"Cu cât eşti mai în ilegalitate, cu atât eşti mai puţin pedepsit"

Teoretic, averile funcţionarilor publici sunt verificate de Agenţia Naţională de Integritate (ANI). Pentru toţi ceilalţi Constituţia garantează caracterul licit al averii. Nu contează că sunt proprietari de palate şi maşini străine care beneficiază de ajutor social, şi nici că încasează sume exorbitante fără să verse niciun leu la Fisc. Directorul Direcţiei de Investigare a Fraudelor din cadrul IGPR, Dan Bucur, explică de ce evaziunea fiscală e sport naţional.

● Jurnalul Naţional: Cum poate poliţia să verifice averile maneliştilor, vrăjitoarelor şi ale celor care afişează averi disproporţionate faţă de veniturile pe care declară că le au?
● Dan Bucur: În principal, trebuie să existe un denunţ, o declaraţie a cuiva. În cazul maneliştilor sau a cântăreţilor la petreceri, nu putem face flagrant. Că respectivul zice: "Da, dom'le, iau 10 000 de euro acum, dar am de gând să plătesc impozit!". Şi nu poţi să verifici până când nu-şi depune declaraţia de venit. Dar şi dacă un nuntaş se decide să facă o plângere, nu are de unde să ştie suma exactă pe care cântăreţul o primeşte. Şi ea e greu de stabilit. Nu sunt bonuri fiscale, cântăreţii aceştia nu sunt înregistraţi ca prestatori de servicii, n-ai cum să le ţii urma.


● În ce situaţii puteţi verifica averea cuiva, în general?
● Ca să iei la control averea cuiva, trebuie ca acesta să fi săvârşit o infracţiune şi să demonstrezi asta prin anchetă. Că a existat un prejudiciu cert. Atunci îl prinzi că e evazionist. Dacă, de exemplu, reuşeşti să arăţi că a obţinut pe căi ilegale un milion de euro, deşi tu ştii că respectivul are o avere de 250 de milioane de euro, nu poţi ancheta decât provenienţa acelui milion. Aşa e legea acum. Noi am propus ca, în cazul unei infracţiuni de acest fel, având date certe că acel milion e ilicit, să răstorni sarcina probei, adică toată averea să fie considerată ilicită şi să fie controlată. Persoana în cauză să justifice tot ce are.


● De ce este atât de dificil de stabilit caracterul ilicit al averilor lăutarilor, vrăjitoarelor şi ale celor care au palate şi maşini de zeci de mii de euro şi nu plătesc mai nimic la Fisc?
● În România, cu cât eşti mai în ilegalitate, cu atât eşti mai puţin pedepsit. Şi mai greu de urmărit. Mai ales în cazul persoanele fizice. La societăţile comerciale, care trebuie să aibă casă de marcat, facturi, chitanţe, poţi stabili neregulile. Dacă nu a trecut anumite sume prin casă, o amendezi de o rupi, 80 de milioane amendă şi suspendarea activităţii. La liber profesioniştii de tipul maneliştilor, vrăjitoarelor, n-ai ce să le faci. În general, sunt prinşi când dau ţepe şi se pârăsc între ei. Dar şi aici situaţia e cu dus-întors. Dă cineva declaraţie că a fost la Mama Omida, că a plătit 200 de euro şi n-a primit nimic pentru ei. Mama Omida nu recunoaşte. E cuvântul vrăjitoarei împotriva cuvântului clientului. În instanţă e foarte puţin. Bunul simţ nu ţine loc de probă.


● Prin urmare acest tip de evaziune scapă nepedepsit pentru că legea e prea permisivă?
● Pe vremea comuniştilor aveam Legea 18 care controla averile. Acum nu mai poţi ţine evidenţa averilor decât la funcţionarii publici, care sunt obligaţi să-şi depună declaraţiile de avere anual.
La restul, chiar dacă ştii că unul e hoţ, dacă nu poţi demonstra că averea e obţinută pe căi ilicite, nu ai ce să-i faci. Hoţul neprins e negustor cinstit. El poate să tacă atunci când e întrebat de unde are banii. Noi trebuie să demonstrăm că a obţinut maşinile, vilele pe căi ilicite. Dar cum să demonstrezi dacă nu lasă urme? Aşa e legea... Dacă s-ar aproba răsturnarea sarcinii probei, ar fi ceva.
Oricum, marii evazionişti fiscali nu sunt aceştia, ci se regăsesc printre cei cei care vând ţigări, tutun, petrol. Acestea sunt formele agresive de evaziune de care ne ocupăm. În 2009 au fost investigate de Direcţia de Investigare a Fraudelor circa 10 000 de cazuri de evaziune fiscală la nivelul întregii ţări. Prejudiciul s-a ridicat la un miliard 754 de milioane de RON. Banii se recuperează în parte. Mulţi aruncă proprietăţile asupra altora, rude, cunoştinţe ori le externalizează, prin off-shore-uri. Anul trecut s-a recuperat în jur de 20% din prejudiciu. Se apreciază că furtul unui miliard nu e pericol social, pe când furtul unei găini - da. Evaziunea fiscală e sport naţional.


FLAGRANT, NUMAI CU SESIZARE
Anul 2010, ianuarie. Purtătorul de cuvânt al Poliţiei Capitalei, comisarul Christian Ciocan declară în câteva ziare "sclipicioase" că poliţiştii vor organiza flagrante la nunţi şi la botezuri pentru a-i prinde pe evazioniştii care fac bani "fără număr". Frisonul în rândul maneliştilor n-a durat mult, pentru că de la vorbă la faptă e cale lungă. La nici o lună de la această declaraţie băţoasă, comisarul Ciocan precizează că lucrurile nu stau chiar aşa. "N-am zis niciodată că facem flagrant la nunţi. Dacă e sesizare, atunci mergem să vedem. Momentan, nu e nimeni în afara legii până nu se depun declaraţiile de venit, în martie parcă." Atât de năvalnic e avântul poliţiei de a căuta la averi evazioniştii cei mai ostentativi, că până în acest moment nu a fost înregistrat niciun dosar de manelist sau vrăjitoare certată cu Fiscul. Declaraţiile oficiale s-au mai nuanţat şi ele. "E simplu, dacă legea îi incriminează pe aceşti oameni, trebuie să răspundă, indiferent de cutumele şi obiceiurile lor. Dacă prestezi un serviciu, trebuie să figurezi în scripte. Ce putem noi face e să mergem la firmele de impresariat şi să le cerem chitanţe şi date atunci când avem informaţii că acolo sunt activităţi ilegale. Alături de alte probe, putem lua în considerare şi filmările unde apar cântăreţi care aruncă cu banii. Trebuie să avem declaraţii de la nuntaşi. Nu e greu, persoanele sunt obligate să declare ce ştiu atunci când sunt solicitate, altfel intră la mărturie mincinoasă," e optimist comisarul şef. Culmea coincidenţei, mai mulţi cântăreţi de muzică uşoară şi manelişti, printre care şi evazionistul Adrian Minune, s-au oferit să cânte "din prietenie" la nunta lui Ciocan.


NABABUL BURSUC, IMPRESARUL DE AUR

Nu ştim cât din ceea ce spun maneliştii este lăudăroşenie şi cât este adevăr. Dar, după cum se zice, gura bate... bunul simţ, aşa că încercăm să recompunem declaraţia de avere a unuia din "tăticii maneliştilor", din declaraţiile pe care el sau prietenii lui le-au făcut în presă. Dan Bursuc, impresar de nume grele precum Adi Minune sau Vali Vijelie, a făcut în 2007 o nuntă ale cărei costuri totale au fost estimate la 500 000 de euro. Invitaţii au fost serviţi cu caviar şi şampanie ca la Hollywood, mireasa a purtat o rochie bătucită cu sute de cristale Swarowski de către designer-ul Cătălin Botezatu. Cântăreţii responsabili cu atmosfera au fost plătiţi regeşte, chiar cu 10 000 de euro, spun unii. La botezul fiului său, din 2008, Bursuc nu s-a uitat la bani şi a mai spart 100 000 de euro la un hotel de lux din capitală. Să moară toţi duşmanii!

Ca să-şi arate valoarea, Bursuc şi-a comandat dotări speciale pentru Merţanul său, infraroşii, plafon transparent şi sistem de televiziune, totul la incredibilul preţ de 90 000 de dolari americani. Pomană curată! Şi, ca să se ştie al cui e bolidul, manelistul întreprinzător şi-a pus poza pe numărul de la maşină şi şi-a trecut iniţialele - DBU. Dan Bursuc, multilateral dezvoltat ca manager, impresar, producător şi organizator evenimente, are şi o firmă, "Grand Production Bursuc" care a raportat în 2008 pierderi în valoare de peste 200 000 de RON şi datorii de 1 263 261 de RON. Asta în vreme ce în 2007 a declarat un profit de aproape 22 000 de RON şi datorii tot peste 1 000 000 de RON.