Afecţiuni despre care evităm să discutăm. Afecţiunile anale

Exista maladii si simptome despre care oamenii evita sa discute din pudoare, nu numai cu medicul lor de familie, dar chiar si cu cei apropiati. Este si cazul afectiunilor care apar in regiunea anala: hemoroizi, fisuri, abcese, fistule, boala pilonidala. Este cu atat mai rau cu cat aceste maladii dureroase, uneori chiar chinuitoare, pot fi tratate, e adevarat, de multe ori chirurgical, scutind insa bolnavul de neplaceri si mai ales de temute complicatii.

Hemoroizii sunt foarte frecventi. Se apreciaza ca, pana la vârsta de 50 de ani, jumatate din populatie, femei si barbati, a prezentat o astfel de manifestare. Ei reprezinta dilatatii ale venelor din zona ano-rectala. Exista hemoroizi interni (care se formeaza in interiorul canalului anal) si hemoroizi externi. Cauzele aparitiei lor sunt diverse: factorul ereditar (responsabil de defecte structurale ale peretelui venos), obezitatea, sarcina si nasterea, efortul de defecatie, statul prelungit pe toaleta, statul pe scaun, tulburari de tranzit (constipatie sau diaree prelungita). Unele afectiuni -  ciroza hepatica, insuficienta cardiaca cronica, tumorile regionale (rectale sau genitale) - pot determina, de asemenea, producerea hemoroizilor.

● Hemoroizii externi, observati ca niste mici tumorete moi, nedureroase in jurul orificiului anal, nu dau de obicei simptome alarmante. Daca la nivelul lor se produce insa o tromboza (de obicei brusc, dupa un efort de defecatie), ei devin durerosi, duri si capata o culoare albastru-violacee.

● Hemoroizii interni se manifesta prin: hemoragie, durere, scurgerea unor secretii albicioase sau purulente prin anus si exteriorizarea formatiunilor prin orificiul anal (care poate fi temporara, doar la defecatie sau permanenta). Hemoragiile pot fi reduse cantitativ sau mai importante si apar la defecatie, sangele ramanand pe suprafata scaunului, fara a se amesteca cu fecalele. Hemoroizii  interni se pot si ei complica prin tromboza, producand o durere locala vie. Diagnosticul  aparţine medicului chirug, prin examen local, tuseu rectal si anuscopie (examinarea regiunii cu un instrument numit anuscop), eventual sigmoidoscopie.
               
● Fisura anala este favorizata de constipatia cronica, existenta hemoroizilor, traumatisme locale (de obicei legate de actul sexual), inflamatie (apar in sifilis sau bolile inflamatorii intestinale cronice, ca boala Crohn ) sau, mai rar, in cancere cu aceasta localizare. Se manifesta prin durere intensa in timpul defecatiei si dupa aceea (minute sau ore), ccea ce face ca bolnavul sa evite sa aiba scaun. Este insotita de hemoragie redusa ca volum, de obicei cateva striuri de sange pe suprafata scaunului.  Uneori, fisura poate fi observata de catre bolnav cu ochiul liber.
               
● Abcesul anal este o colectie purulenta care se formeaza in profunzimea tesuturilor din canalul anal. Se manifesta prin durere (care se intensifica la defecatie sau cand bolnavul este asezat) si mancarime in zona anala, uneori cu prezenta unei umflaturi in aceasta zona, febra, frisoane, scurgere purulenta. Uneori, daca abcesul nu se vindeca complet, apare un canal intre acesta si piele, care se numeste fistula. Exista posibilitatea ca abcesul din care a provenit fistula nici macar sa nu fie remarcat de bolnav, daca a avut o ameliorare rapida. Fistula se manifesta prin durere locala, care creste la defecatie, scurgere purulenta persistenta la nivelul marginii anusului, senzatie de mancarime, uneori mici hemoragii.
               
● Boala pilonidala este o inflamatie cronica a pielii la nivelul santului interfesier, in partea superioara a acestuia, in apropierea portiunii terminale a coloanei vertebrale (zona sacro-coccigiana). Desi exista inca divergente privind mecanismul bolii, se pare ca fire de par patrund in piele si genereaza o iritatie, cu formarea unui chist, care ulterior se poate infecta. Persoanele sedentare sau care au o profesiune ori  practica un sport care obliga la statul prelungit pe scaun  (functionari, soferi, ciclism etc.) sunt mai expusi la aceasta afectiune. Alti factori de risc sunt obezitatea, excesul de par corporal (cu parul aspru, cret, sarmos), transpiratia locala, caldura, hainele stramte, igiena deficitara. Se manifesta prin aparitia unei mici umflaturi -  1-3 cm -  in santul interfesier, care isi mareste in timp volumul, usor dureroasa  si care lasa sa se scurga intermitent, spontan sau la apasare o secretie. Daca chistul se infecteaza se manifesta prin: durere locala permanenta, intensa, pulsatila, jena la mers, durere sau chiar imposibilitate de a sta pe scaun, uneori febra. Formatiunea devine rosie, umflata, dureroasa la atingere, lasand sa se scurga puroi cu miros fetid si resturi de par. Tratamentul chistului sau abcesului se poate face printr-o mica interventie chirurgicala, dar exista posibilitatea ca procesul sa se repete in lipsa unor masuri preventive energice.