a se citi calificare) nu de dosare.

Ne punem adesea intrebarea de ce elevii nu-si mai respecta profesorii asa cum se intampla in secolul XX.
Desi motivele sunt multe, preferate pentru dezbatere sunt doar acelea care tin de lipsa de motivare a profesorului, si de statutul de titular sau suplinitor.
Aproape nimeni insa nu vorbeste de faptul ca peste jumatate din cadrele didactice care predau in invatamantul romanesc actual, sunt in mod real depasite de realitatea zilelor noastre, informatiile si modul de predare-ascultare fiind cel mult la nivelul sfarsitului de secol XX, desi scolile din Bucuresti sunt dotate cu calculatoare, table interactive si proiectoare.


Cum arata PROFESORUL respectat si stimat de elevi in Romania in secolul XX ?
-PROFESORUL era recunoscut de elevi ca fiind foarte bine pregatit, o autoritate in materia pe care o preda.

-PROFESORUL putea raspunde la orice intrebare legata de specializarea sa si era o permanenta sursa de noutati in domeniu. Adesea elevul prindea din zbor noutatile si in timpul liber cauta in biblioteci sau la vecini care lucrau
si ei in domeniu, informatii suplimentare.

-PROFESORUL era un model pe care unii elevi il urmau in privinta carierei, sau cu care se sfatuiau in privinta viitorului lor, asimilandu-l adesea unui al treilea, al patrulea, al cincilea parinte.

-PROFESORUL era temut pentru severitatea parinteasca cu care putea aplica pedepse corectionale, de multe ori chiar la indemnul parintilor.
 

Cum arata profesorul din Romania la inceputul secolului XXI ?
-Profesorul este un personaj care nu are nimic interesant de spus, asa ca elevii vorbesc sau ies din clasa in timp ce profesorul vorbeste.

-Profesorul nu isi mai tine orele constiincios. Intarzie la ore, nu vine sau atunci cand vine uneori citeste ziarul sau pune capul pe catedra pentru un pui de somn. Le cere insa elevilor referate printate color si realizate cu informatii culese de pe internetul pe care el insusi (profesorul) nu stie sa il foloseasca.

-Profesorul alearga dupa tot felul de atestate sau diplome facute pe calculator, fara valoare profesionala, dar care cantaresc la dosarul cerut de  inspectoratul scolar pentru continuitate sau alte avantaje banesti.

-Profesorul afla in cel mai bun caz de la elevi (daca-l intereseaza) ultimele noutati in domeniu, deoarece nu stie sa utilizeze calculatorul nici macar sa-si redacteze singur o cerere de concediu in Word, daramite sa deschida internetul sa caute informatii sau sa comunice prin email cu alti colegi pentru a se perfectiona.

-Profesorul nici nu se mai oboseste sa comunice elevului nota, atunci cand in urma evaluarii continue o trece in catalog, si nici sa trimita eventual parintelui un email sa-i comunice situatia elevului problema (deoarece refuza sa invete sa utilizeze calculatorul dupa 20 de ani de cand el este utilizat si in tara noastra, asa ca nu stie sa trimita un e-mail).


Batalia actuala intre TITULARI si SUPLINITORI seamana izbitor de mult cu cea care se regaseste in operele literare ale celebrilor ILF si PETROV, deoarece ca si acolo, finalitatea luptelor este banul, facandu-se abstractie de obiectul muncii, in cazul nostru ELEVUL.


Cum arata ELEVUL inceputului de secol XXI in Romania ?
-Elevul este interesat de lucrurile care ii atrag atentia dar care sunt facil de inteles. De aceea se uita la televizor si cauta cu placere informatii pe internet atunci cand i se cere.

-Elevul nu este interesat sa citeasca o carte sau sa invete deoarece aceasta activitate necesita efort si elevul nu are nici o  motivatie sa faca acest efort (in afara notei, care nu are nici o valoare practica).

-Elevul foloseste abuziv mijloacele moderne de informare si comunicare cum ar fi SMS, Chat, email, navigare pe internet, televizor.

-Elevul nu este interesat de experienta de viata a profesorului sau a oricarui adult, ci doar de informatii noi pe tema care il intereseaza pe moment.

-Elevul cauta din ce in ce mai mult o relatie de tip copil-parinte cu profesorul, deoarece majoritatea parintilor naturali sunt nevoiti sa munceasca prelungit pentru a mentine nivelul de trai al familiei.


Dupa aceasta scurta trecere in revista a profilului PROFESORULUI si ELEVULUI din Romania anului 2010, este usor de inteles atat problematica scolii cat si modul ei de rezolvare.

Atunci cand este vorba de fiintele umane care vor conduce destinele noastre dupa terminarea studiilor, politica sociala aplicata fortat pana acuma nu-si are locul. Cat de capabil esti nu intreaba nimeni. La dosarul cadrului didactic ar trebui sa existe certificate de calitate care sa poarte numele elevilor si semnatura parintilor lor, nu certificate de cati ani 'doarme' acesta la catedra.

Pe elev si pe parintele acestuia nu ii intereseaza nici varsta profesorului, nici vechimea, nici sexul, nici daca este titular sau suplinitor, ortodox sau musulman, nici statutul social. Singurul lucru care ii intereseaza este ca cel care preda sa aiba vocatia, calitatea si calificarea (reala, nu atestata de hartii fara acoperire) necesara.

Prin urmare profesorul poate fi considerat subcalificat si indezirabil sa predea daca prin cunostintele pe care le poseda el nu se afla nici macar la nivelul de baza al elevului (cunostintele minime cu care incepe elevul scoala - in cazul nostru concret sa stie sa scrie un document in Word, sa caute informatii pe internet si sa stie sa utilizeze email-ul).

Se vorbeste de disponibilizarea unui numar de angajati din invatamant. Daca se doreste obtinerea performantei este de dorit ca aceste disponibilizari sa nu mai tina cont de o politica sociala, ci de o politica vizand calitatea.

Stimati domni care doriti sa faceti disponibilizari. Plimbati-va prin institutii de invatamant, luati prin sondaj cativa profesori, puneti-i sa faca o cerere sau sa trimita un email si asta este tot.
Lista celor gasiti in situatia de a nu face fata acestor cerinte simple, pe care cel mai slab elev de clasa I-a le poate indeplini, va fi atat de mare incat numarul preconizat initial spre a fi disponibilizati va aparea ca desuet.