Colindele vechi, interzise în spoturile comerciale

„Prin promovarea acestei propuneri le­gislative se urmăreşte interzicerea folosirii abuzive în cadrul comu­nicărilor comerciale audio­vi­zuale, în special în cadrul spoturilor comerciale, a unor elemente care fac parte din cadrul patrimoniului cultural. Astfel de spoturi sunt din ce în ce mai frecvente, precum folosirea de către o firmă de telefonie în scopuri publicitare a unui vechi colind românesc care face parte din patrimoniu cultural imaterial sau de către o companie farmaceutică a clădirii Ateneului Român sau a statuii poetului naţional Mihai Eminescu, elemente protejate, prin Legea nr. 182 privind protejarea patrimoniului naţional cultural mobil. Interzicerea unor astfel de practici garantează protejarea patrimoniului cultural naţional şi în domeniul comuni­cărilor comerciale audiovizuale, în plus faţă de activităţile specifice de protejare a acestuia, reglementate prin Legea nr. 26/2008 privind protejarea patrimoniului cultural imaterial şi prin Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil”, explică Victor Socaciu în expunerea de motive a iniţiativei legislative.

Potrivit Legii 26/2008, prin patrimoniu cultural imaterial se înţelege totali­tatea practicilor, repre­zen­tărilor, expresiilor, cunoştinţelor, abilităţilor – împreună cu instrumentele, obiectele, artefactele şi spaţiile culturale asociate acestora – pe care comunităţile, grupurile sau, după caz, indivizii le recunosc ca parte integrantă a patrimoniului lor cultural; expresii culturale tradi­ţionale – forme de manifestare ale creativităţii umane cu exprimare materială, orală – forme de artă a cuvântului şi expresii verbale tradiţionale – forme de exprimare muzicală – cântece, dansuri, jocuri populare – forme de expresie sincretică – obiceiuri, ritualuri, sărbători, etnoiatrie, jocuri de copii şi jocuri sportive tradiţionale – forme ale creaţiei populare în domeniul tehnic, precum şi mesteşuguri ori tehnologii tradiţionale; tezaure umane vii – titlul onorific ce poate fi conferit acelor persoane care sunt recunoscute de comunitate drept creatoare şi transmiţătoare de elemente ale unui domeniu al patrimoniului cultural imaterial, în forma şi cu mijloacele tradiţionale nealterate; marca tradiţională distinctivă – elementul specific de autenticitate al expresiei culturale tradiţionale pe care o defineşte ca fiind reprezentativă pentru un grup de creatori, interpreţi ori mesteşugari tradiţionali, păstratori sau transmiţători ai elementelor patrimoniului cultural imaterial. România are două obiective înscrise pe lista patrimoniului imaterial al UNESCO:  dansul „Căluşul” (din noiembrie 2005) şi Doina (octombrie 2009) .

Cât priveşte patrimoniul cultural naţional mobil, acesta este alcătuit, conform Legii 182/2000, din bunuri cu valoare deosebită sau excep­ţională, istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistică, ştiinţifică şi tehnică, literară, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică şi epigrafică, reprezentând mărturii materiale ale evoluţiei mediului natural şi ale relaţiilor omului cu acesta, ale potenţialului creator uman şi ale contribuţiei româneşti la civilizaţia universală.