Adolescenţa, între miracol şi pericol

Copilul tău este azi un adolescent plin de optimism, de imaginaţie, independent de fusta mamei. De la criza de personalitate, la tulburările alimentare, trecând prin sexualitate, medicul de familie îi ajută pe părinţi să fie alături adolescent. Inclusiv, adolescentul găseşte aici câteva sfaturi potrivite pentru această perioadă din viaţa lui. Aşadar, bun venit adolescenţă!

Perioada adolescenţei se desfăşoară între 10 şi 18 ani şi presupune transformări esenţiale din punct de vedere fizic, psihic, emoţional şi comportamental, ceea ce ridică probleme adolescentului, dar şi părinţilor, familiei, educatorilor şi, nu în ultimul rând, medicilor. Chiar dacă prin dezvoltare, îngrijire şi educaţie adolescentul a depăşit pericolele unor maladii ale copilăriei, de exemplu boli congenitale sau afecţiuni infecţioase, el nu este un adult în miniatură, ci prezintă nevoi speciale şi o patologie particulară.

Evoluţia sistemelor endocrin şi a celui imunitar, dezvoltarea completă a organelor şi funcţiilor este subminată de frământările descoperirii şi formării propriei identităţi, de pericolul ridicat al traumatismelor sau dezvoltării unor vicii (fumat, supraalimentaţie, alcoolism, consum de droguri, viaţă sexuală necontrolată), care pot avea efecte nefaste asupra sănătăţii în viitor. În acelaşi timp, adolescentul este mult mai puţin dispus să colaboreze cu părinţii şi cu medicii sau devine pudic şi închis în sine, tocmai într-o perioadă în care comunicarea este esenţială. Metamorfozele pubertăţii se suprapun anilor de început ai adolescenţei. Acestea sunt iniţiate de hipotalamus, fiind stimulate în continuare celelalte glande endocrine. Chiar dacă pentru declanşarea maturizării sexuale este esenţial axul hipotalamo-hipofizo-genital (ovar sau testicul), totuşi glanda suprarenală, tiroida, hormonul hipofizar, de creştere, insulina au un rol important în dezoltarea fizică. Leptina, o substanţă produsă în principal de celulele adipoase, influenţează pubertatea şi funcţia reproductivă, având şi rol în senzaţia de saţietate şi de formare a depozitelor adipoase.

La fete, la băieţi
La fete, aceste transformări încep la 10 ani, dar uneori, chiar după vârsta de 8 ani, cu creşterea, sânilor, urmată de rotunjirea şoldurilor, dezvoltarea organelor sexuale externe, apariţia părului pubian, apoi a celui axilar sau facial. Prima menstruaţie (menarha) apare la 12 -12 ani şi jumătate, la doi ani de la declanşarea pubertăţii, cu limite între 9 şi 16 ani.

La băieţi, transformările se declanşează mai târziu, între 10 şi 13 ani. Ele constau în mărirea organelor genitale externe, apariţia părului pubian, apoi a celui axilare şi facial, modificarea vocii. Creşterea în înălţime la fete este mai importantă înainte de menarhă, cu circa 9 cm pe an, dar continuă în ritm mai mic şi după aceea, aproximativ încă 4-6 cm, încetând după vârsta de 14 ani. La băieţi, creşterea cea mai însemnată este între 12 şi 16 ani, aproximativ 10 cm pe an, după aceea este mult încetinită, însă masa musculară se dezvoltă şi în continuare. Braţele, mâinile, degetele au tendinţa de a fi mai proeminente faţă de restul corpului. În paralel, se produce şi creşterea în greutate, acesta ajungând uneori să se dubleze faţă de începutul pubertăţii, reprezentând aproximativ 75% din greutatea adultului. La femei, creşterea se face predominant pe baza ţesutului adipos, în timp ce la bărbaţi predomină masa musculară. Toate aceste transformări implică nevoi nutritive crescute, de aceea trebuie asigurat un regim alimentar echilibrat, cu un aport caloric de 40 kcal/kg corp şi 1g/kg corp de proteine.

Simptome, maladii...
În ultimul secol, s-a constatat o scădere vizibilă a vârstei de declanşare a pubertăţii, scădere atenuată însă în ultimele decenii. Totuşi, vârsta menarhei nu a suferit variaţii foarte mari, acestea fiind doar de câteva luni. Adolescentul se confruntă cu numeroase simptome, maladii sau situaţii medicale pe care fie le neglijează, fie îl preocupă obsesiv. Nu trebuie uitat că 10% dintre bolile sau dizabilităţile cronice apar înainte de 17 ani şi ele sunt cu 50% mai frecvente la bărbaţi decât la femei. Consultaţiile la medicul de familie trebuie făcute cel puţin o dată pe an. Ele încep cu măsurarea şi cântărirea, pentru a se depista, supraveghea şi trata orice abatere de la normal. Aceste modificări pot semnala o afecţiune internă sau endocrină şi, pe de altă parte, creşterile în greutate se constituie în factori de risc în apariţia bolilor cardiovasculare. Urmează un examen general, cu măsurarea tensiunii arteriale, care variază cu vârsta, crescând treptat, ajungând la 14-16 ani la 110-70mmHg, fiind mai mare la băieţi decât la fete. Ascultarea toracelui depistează tulburări pulmonare sau cardiace (murmur, tulburări de ritm), continuându-se cu examinarea celorlalte organe şi sisteme.

Acneea şi alergiile
Afecţiunile dermatologice reprezintă o sursă de preocupare, din cauza interesului crescut pentru propria persoană: acneea, dar şi apariţia negilor, infecţiilor fungice, dermatitelor, iar mai nou a problemelor ridicate de realizarea tatuajelor sau bodypiercingului. Acneea este o problemă comună în adolescenţă, fiind declanşată de sinteza crescută de androgeni, care stimulează producţia glandelor sebacee. Blocarea acestora şi stagnarea sebumului uleios, peste care se suprapune acţiunea unor bacterii tegumentare, produce inflamaţie şi apariţia unor formaţiuni inestetice pe faţă, piept, spate, umeri, gât. Afecţiunea nu e uşor de tratat, de aceea e bine să se apeleze la un medic dermatolog, care va prescrie un tratament local sau sistemic, ce trebuie însă urmat o perioadă îndelungată pentru obţinerea unor rezultate notabile. Alergiile copilăriei se calmează sau alteori se agravează în adolescenţă. Alteori, ele par să dispară, dar revin în forţă în anii maturităţii. Astmul alergic se poate astfel agrava, printre factorii de risc numărându-se şi stările emoţionale sau conflictuale sau eforturile fizice incorect dozate (inclusiv sportul sau dansul). Este important ca adolescentul să fie informat asupra realităţilor bolii sale şi să fie implicat cât mai mult în propria terapie. La fetiţe, pot apărea dureri la nivelul sânilor, în perioada de ovulaţie (la mijlocul ciclului) sau premenstrual. De asemenea, pot apărea formaţiuni de obicei benigne, de tipul chisturilor (având conţinut lichid) sau al fibroadenoamelor. În această perioadă, este important ca mama sau medicul să o înveţe modul de desfăşurarea a autoexaminării periodice a acestora. Durerile pelvine, scurgerile vaginale, amenoreea sau dismenoreea sunt simptome care implică o consultaţie ginecologică. De asemenea, începerea vieţii sexuale implică consultaţii periodice, cu examen pelvin şi teste pentru depistarea bolilor cu transmitere sexuală.

Diabetul
Diabetul zaharat este cea mai frecventă afecţiune cronică întâlnită la această vârstă. Acest lucru se întâmplă fie din cauza unor factori genetici, fie a unora hormonali sau metabolici. Se ştie, de pildă, că hormonul de creştere are acţiune antiinsulinică, făcând glicemia greu de controlat. Cel mai mare risc îl reprezintă perioada pubertăţii, între 10 şi 12 ani, la fete, şi între 12 şi 14 ani, la băieţi. Pe de altă parte, alimentaţia dezechilibrată, bogată în dulciuri şi grăsimi, poate favoriza instalarea diabetului, precum şi inactivitatea, observându-se o periculoasă deplasare a diabetului de tip II, considerat un apanaj al vârstei a treia, spre anii adolescenţei. Chiar în cazul diabetului declanşat în copilărie se produc complicaţii, generate de cele mai multe ori de comportamentul rebel, agresiv al bolnavului, care refuză să îşi accepte boala şi să urmeze tratamentul.

Consultaţiile ORL pot semnala existenţa unor sinuzite, focare de infecţie amigdaliană sau dentară, vegetaţii adenoide sau deviaţii de sept care pot fi uşor corectate. Când este nevoie, un specialist în ortodonţie va prescrie un aparat pentru dezvoltarea armonioasă a danturii.

Deşi multe boli infecţioase apar în copilărie, adolescentul se va confrunta în continuare cu un număr mare de astfel de afecţiuni, unele virale, de la banalul guturai la gripă, varicelă, rubeolă, oreion, mononucleoză infecţioasă, hepatită etc, sau bacteriene, de la infecţiile streptococice, pneumococice, stafilococice la tuberculoză. În această perioadă, sunt întâlnite şi  temutele boli poststreptococice, afecţiuni cu caracter autoimun, care afectează articulaţiile, cordul sau rinichii. De multe ori, se ajunge la ortopedie, fie din cauza unor afecţiuni organice, fie din cauza unor suprasolicitări sau traumatisme. Sunt afectaţi în special băieţii, între 10 şi 15 ani. 40% dintre traumatismele sportive se întâlnesc la această vârstă, ca şi 20% dintre traumatismele craniene. Se incriminează mai ales sporturile cu contact direct: fotbalul, baschetul, handbalul, dar şi ciclismul, patinajul pe gheaţă sau cu rolele. De aceea, e important ca adolescentul să aibă un echipament corespunzător, să se joace pe un teren amenajat, să fie supravegheat de un adult şi să aibă parteneri de aceeaşi vârstă. Se pot produce fracturi, dar şi contuzii, întinderi, leziuni ale articulaţiilor, ligamentelor şi tendoanelor. Foarte des e afectată articulaţia genunchiului. Scolioza, o curbare laterală a coloanei vertebrale, apare mai ales la fete şi trebuie depistată înainte de a afecta dezvoltarea toracelui şi apariţia complicaţiilor cardiace şi pulmonare. Pare incredibil, dar numeroase boli psihice apar în rândul adolescenţilor.

Depresii
Depresiile apar la 8% dintre aceştia, în plus adăugându-se schizofrenia, cea mai severă boală psihică, care se declanşează uneori după vârsta de 12 ani, precum şi dezvoltarea anxietăţii şi a fobiilor, cu tendinţe suicidare. Tulburările de comportament alimentar - anorexia sau bulimia - apar tipic în această perioadă.

Este limpede că rolul părintelui nu se simplifică după lungile nopţi nedormite la apariţia dinţilor, antrenamentul la oliţă sau supravegherea primilor paşi. Trebuie să păstrăm o legătură apropiată cu adolescentul, să îl sfătuim asupra transformărilor acestei vârste şi pericolelor ori abuzurilor ce pot apărea şi să veghem asupra sănătăţii sale, a regimului alimentar şi stilului de viaţă.

OFTALMOLOGIE. Consultaţiile oftalmologice trebuie făcute periodic, pentru că ele depistează instalarea unei miopii, a unor vicii de refracţie, a unor infecţii sau alergii declanşate de produsele cosmetice. Miopia este o afecţiune des întâlnită la această vârstă, de asemenea, ochiul uscat, cauzat de timpul îndelungat petrecut în faţa calculatorului.