Philip Winchester: S-a antrenat o lună cu trupele speciale din Africa de Sud

Din acest week-end HBO România difuzează în premieră serialul "Strike Back/Riposta", o producţie originală Cinemax. Serialul dramatic are în prim-plan alianţa neobişnuită dintre doi agenţi secreţi ai unei organizaţii antiteroriste, un american renegat şi un spion britanic. Într-o atmosferă intensă şi plină de acţiune, Stonebridge (Philip Winchester) şi Scott (Sullivan Stapleton) pornesc în jurul lumii, în căutarea unui terorist internaţional care plănuieşte un atac cu arme de distrugere în masă, ce poate avea urmări grave la nivel global. Philip Winchester ne-a răspuns în exclusivitate la câteva întrebări:

● Jurnalul Naţional: Ne spui cum ai obţinut rolul din Strike Back?
● Philip Winchester:.Ei bine, eram la Dublin, pe platouri. Lucram la serialul Camelot, produs de Starz. Mă sună agentul meu şi-mi zice că circulă un scenariu foarte bun numit Strike Back. Mi-a spus  că există deja un regizor minunat ataşat proiectului, Dan Percival. Mi-a mai spus că ar trebui să citesc scenariul şi să dau o probă pentru rol. Mi-am luat câteva zile libere şi am plecat din Dublin la Londra să mă întâlnesc cu regizorul şi cu directorul de casting. Am stat puţin de vorbă despre serial şi despre ce voiau ei să facă din scenariu şi mi-au înregistrat audiţia pentru rol. Nu au mai dat niciun semn câteva săptămâni. Într-un târziu m-au sunat. Voiau să mai dau o probă, de data asta cu alţi actori din distribuţie ca să vadă cum ne portivim unii cu alţii şi cum merg lucrurile. M-am întâlnit cu Sullivan Stapleton care îl joacă pe Damien Scott din serial. Am fost primul tip cu care a dat un sceen-test. Bănuiesc că ne-am descurcat bine pentru că am început să interacţionăm cu  personajele noastre şi să mai şi improvizăm puţin. Am mai avut şi alte teste, cu alţi actori, dar din ziua aceea Sulli parcă a fost cel mai potrivit partener de filmări. După toate acestea, m-am întors în Dublin fără să mai fiu contactat de echipă. Ştiu că de obicei durează ceva timp până primeşti o confirmare pentru un rol. La un moment dat, tocmai ce terminasem de filmat Camelot şi-mi aduc aminte perfect momentul pentru că în Dublin era o furtună bizară. Eram în mijlocul oraşului, stăteam în faţa unui pub, în centrul oraşului Dublin când m-a sunat agentul meu. I-am răspuns la telefon şi mi-a spus că HBO tocmai ce-mi oferise rolul lui Michael Stonebridge din Strike Back. Stăteam în faţa unui pub, cu un Guinness în mână, mă uitam cum ninge în Dublin şi atunci am primit unul din cele mai bune roluri ale mele. A fost o senzaţie aproape magică, cam ca o experienţă extrasenzorială.

● Ai mai fost  vreodată prin ţarile din sud-estul Europei? Prin  Ungaria, Polonia, Cehia, Croaţia, Slovenia, Serbia, Montenegro, Macedonia, Bosnia, România sau Bulgaria? Te întreb pentru că acestea sunt ţările în care va fi publicat interviul.
● Am lucrat cu James Purefoy pentru un film, Solomon Kane, şi am filmat destul de mult în Praga. M-am îndrăgostit de acest oraş în perioada filmărilor. Asta s-a întâmplat în 2008, pe la începutul anului 2008, înainte să joc în Robinson Crusoe. Mi se părea o ţară foarte interesantă, un colţ de lume foarte frumos, cu o arhitectură deosebită. Ne şi distram de minune, ieşem noaptea, cunoşteam multă lume şi mai şi lucram cu o echipă de cascadori daţi dracu'. Aşa că am pornit spre Budapesta ştiind că în zonă se lucrează foarte uşor, cu echipe foarte harnice. Mi-a făcut  mare plăcere să mă documentez puţin despre istoria locului şi să ies prin oraş să cunosc oamenii. Mi s-a părut o zonă foarte frumoasă.

● Am auzit că ai dublă cetăţenie, americano-britanică? Aşa este?
● Da, am.

● Care sunt avantajele unei duble căţenii? Unde preferi să îţi petreci timpul? În Londra, la Los Angeles sau în altă parte?
● Sincer să fiu faptul că am două paşapoarte nu mi-a adus până acum decât beneficii. Cred că mare parte din contractele pe care le-am semnat... 95% să zicem le-am obţinut prin agenţia de impresiat britanică iar pentru filmele pe care le filmez prin Uniunea Europeană este foarte bine că am un paşaport european. M-a ajutat mult în carieră. Deci da, mă bucur că am un paşaport britanic, îl datorez bunicii mele care m-a ajutat foarte mult în cariera mea. Când m-am dus la şcoala de actorie am stat la ea în Londra şi ea a fost cea care a insistat şi care m-a împins: du-te la ambasadă, completează cererile acelea, actele celelate. Pentru că m-a pisat la cap atunci, acum nu pot decât să-i fiu recunoscător: cea mai mare parte din rolurile pe care le-am jucat necesitau un paşaport european. Îmi place Londra, îmi iubesc soţia şi singurul lucru mai complicat este că trebuie să călătorim destul de mult între Londra, L.A. şi Africa de Sud. Cred că eu aş prefera să stau mai mult prin Londra, dar soţia mea vrea să stea mai mult prin State. Cea mai diificilă decizie este unde stăm când nu muncim, între contracte.

● Ce filme preferi? Filmele americane sau cele englezeşti? Care ar fi principalele diferenţe?
● Ei bine, fiecare ţară şi fiecare echipă de filmare diferă destul de mult. În America lucrurile diferă de la stat la stat. Atunci când traversezi oceanul şi te duci să filmezi în ţări străine… e normal să ai de-a face cu echipe diferite, cu culturi şi temperamente artistice care diferă în funcţie de ţara în care eşti. În general, nu contează dacă te afli în Anglia, în America sau în Africa de Sud sau în Budapesta. Ce au in comun oamenii cu care am lucrat este că le place să spună poveşti, să se adune şi să facă tot ce pot pentru ca filmările pentru care sunt angajaţi să iasă cât mai bine. Deci lucrul care într-adevăr îmi place… unul din lucrurile pe care le apreciez cel mai mult este că un grup de oameni cu gânduri şi cunoştiinţe asemanătoare se adună la un loc ca să spună o poveste. Uneori reuşesc, alteori nu. Dar îmi place procesul prin care oamenii aceştia se adună şi lucrează împreună pentru scopul acesta comun.

● Hai să revenim la Strike Back. Ne poţi spune cum a fost prim ta zi de filmări? şi câte ceva despre personajul pe care îl interpretezi în  Strike Back?
● Hm… prima mea zi de filmări la Strike Back. Nu a trecut decât un an dar parcă a fost acum mai mult timp. Prima zi a fost de fapt un colaj din bucăţi din mai multe zile. În primul rând ne-am deplasat până în Africa de Sud. Am stat o lună întreagă şi zi de zi ne antrenam cu băieţi specializaţi din fostele trupe de intervenţie engleze şi cu trupele speciale din Africa de Sud. Deci chiar a fost uluitor. Vreau să spun că ne-am antrenat intens: nu numai exerciţii de forţă fizică dar şi cu arme, am învăţat şi cum să conducem vehicule militare. Peste antrenamentul acesta au intrat aproape pe nesimţite primele zile de filmare. Am zburat de la Cape Town la Derbin pentru că la Derbin  am filmat scevenţele care au loc în India. În serial aveam o secvenţă de împuşcături într-un hotel din India şi asta am filmat-o la Derbin. Deci în prima zi am filmat pe străzile din cartierele cele mai sărace din Derbin. Aveam de filmat misiuni speciale şi noaptea, deci trebuia să aşteptăm să apună soarele. Nu ştiu cum să-ţi descriu exact dar erau oameni care stăteau la ferestre şi se uitau la noi. În timp ce noi fugeam şi ne împuşcam prin curţile lor. Mai aveam şi echipament militar complet şi puşti cu amortizoare şi ne fugăream şi împuşcam pe scări, prin case. A fost o noapte destul de intensă. Când am terminat de filmat toată lumea chiuia şi aplauda. A fost extraordinar să vezi acea reacţie de la oamenii în curţile şi casele cărora tocmai filmasem.

● Cum ai descrie personajul tău pentru specatorii noştri care încă nu au văzut niciun episod din serial? Cum este Michael Stonebridge? La ce ar trebui să ne aşteptăm de la el?
● Michael este soldat de profesie. Mercenar, foarte implicat în ceea ce face. Toată viaţa sa a fost soldat şi şi-a dedicat toate resursele… pentru a găsi moduri care să compenseze orice posibilitate de eroare, orice greşeală. Este un mercenar perfect şi atunci când lucrurile nu se desfăşoară conform planurilor sale el mai are întotdeauna un plan de rezervă. Dacă şi acela eşuează, mai are încă un plan de rezervă pentru planul de rezervă. Cred că modul acesta de-a fi al lui îl face să aibă o relaţie atât de strânsă cu colonelul Grant, care este de fapt Eleanor Grant, pe care o joacă Amanda, cu care tocmai ai vorbit şi tu. Au o relaţie foarte strânsă, bazată pe încredere. Cred că atunci când este în misiune Michael se gândeşte să nu o dezamăgească pe Amanda. Să nu rateze misiunea. Tocmai de aceea, atunci când apare în peisaj individul ăsta dur de la Delta Force lucrurile se complică. Damien Scott pur şi simplu nu respectă regulile. Este afemeiat şi beţiv. Damien reuşeşte să îşi ducă la îndeplinire misiunile şi Michael pur şi simplu nu înţelege cum reuşeşte asta. Pe măsură ce mini-seria avansează, Michael începe încet încet să nu mai fie nici el un personaj perfect şi devine din în ce mai mult dependent de Damien Scott. Chestie pe care nu o anticipase. Abia atunci relaţia dintre  Damien şi Michael începe să se dezvolte. Când încep să aibă nevoie unul de celălalt mai mult decât ar fi crezut că va fi cazul.

● Personalitatea ta are lucruri în comun cu Michael? Te comporţi la fel ca personajul tău în viaţa de zi cu zi?
● Dacă am un caracter asemănător lui Michael?

● Da…. Sau eşti total diferit?
● Să ştii că odată ce mă implic în ceva nu renunţ şi sunt foarte decis să duc lucrurile până la capăt. Cred că asta ar fi cea mai mare asemănarae între mine şi Michael. Probabil că alte puncte în comun nici nu prea avem. Pe durata antrenamentelor pe care le-am făcut cu trupele speciale noi chiar i-am întâlnit pe adevăratul Michael şi adevăratul Damien. Antrenamentele au fost extrem de dure şi oricare dintre tipii cu care ne-am antrenat era, într-un fel personajul meu. Sunt aboslut fascinanţi tipii ăştia din trupele de elită: au vieţi fascinant de riscante, pur şi simplu trăiesc tot timpul la limită. Nu a fost nevoie să am şi eu o viaţă plină de riscuri şi misiuni speciale ca să vreau să îi portretizez cât se poate de veridic pe băieţii de la forţele speciale. Amândoi am simţit, şi eu şi Sulli că suntem responsabili să facem lucrurile exact aşa cum le-ar fi făcut personajele noastre: le-am respectat trăsăturile de caracter şi când a venit vorba de mânuit arme, şi la certuri. Oricum ar sta lucrurile nu am vrut ca cineva să aibă vreun dubiu: tipii ăştia sunt pe bune. 

● Care au fost cele mai plăcute lucruri pe care le-ai filmat şi care au fost cele mai dificile?
● Ce mi-a plăcut cel mai mult? Cumva a fost ca şi când aş fi fost din nou un puşti. Am crescut cu o mare dragoste pentru filmele de acţiune escapiste, mi-au plăcut cam toate de la filmele Die Hard până la cele cu James Bond. Mi-a plăcut pentru că aveam şi toată acţiunea asta escapistă dar mai era acolo şi un fir de comploturi inteligente care unea toate acţiunile. Oamenii de la forţele speciale sunt oameni capabili să gândească şi sunt soldaţi capabili să planifice, nu a fost vorba de acţiune şi nimic mai mult. Pentru orice misiune e nevoie de strategie şi de planificare şi de o grămadă de detalii de luat în calcul. Mi-a plăcut serialul tocmai pentru că toate maneverele acestea se făceau simţite. Acum să fim cinstiţi, au fost şi momente în care parcă ne jucam de-a hoţii şi vardiştii pe steroizi. Vreo şase sau şapte luni am fost din nou băieţi cool şi ne-am jucat, ne-am distrat de minune. Gândeşte-te puţin: ne-am antrenat cu băieţii de la forţele speciale. Am condus dement maşini inteligente, am tras cu ditai armele şi i-am prins pe tipii cei răi. Pentru mine ca tip dar şi pentru mine ca actor filmările la Strike Force au fost un amestec foarte bun de distracţie şi actorie.

● Ce ai spune cuiva care nu ştie nimic despre serial? Cum l-ai determina să se uite la Strike Force? Crezi că este mai interesant pentru spectatori sau sau pentru spectatoare?
● Tocmai ce am aflat de curând… adică eu nu aveam habar cum se descurcă serialul, ce audienţe are, ce spun cronicile. Ştiam că mie îmi plăcuse când l-am văzut dar asta e părearea mea şi nu are greutate. Dar când am ajuns la New York ne-au tot spus oamenii că s-a bucurat de o primire pozitivă şi călduroasă. Atunci am înţeles că a fost bine primit şi de specatori şi de spectatoare. Tot atunci am mai aflat că tocmai relaţia dintre Michael Stonebridge şi Damien Scott este unul din lucrurile care au plăcut cel mai mult. Au o relaţie de duo dubios. O relaţie care funcţionează fără ca vreunul din ei să-şi dea seama de ce şi mai ales cum. De obicei se mai calcă pe bătături, fiecare crede că lucrurile ar trebui făcute altfel dar până la urmă reuşesc să lucreze în echipă şi au rezultate bune. Este un serial la care te poţi uita fie pentru că este de acţiune, fie pentru că are o componentă de dramă foarte bună. De fapt este… exact aşa cum trebuie. Mai ales că are şi secvenţe de sex şi schimburi de focuri.

● Deci există şi o poveste de dragoste, pe lângă toate militarismele?
● Da, există. Unul din motivele pentru care chiar m-am distrat… Michael m-a interesat ca personaj tocmai pentru că trebuie să găsească un echilibru între cariera lui de soldat şi obligaţiile pe care le are ca soţ. Deci cred că povestea lor de dragoste chiar are suficient potenţial care să poată fi explorat într-o manieră foarte interesantă şi convingătoare pe parcursul anului viitor. Nu are absolut niciun rost să ai planuri romantice secundareîntr-un serial Tv dacă aventurile romantice nu sunt realiste, nu au veridicitatea unor lucruri care să fie bine bazate pe relaţii din lumea reală. Mi-ar plăcea să îi văd cum îşi explorează relaţia, cum se explorează unul pe celălalt. Pentru el soţia lui este o provocare. Pentru că este normal ca ea să se întrebe ce este mai important în viaţa lui: mariajul sau cariera militară? Este o problemă legată şi de timpul pe care el îl petrece departe în misiuni şi timpul pe care îl petrece împreună cu ea, mai ales că ei vor să aibă o familie. Este o zonă pe care aş vrea să o văd din relaţia lor: ce se întâmplă după ce ajung să se cunoasă mai bine şi să se provoace şi unde ajunge relaţia lor după aceste tatonări şi provocări.

● Ce crezi: este Strike Force mai realist decât alte seriale şi filme cu tematici militare? Cu ce diferă acesta faţă de filmul de acţiune mediu?
● Da, în mod cert există diferenţe. uite, nu de puţine ori eram pe platouri şi ne opream din filmat pentru că ne dădeam seama că nu puteam să facem lucrurile acelea în felul în care le planificasem iniţial. O bună parte din antrenamentele militare la care am luat parte ne-au învăţat să facem secvenţele să pară cât mai autentice dar să nu ne asumăm riscuri inutile. Cred că aici ne distanţăm de clişeele filmului de acţiune tipică. Personajele noastre erau oameni reali, şi pentru noi era important ca ei să fie reali şi convingători, să fie transpiraţi, să fie murdari, să aibă răni. Voiam să fie ieşiţi din haosul războiului şi din iureşul bătăliei. Deci am înlăturat toate acele lucruri care erau fizic dar şi logic imposibile şi am optat pentru credibilitate. Realism. Pe toată durata filmărilor am avut pe platou un consultant militar. Ne-a ajutat mult şi cu sfaturi dar mai ales cu "protecţia muncii": fugeam de explozii, ne aruncam pe burtă, săream peste diverse lucruri în timp ce trăgem cu gloanţe oarbe din ditai puşcoaiele. Trebuia să fim protejaţi şi noi şi restul echipei de filmare. Totuşi nu am deviat deloc de la ideea noastră de a filma lucrurile cât se poate de veridic… nu voiam să filmăm secvenţe cool de acţiune fantezistă, ci voiam să filmăm nişte secvenţe de război cât se poate de apropiate de realitate.


● Ce părere ai despre subiect? Nu-i deloc un subiect facil, intervenţiile SUA în orientul Mijlociu sunt un teren de dezbateri şi controverse aprinse. Există vreo poziţie exprimată de serial faţă de toate aspectele controversate?
● Pe măsură ce am început să devin mai implicat şi filmările au avansat mi-am dat seama de poziţia pe care o am eu faţă de băieţii din armată şi trupele noastre speciale. Îi respect sincer pentru sacrificiile pe care le fac. Ştiu că subiectul poate inflama opinia publică. Dar eu cred că este unul dintre subiectele despre care oamenii vor să ştie mai multe. Mai ales acum, că au trecut zece ani de la 9/11. În timp ce filmam, Osama Bin Laden a fost lichidat, apoi a căzut şi Gaddafi. Toate acestea sunt merite ale băieţilor noştri din trupele speciale. Care ajută discret insurgenţii şi care fac minuni fără să fie vreodată lăudaţi pentru implicarea lor. Deci da, mi se pare just ca un serial să ofere publicului o perspectivă şi ceva dedesubturi ale acestui mod militar de-a acţiona, mai ales că genul acesta de operaţiuni sunt de obicei trecute cu vederea şi secretizate. Înţeleg că este un subiect sensibil dar mai înţeleg şi că există un interes mare din partea publicului pentru el. Cred că mulţi vor să ştie cum şi de ce au loc asemenea operaţiuni militare secrete.

● Crezi că serialul are vreun mesaj ascuns? Vreun subtext?
● După părerea mea nu există nici subtexte, nici mesaje ascunse. Avem o grămadă de poveşti şi de linii narative pe care încercăm să le aducem la final pe parcursul ultimelor două episoade. Dar există şi lucruri pe care nu am vrut să le clarificăm. Orice dramă bună îşi mulţumeşte spectatorii şi le oferă răspunsuri la întrebările importante pe care le au… dar este important să rămână şi ceva mister, întrebări fără răspuns şi lucruri pe care să nu ştie unde să le încadreze. Ca să aibă la ce se gândi după ce se termină episodul sau serialul. Am lucrat mult cu Dan Percival şi cu Tony Saint, scenaristul ultimelor epsioade ca să ne asigurăm că am rezolvat o parte din problemele şi dilemele dramaturgice. Dar am fost atenţi să păstrăm intacte câteva lucruri mai neclare. Asta ca să avem ce explora în sezonul doi, presupunând optimist că vom avea succes cu prima serie şi că va exista o continuare.

● Strike Back a fost primit cu entuziasm şi de spectatori, şi de critici şi de experţii militari. Crezi că va avea un efect benefic asupra carierei tale?
● Uite, eu chiar încerc să… de fapt nu încerc, chiar mă ţin departe de presă şi nu citesc mai nimic. Îmi face foarte mare plăcere să vorbesc despre serial cu oamenii pentru că este o cominicare la alt nivel şi pe mine ca actor mă ajută. Chiar nu ştiu dacă mă va ajuta sau nu. Dar îţi pot spune că a fost unul dintre cele mai distractive producţii în care am jucat şi că a fost o împlinire. Cel puţin la nivel personal, unde am avut ocazia să văd multe lucruri, să învăt şi mai multe lucruri şi să fac lucruri pe care nu le mai făcusem. Deci, la nivelul acesta al exprienţei personale sunt foarte fericit că am jucat în Strike Back. Dacă e vorba de oamenii care se uită la el… aici lucrurile diferă, fiecare apreciază altfel prestaţia mea actoricească şi lucrurile sunt până la urmă subiective. Nu am cum să ştiu dacă şi cât le va plăcea, dar pot spune că în mod cert sunt fericit că se uită la serial.

● Ce planuri profesionale ai după Strike Back? Vreo continuare la Strike Back?
● Ei bine, nu putem decât să sperăm că va fi aşa. Ni s-a spus că vom filma şi un sezon doi. Ar cam trebui să asţeptăm să vedem cine va supravieţui episodului zece. Nu îţi pot face mari dezvăluiri, dar uite, o să fie… episodul 10 are un final foarte dramatic. Ar fi minunat să ne întoarcem în Africa de Sud să filmăm sezonul doi dar trebuie să mai aşteptăm niţel, să vedem ce se întâmplă cu serialul.

● Ce părere ai despre producţiile HBO? Există vreuna în care ţi-ar mai plăcea să joci?
● Să ştii că sunt foarte bune. Exact înainte să mă apuc de serialul acesta vorbeam cu soţia mea şi chiar mă gândeam că ar fi interesant să lucrez cu HBO. Şi uite, s-au dovedit a fi… destul de incredibili. Acum, cât am stat la New York am putut să îi observ cât de bine lucrează şi la promovarea serialului. Sunt ca o mare familie. Au grijă unii de alţii, unii lucrează pentru HBO de 30 de ani, de 20 de ani, de 10 ani.  Asta nu se întâmplă decât dacă oamenii sunt foarte mulţumiţi de proiectele la care lucrează, dacă ştiu că sunt valoaroase şi cred în ele. Există şi foarte multă precizie. Sunt exacţi şi când îşi aleg proiectele, şi când fac drame şi când adună echipele. Sunt meticuloşi când lucrează împreună. Aşa că a fost o experienţă foarte plăcută şi a fost excelent să lucrez cu ei. Sper să mai colaborăm pentru că sunt o echipă atât de stabilă şi plină de încurajări pentru latura artistică a angajaţilor lor.  Serialele lor sunt fantastice. Mi-au plăcut enorm de-a lungul timpului The Sopranos. Boardwalk Empire este acum la Tv şi îmi place şi el mult. Deci da, aş fi fericit să fac parte din orice proiect al HBO. The Wire a fost un serial la care pur şi simplu… am stat vreo săptămână pe canapea şi l-am derulat în minte înainte şi înapoi pentru că a fost atât de bine scris şi jocul actorilor a fost extraordinar. Deci da, aş sări la bordul unei producţii HBO oricând.