"Mama a murit legată, iar asistenta se juca pe calculator"

Gabriela Checiu din Constanţa povesteşte despre tragica şi chinuitoarea luptă de care a avut parte prin spitalele unde a fost internată mama sa. Pasată de la un doctor la altul, cu plicul de bani în mână, femeia a ajuns să-şi blesteme zilele din cauza nepăsării atât a medicilor, cât şi a asistentelor. "Mama a murit legata de mâini şi de picioare, plângând să i se dea o pastilă de inimă, în timp ce monitorul era în alertă, iar asistenta juca jocuri pe calculator", ne-a scris G.C. pe adresa redacţiei.

Coşmarul Gabrielei Checiu avea să înceapă în luna februarie 2009, când mama ei, Maria Checiu (fost cadru medical în oraşul Cernavodă), a fost operată de piatră la fiere de dr prof. Sârbu Vasile la Spitalul Judeţean Constanţa.

"I-am dat atunci şpagă cinci mi­lioane şi trei milioane la anestezist. După operaţie, dr Sârbu mi-a spus în faţă: «Am operat-o pe mama dvs., i-am scos piatra la fiere, dar fierea nu i-am scos-o toată, deoarece am considerat că este bună, dar să avem grijă, că pe parcurs mama o să rişte să mai facă alte pietre la fiere». Cam prin vară, mama a început să se simtă rău, avea dureri, stări de vomă, nu putea dormi noaptea, a fost să facă analize date de medicul de familie, am sunat la Spitalul Judeţean să-i fac programări pentru endoscopie, dar aceste programări se făceau după două luni.


DE LA STAT LA PARTICULAR
Am ajuns cu mama la dr Dumitru Eugen, care este în echipa doctorului Sârbu la cabinetele particulare ale dânşilor, Npa şi MEDSTAR 2000, că ne-a făcut programare mai repede decât în Spitalul Judeţean. I-a făcut consultaţie dr Dumitru Eugen şi endoscopie. L-am în­trebat dacă de la acea operaţie din fe­brua­rie 2009 mama se simte rău, acesta a zis că nu crede să fie de la asta şi i-a pus doar diagnosticul de hernie hiatală pentru care i-a dat un tratament. Pe parcurs, mama tot nu se simţea bine, a tot fost la doctora de familie şi această doctoriţă a avut încredere în diagnosticul dat de dr Dumitru şi a continuat să îi prescrie acelaşi tratament dat de el. La 2 decembrie 2009,  mama a mai făcut o serie de analize prescrise de doctora de familie, dar nu a reieşit că mama făcea icter mecanic.


A DAT ÎN ICTER MECANIC
Consider că dr Dumitru Eugen putea să-i facă analize mai amănunţite pe banii noştri, la particular. Trebuia să observe că mama făcuse şi cancer la pancreas, ceea ce în februarie 2009, când a fost operată, nu avea. La data de 07.12.2009 am internat-o pe mama la spitalul din Cernavodă, la dr Stănescu, care ne-a spus că mama a dat în icter mecanic şi că este foarte grav. Am transferat-o la Spitalul Judeţean Constanţa, la dr Dumitru, pentru că mama a fost consultată de doua ori de dânsul în septembrie 2009 la cabinetele NPA şi MEDSTAR 2000 şi am zis că ştie de situaţia ei.

I-am dat dr Dumitru în cabinet şpagă de trei milioane, iar acesta abia acum i-a făcut analize amănunţite. I-a pus diagnosticul de icter mecanic şi cancer la pancreas pe care trebuia să le depisteze încă din septembrie 2009 fiind medic şi la spitalul judeţean. Am plătit taxe la Npa şi Medstar 2000 degeaba, ca abia în decembrie, după şpaga de trei milioane pe care am dat-o dr Dumitru, să i se pună diagnosticul corect, dar a fost prea târziu pentru mama.

Consider că neglijenţa dr Sârbu din februarie 2009, când îmi spu­sese că nu i-a scos toată fierea şi să avem grijă, ca şi analizele  insuficiente din septembrie 2009 ale doctorului Dumitru Eugen au distrus-o pe mama căreia i s-a pus aşa de târziu diagnosticul corect: icter mecanic şi cancer la pancreas. Un cancer nu se face azi-mâine, nu se moare când ţi-l depistează, aşa cum a păţit mama mea, în cinci zile.


CU GĂNDACI ŞI FĂRĂ APĂ
După ce dr Dumitru ne-a zis că mama trebuie să fie operată de icter mecanic de dr Sârbu Vasile, a fost transferată la secţia acestuia în care mişunau gândaci pe paturi şi pe masă de a trebuit să aduc eu otravă de acasă. Am fost cu mama în cabinetul dr Sârbu, i-am dat şpagă de 7 mi­lioane. Acest medic nu a ţinut cont că mama era şi ea tot cadru medical, a luat şpaga.

După operaţia din 21.12.2009, mama a fost dusă la reanimare, unde, pentru că era Crăciunul, dr Sârbu nu a mai fost să o vadă trei zile. La reanimare, mama a fost legată de mâini şi de picioare, nu-i dădeau apă, nu o schimbau când cearşaful era ud sub ea. Le dădeam bani la infirmiere să o mai schimbe şi să-i dea apă.

Mama mea începea să se umfle în burtă, iar dr Nicolae de la Reanimare mi-a spus adevărul: că mama face septicemie, că nu i-a reuşit operaţia. L-am sunat imediat pe dr Sârbu şi i-am zis asta, iar dânsul mi-a zis că nu dr Nicolae a operat ca să ştie ce are mama şi că mama este bine. I-am zis să îmi spună adevărul dacă mama moare, să o duc acasă în patul ei, dar dr Sârbu mă minţea zilnic că îşi revine. Nu a fost aşa. Din cauza neglijenţei şi a nepăsării lor, mama a murit. După tot ce am păţit nu pot să nu mă întreb:  atât valorează pentru acest medic profesor viaţa unui om care moare din neglijenţa lui? Dacă mama mea, care a fost şi ea cadru medical, a păţit aşa ceva, un om de rând oare ce poate păţi?"