"Ce mănâncă românii? Iarbă?! Iarbă cultivăm!"

Mehmet Resat ar pleca şi mâine de aici, zice că s-a săturat, ar vinde şi cu 300.000 de euro afacerea în care a investit un milion de euro. Dar e de prea mult timp în România şi cred, mai degrabă, că a învăţat să se vaite de la vecinii de uliţă. E de loc din Mersin, un port pe coasta Mediteranei, şi provine dintr-o familie înstărită. Tatăl lui l-a obligat însă să muncească de când avea 6 ani, pe principiul: "banul vine şi se duce, trebuie să ştii să faci ceva, ca să nu mori de foame”. Mai târziu, a devenit constructor, s-a căsătorit şi a avut patru copii. În '93 a venit pentru prima oară în România, după ce un prieten l-a anunţat "Resat (n.r. - se citeşte cu "ş”), aicea marfă nu este, legume nu este”. Şi şi-a făcut o firmă, prin care a început să importe legume pentru pieţele româneşti. Aducea şi câte 20 de tiruri o dată. În acelaşi an a cunoscut-o pe Carmen, de care i-a plăcut atât de mult încât a luat-o cu el în Turcia. A divorţat, s-a recăsătorit şi a făcut al cincilea copil: pe Yunus. Patru ani apoi a pendulat între Turcia şi România, pentru afacerea lui, până într-o zi, când trei tiruri de roşii i-au rămas blocate în vamă. A făcut scandal, s-a certat cu vameşii, însă, dându-şi seama că rigurozitatea străjerilor de la graniţe îi transformă roşiile-n bulion, a hotărât să se mute la Brăila. Şi să cultive legumele aici. Şi-a deschis o societate împreună cu un alt turc, Mehmet Aydin, venit în România din Elazig, şi-au închiriat şapte hectare de sere din Vădeni. Cum a fost începutul? "Foarte, foarte greşit!”, se vaită turcul. "Am adus seminţe de la Turcia ş-am pus pepene galben, ardei iute, ardei verde, castravete turcesc. Am rămas cu marfa. Românul nu mănâncă. Nu-i place ardeiul verde, ci ăla gras, galben, nu roşia mică, care-i mai gustoasă, ci aia mare, cărnoasă, nu castravete turcesc, ci cornişor cu ţepi pe el, vinete grase, nu lungi şi subţiri. Aşa e învăţat, aşa e obişnuit, nu vine Resat din Turcia să schimbe gusturile”. A investit atunci 260.000 de dolari şi a rămas cu ochii-n soare. A fost nevoit să bage mâna iar adânc în şalvari, după aceeaşi sumă. "Am învăţat agricultură, dar foarte, foarte scump am învăţat”, zice el. "Acuma ştiu. Ce mănâncă românii? Iarbă?! Iarbă cultivăm!”. În realitate, cultivă tot ce găsiţi la piaţă: varză, roşii, castraveţi, vinete... Resat scoate şi 125 de tone de roşii la hectar, iar astă iarnă a vândut un milion de fire de salată. Legumele rămân în ţară şi sunt cumpărate de la poarta serelor de distribuitori care le duc apoi în Constanţa, Bucureşti, Sibiu sau Braşov. Pe drum, preţul legumelor creşte şi de trei ori, pentru că Resat vinde astăzi, de pildă, cu 1,2 RON kilogramul de roşii. Preţul e afişat pe un panou de la poartă.

Din 2001 şi-a mutat afacerea la fostele sere de lângă Tichileştii de Brăila. A concesionat, pe 59 de ani, 13,5 hectare de teren şi a cumpărat restul, până la 16 hectare. I-a mers bine până-n iarna lui 2009, când viscolul puternic i-a distrus o parte din sere. Apoi, a venit criza şi n-a mai reuşit să le pună pe picioare, merge înainte cu ce i-a mai rămas şi visează la "tehnolojizare”. "Tot ce fac acum e mâna lui Dumnezeu. Dacă-i cald afară, se coc roşiile, dacă plouă, cresc vinetele de afară. Dacă tehnolojizăm, e mâna mea! Apăs pe buton la calculator şi eu stabilesc şi umiditatea, şi temperatura din sere, tot...”. Are două proiecte cu care ar putea obţine fonduri europene, 4 milioane de euro, a calculat el, însă 40% din valoarea totală a proiectelor ar trebui să fie contribuţia lui. Şi n-ar avea decât dacă s-ar împrumuta, însă băncile din România nu acceptă gaj sere. "Doar apartamente şi case”, spune turcul şi nu înţelege de ce. "Turcia subvenţionează cu 70% agricultura ecologică. Au fost inundaţii în Antalya - în câteva zile oamenii primeau deja despăgubiri, ca să înceapă reconstrucţia. De ce? Turcia face export, şi statul încasează bani din asta”. În România, crede turcul, totul e pe dos. "Sunt taxe mici la vamă pentru legume şi fructe care cresc şi aici. Şi ar trebui să fie mari, ca să-i descurajeze pe importatori şi să-i ajute pe producătorii interni În schimb, taxele sunt mari la măsline şi citrice. Nu înţeleg!”. Nu e singurul lucru care-i depăşeşte puterea de pricepere. "În fiecare zi e control. Luni vine mediul. Cu o săptămână înainte – finanţ. Apoi, proteczia muncii. Care vine cu paznic, cu poliţie. Prea mult control! Eu nu am venit pentru golănie aici! Am venit să muncesc şi nu pot, trebuie să stau cu controlul!”.

Din România zice că nu-i place decât limba română. Are prieteni români la care nu apreciază însă decât deschiderea pentru dialog. Crescut într-o educaţie strictă, Resat are o părere proastă despre stilul nostru de viaţă. "Totul pleacă din familie”, spune el. "Acum, şi mama şi tata beau, copilul de 12 ani stă pe străzi până la miezul nopţii, nu mai ascultă de părinţi, ce se alege de el? Tatăl meu avea 96 de ani şi era chiar de amândoi ochii, dar eu stăteam drepţi în faţa lui şi nu mă aşezam până când el nu-mi spunea: «poţi să stai»”. 

Românii care muncesc la el sunt "ascultători şi n-au iniţiativă. Dacă le zici «mută piatra», o mută, fără să se întrebe de ce. Şi nu înţeleg din prima, trebuie să le explici...” N-ar fi asta cea mai mare meteahnă, turcul explică şi de zece ori dacă e nevoie. Pe hoţi însă, îi bate din prima! Cu mâna lui, să fie sigur că plătesc cumva, pentru că la poliţie zice că a depus 20 de reclamaţii de furt şi nu s-a întâmplat nimic. Avea serele împrejmuite cu un gard de sârmă pe care hoţii-l decupau şi ieşeau pe-acolo cu lădiţele. În 2009, şi-a tras un gard înalt din tablă. 2 km lungime. Nu i l-au luat încă pentru fier vechi, dar au început să dispară ţepuşele pentru sârma de deasupra. De curând, ca să nu se mai încurce cu castraveţii, un hoţ a încercat să-i fure seiful. Care cântărea, spre ghininul lui, 300 de kg. "A intrat pe geam şi apoi, gentelman hoţul, a luat ceasul de pe seif, mi l-a pus pe birou, n-a spart nimic, n-a deranjat nimic, a mutat doar seiful un pic din loc”. A găsit ceva amprente poliţia? "Nimic! A spus că 100% şosete avea la mână!”. Pe vremea când nu mai prididea cu hoţii, turcul a făcut o diversiune: a ieşit cu pistolul printre sere şi-a început să tragă în aer. Să se audă. "Apoi, un pic liniştit”, mărturiseşte el.

S-ar simţi bine în România. Soţia şi-a înţeles atribuţiile şi, când vorbeşte despre el, îi spune "şeful”, Yusun, fiul, a priceput că profesoara de istorie, care-l terorizează pentru că-i juma de turc, n-are toată şindrila pe acoperiş, roşiile din sere se coc, polenizate ecologic cu bondari  de 3.200.000 de lei cutia ("în Turcia, aceeaşi cutie, cu aceiaşi bondari, costă 2.000.000 de lei”), de Paşte merge cu socrii la biserică şi-i lasă numa' pe ei să se închine, s-a obişnuit şi-i aproape integrat în decor. Dar nu poate pricepe, oricât de românizat ar fi, cum de în Antalya, de pildă, turcii cară pământ cu camioanele pe munte şi-şi fac sere în piatră seacă, în vreme ce-n România pâmânt există şi nimeni nu vrea să-l muncească şi să scoată ceva din el...

Transport gratuit şi cantină pentru angajaţii de la sere

La serele lui Resat muncesc 25 de oameni, cei mai mulţi din Tichileşti. Sunt aduşi şi duşi de la serviciu cu cele două microbuze ale firmei. Resat le-a făcut carte de muncă şi le dă salarii cuprinse între 8 şi 14 milioane de lei. Le-a făcut şi cantină unde, la prânz, mănâncă o masă caldă. Pe principul "marţea şi joia salam cu soia”, două zile pe săptămână angajaţii au în meniu feluri cu carne. "Sunt aşa de săraci unii, nici acasă nu mănâncă ce mănâncă aici”, îi crede turcul. Când e răcoare afară, femeile muncesc în sere, când arde soarele – plivesc culturile de varză, vinete şi ardei de lângă. Bărbaţii sunt angajaţi ca şoferi, tractorişti sau sudori.

Comunitatea locală e mulţumită de turc. "Nu ne ducem la el, nu vine la noi”, declară Gicu Davidescu, primarul comunei. O dată pe an tot vine turcul, când trebuie să-şi plătească impozitul, care e la zi (1200 RON pe clădiri şi 5000 Ron pe maşini). Plus valoarea contractului de concesionare, 6000 de RON pe an. De departe, e cel mai tare contribuabil din zonă. Şi parcă e şi de treabă, îşi amintesc cei din primărie, le împrumuta microbuzele pentru deplasările la meciurile echipei de fotbal "Dunărea Tichileşti”. Pe vremea când echipa încă mai juca în Divizia D.

Cum se coc forţat roşiile?

Resat ştie care e secretul roşiilor rumene pe dinafară şi verzi pe dinăuntru. "E uşor de făcut: stropeşti roşiile cu Ethrel. Substanţa se foloseşte ca să creşti numărul de flori, să grăbeşti polenizarea. Şi trebuie diluat 0,02%. Ei pun însă 5%, stropesc, şi gogoneaua se face roşie a doua zi”. Deşi ştie secretul, Resat spune că ţine la calitatea mărfii lui. Îi lasă pe alţii să debuteze pe piaţă, iar el stă şi polenizează legumele cu bondari. În plus, nu vrea să aibă roşii cu moţ. "Aşa le cunoşti pe cele stropite: se coc forţat, cresc rapid şi se deformează”.

Citiţi mâine: povestea englezului care a renunţat la tot pentru a deveni "ţăran de România”