Doru Buşcu: "Preşedintele ţării s-a implicat cu multă energie în distrugerea presei"

Doru Buşcu, redactorul-şef al Caţavencilor, vorbeşte despre "industria falimentară" numită presă şi împărţirea rămăşiţelor ei în două tabere inegale, despre cum au contribuit instituţiile de forţă ale statului la fărâmiţatea presei din România şi cum îşi falsifică România Liberă tirajul, ca să atrăgă în paginile ziarului bugete care nu i se cuvin.

● Jurnalul Naţional: Cele câteva publicaţii care au avut norocul să intre în 2012 supravieţuiesc cu mari eforturi. Una singură pare de neatins, sfidându-le pe celelalte: România Liberă. "De trei ani, România liberă declară vânzări de 40.000 de exemplare în timp ce toate cotidienele care investesc în marketing se prăbuşesc, iar celelalte publicaţii de pe tarabe dispar cu tot cu tarabe", scrii în cel mai recent număr al Caţavencilor. Ce urmăreşte patronul ziarului, Dan Adamescu, să demonstreze?
● Doru Buşcu: Urmăreşte să păcălească agenţiile şi clienţii de publicitate. În ultimii trei ani, bugetele pe print s-au contractat dramatic. De fapt, sunt cam zece la sută din ceea ce erau în 2007. România liberă falsifică numărul exemplarelor vândute ca să atragă în paginile ziarului bugete care nu i se cuvin.

● "Mai mult, analiştii media – o specie a cărei evoluţie s-a oprit la stadiul de insectă – îi cîntă în strună cu limbajul lor nearticulat", continui în acelaşi material. O fac din lipsă de profesionalism sau din alte motive?
● Unii sunt pur şi simplu proşti, alţii sunt în corul presei PDL, alţii sunt colaboratorii României libere. Obae, Lovin, Comănescu. I-am aşezat în ordinea celor trei categorii.

● Arina Ureche, director general BRAT, a confirmat pentru Jurnalul National că "există neconcordanţe când te uiţi la raportul între datele de audienţă şi datele de tiraj ale României libere", fapt luat în discuţie la şedinta din decembrie a BRAT. Dacă se înmulţesc controalele în tipografii, aşa cum cei de la BRAT intenţionează să facă, cum poate fi dovedit că o publicatie îşi falsifică cifrele, atâta vreme cât aceasta are tipografie şi serviciu de difuzare proprii?
● Am explicat şi am scris asta de zeci de ori. Fiindcă m-am plictisit, reiau un text din iulie 2011, publicat în Caţavencii: "Ziarele vînd spaţiu publicitar pe baza audienţei. Audienţa, la rîndul ei, se măsoară în 2 feluri: obiectiv, prin SNA, şi subiectiv, prin BRAT. SNA, adică Studiul Naţional de Audienţa e un sondaj prin care cititorii sînt întrebaţi ce ziare citesc. După regulile statisticii, acesta e o măsurare obiectivă, incluzând erorile acceptate. BRAT, adică Biroul Român pentru Auditul Tirajelor, e o declaraţie a editorului bazată pe facturile de tipografie. SNA îţi arată, deci, cîţi oameni te citesc independent, în timp ce BRAT zice cîte exemplare declari tu că vinzi. Cîteva cifre BRAT: Adevărul - 44 802, Jurnalul - 40 193, Gazeta sporturilor - 40 286 şi România liberă - 41 346. Acum să vedem cifrele SNA: Adevărul 550 000, Jurnalul - 576 000, Gazeta - 688 000, România liberă – 145.000. Acum să presupunem că am luat bacalaureatul şi ştim să facem operaţia aritmetică numită împărţire. Împărţind cititorii fiecărei publicaţii la exemplarele declarate vândute, obţinem, în cazul Adevărul, Jurnalul şi Gazeta un rezultat de peste 12 cititori pe ediţie. Acelaşi grad de multiplicare îl găsim la mai toate publicaţiile. La România liberă obţinem însă doar 3,5. Asta se cheamă fals şi uz de fals în  declaraţiile de tiraj vîndut. Sau, după standardele familiei Adamescu, performanţă media".

● Care crezi că este cifra reală a vânzărilor României libere?
● Academia Caţavencu a folosit tipografia României libere vreo zece ani. E timp destul pentru ca oamenii noştri de producţie să se fi imprietenit cu tipografii lor. Nu au fost văzute documente, dar s-a ieşit la o ţigară, s-au făcut confesiuni, s-au înjurat patroni, s-au băut şpriţuri, s-au mărturisit cifre. Aceste cifre nu treceau, în mai anul trecut, de zece mii de exemplare vândute. BRAT consemnează în aceeasi perioadă peste 40 000. Eu cred că zece mii e o cifră aspiraţională.
"Această industrie (n.n. presa) fărâmiţată, descompusă, falimentată şi, în final, strivită şi-a grupat acum rămăşiţele în două tabere: una mare şi una mică. Tabăra mare ţine cu Puterea, iar aia mică ţine cu dinţii de ultima iluzie: o comă cu posibilităţi de prelungire. De partea Puterii combat pe faţă TVR-urile, Radioul naţional, B1 TV, Evenimentul zilei, România liberă, Hotnews şi, printre rânduri, alte televiziuni de ştiri, mai puţin Antena 3. Grupul Pro şi Adevărul stau pe margine cu căştile puse, să nu le ajungă dictatura la urechi. Rezistenţa adună Antenele, Jurnalul, câteva publicaţii online şi, desigur, cei câţiva caţavenci", consemnezi în acelaşi material. În lupta asta inegală, cum crezi că vor izbuti ăştia puţini să le ţină piept ălora mulţi?
Nu vor reuşi. Îmi vine greu s-o spun, dar cu excepţia grupului Intact, celelalte grupuri de opoziţie n-au avut prevederea să-şi securizeze financiar titlurile. Noima presei e să privească Puterea cu suspiciune. Nu-l înghit deloc pe Voiculescu dar, în felul lui, a reuşit să-şi menţină jurnaliştii în situaţia de a încolţi Puterea. Ceilalţi vor schimba partea sau vor înceta să existe.

● Publicaţiile vor supravieţui în 2012, pentru că e un an electoral. În ce masura însă va depinde de rezultatul alegerilor existenţa lor pe piaţă şi în 2013? Vor fi rezultatele alegerilor mai importante pentru presă decât criza propriu-zisă?
● 2012 cred că e ultimul an de print pentru cotidiane. Titlurile pot însă supravieţui prin brand. Investiţia în marcă, extensia mărcii, minimalismul, tehnologizarea pot fi soluţii. Fireşte, asta e posibil dacă persecuţia politică a mass media încetează. Dacă instituţiile statului nu mai timorează editorii şi nu mai ameninţă clienţii de publicitate să-şi mute bugetele în presa de partid. Dacă primăvara arabului duce la ceva.

● Cotidianele o duc rău, se ştie. Săptămânalele stau mai bine?
● Da. Au costuri mai mici, cadenţa mai mică, respiraţie mai lungă. Au la dispoziţie intervale de timp mai mari ca să inventeze ceva.

● Se duce presă scrisă, pentru că se duce exerciţiul citirii?
● Presa scrisă nu se duce nicăieri. Cititorii se duc. Şi ziariştii, uneori. Presa scrisă rămâne la locul ei, pe tarabă, nevândută.

● Adi Ursu cita recent un mare făcător de gazete care, la un congres mondial al asociaţiei ziarelor, a avertizat "aveţi grijă să nu vă sinucideţi din prea multă teamă de moarte". Este asta o tendinţă valabilă şi pentru publicaţiile din România?
● Este, dar e explicabilă. În România, ca nicăieri altundeva, preşedintele ţării şi instituţiile de forţă ale statului s-au implicat cu multă energie în distrugerea presei. Ajutată de presiuni, decredibilizare şi şantaj, crizei i-a venit mai uşor. Da, publicaţiile strigă "vai, vom muri", dar cele mai multe o fac de sub lespede.

România liberă, în vizorul BRAT
Arina Ureche, directorul general BRAT, a confirmat pentru Jurnalul Naţional că "există neconcordanţe când te uiţi la raportul între datele de audienţă şi datele de tiraj" ale României Libere. Acest "subiect delicat" a fost atins în decembrie 2011, la şedinţa BRAT la care s-au discutat rezultatele preliminare SNA (Studiul Naţional de Audienţă), urmând ca cele definitive să fie făcute publice în luna februarie. Directorul general a mai spus că, în urma sesizării acestor neconcordanţe, au fost intensificate controalele în tipografii."Până acum, la controale, am găsit tirajul din hârtii", a mai spus Arina Ureche, referitor la acest subiect. În situaţia în care Biroul Român de Audit al Tirajelor va dovedi că "un editor îşi ajută cifrele de tiraj, va urma excluderea lui din BRAT", adaugă aceasta.