Viaţă de cârpă, destin de slugă

A fost scos de pe post de la Realitatea TV, a fost sedus de tentaţia preşedinţiei TVR şi abandonat ca o cârpă de unică folosinţă, a fost întrebuinţat ca trompetă oficială a  procuraturii, a dispărut din tabelele cu audienţele cuantificabile şi s-a umplut de ridicol anunţând pompos, acum câteva luni, că în câteva ore eternul ca marea Boc va fi schimbat printr-o mişcare magistrală de către măreţul Băsescu. O bună bucată de vreme, cât a trecut valul umilinţei, a încercat să stea cât de cât la fereală. L-a ajutat şi "amplitudinea” postului tv unde a fost scuipat ca o măsea stricată. Dar omul suferă că n-a fost niciodată ziarist, vrea să se legitimeze formal într-o profesie care l-a respins întotdeauna şi, în plus, nu se poate abţine prea multă vreme.

Sau la el în unitate ordinul se execută fără discuţii, sau tentaţia de a ieşi în faţă ca găina pe grămadă e mai puternică decât teama de ridicol. Aşa că omul prestează cu sârg seară de seară. Dacă tot a fost paraşutat în branşă, măcar să nu stea degeaba. Retribuţia de pion al puterii politice trebuie decontată cu fapte, fiindcă vremea vorbelor a trecut. E neînfricat şi demn când trebuie să calce în picioare politicienii de opoziţie puşi la index de regimul portocaliu şi slugarnic ca un vierme când mărimile zilei îi trec pragul locantei. Sare cu picioarele pe Ponta şi se pune capră în faţa lui Blejnar. Spumegă la adresa ziariştilor cu păreri antiregim şi-i preamăreşte organizat pe cei aflaţi pe statele de plată ale oranjadei de partid şi de stat.

Problema caracterului oricum nu se pune în discuţie. Când îi iei lui Vântu un milion de euro ca să-i fii argat cu acte şi după aia îl acuzi (fără să-ţi roşească bucile pingelei obrazului) că a furat banii de la FNI, noţiunea de caracter iese din discuţie. Dar la ce Dumnezeu ţi-ar putea folosi caracterul când te numeşti Turcescu?