Credinciosul voievod Tudor Gheorghe

Nu s-a căciulit, căci nu-i stă în fire! Ne dă speranţă şi ne îndeamnă să luăm aminte la voievozii care au făcut ca acest neam să dăinuie. Tudor Gheor­ghe are el însuşi statură de voievod al cântului românesc, ne doineşte despre nemurire, zbor şi amăgire. Ne tot cheamă la Sala Palatului pentru a ne recicla conştiinţele cu lecţii despre demnitate, respect, patriotism, despre (re)cunoaşterea valorii strămoşilor noştri.

La 23 decembrie, Tudor Gheor­ghe aduce "Degeaba" din nou la Sala Palatului. Degeaba mai doriţi bilete la spectacol! S-au dat toate!

L-am întrebat pe artistul neamului dacă a fost de folos acest prohod al Minciunii Naţionale, aşa cum am perceput eu spectacolul. "Nu. Am din ce în ce mai mult un sentiment de amărăciune – mi-a răspuns Tudor Gheorghe. Mă simt din ce în ce mai singur, mai izolat într-un marasm de prost gust. Eu nu am făcut rabat niciodată de la calitate şi, mulţumesc Domnului, sălile spectacolelor mele sunt arhipline".

"Degeaba" este un strigăt de revoltă care se mai poate face auzit? "Nu vreau să fie un rechizitoriu – explică autorul. E o constatare, amară, zic eu, e un îndemn pentru generaţia tânără să spere. Mai e un nebun, ca mine, şi altul, ca tine, care mai crede că se pot face lucruri de calitate în acest spaţiu românesc."

Tudor Gheorghe nu vrea să dea directive sau direcţii. Îşi doreşte ca fiecare să facă bine ceea ce face în spaţiul lui, în orizontul lui: "Vreau, de pildă, să am politicieni profesio­nişti, aşa cum sunt eu, pe domeniul meu. Vreau să fie verticali şi să nu ştie  să se plece în faţa nimănui, indife­rent dacă e vorba de Uniunea Sovieti­că sau Franţa. Să spună: «Am demnitatea mea naţională! Puneţi-mă la zid, în faţa lumii, să vadă lumea cât suntem de puternici». Dar nici unul nu face astfel. Toţi se căciulesc şi asta mă enervează, mă îngrozeşte pur şi simplu!". Se enervează şi la anul va lansa opt albume. Da, el, Tudor Gheorghe. "Mă amuz când văd copilaşii ăştia din show-biz spunând, pe la diverse emisiuni, care sunt, mă rog, necesare, dar o zic cu durere, că de şase luni stau să scoată noul lor album care curpinde opt piese. Iar eu aştept 2012 ca să dau societăţii româneşti opt spectacole, opt compact discuri majore, de reevaluare a culturii naţionale. Două discuri sunt cu  folclor, cu muzica Bucovinei din anii 1800-1916, altul cu muzica de mahala – aia adevărată, cu dramatismul ei, încă unul cu lecţiile de limbă română, de la primele mani­festări poetice şi pâ­nă la domnul Alecsandri. Vor fi şi spec­tacolele «Al Cincilea Anotim­p – Fe­meia», «Vremea Nemâniei», «Chemarea Păsării de Acasă» şi  «Degeaba»". Anevoioasă şi necesară această reevaluare a culturii noastre, pe care Tudor Gheorghe şi-o asumă şi în anul de graţie 2012. În luna martie, vom avea parte de "Între lăutari şi rapsozi – Tudor Gheorghe", un spectacol-lecţie despre separarea clară a muzicii lăutăreşti de muzica ţăranului de vatră, de ţărână. "Mă doare tot ce văd în acest spaţiu ro­mânesc! Cântecul popular este absolut călcat în picioare. E în­fio­rător! Lumea e debusolată. Redactori ana­lfabeţi în domeniu propun abe­raţii de folclor, iar bietul român crede că, dacă se dă la televizor, aşa e." Nu e aşa, e cum le dezlea­gă cre­dinciosul voievod Tudor Gheor­ghe!