Cum se divorţează rapid

Am intrat şi io pe divorturionlinepunctro. Că mă tot asasina. Pe ce sait intram, poc, divorturionlain.

Zic "bine, dragă, hai să divorţez online, dacă tot insişti atât". Aşa, am aflat de unu' care cică se cheamă Georgescu. Pentru că mă duce capu' ca la balamuc, mi-am dat imediat seama că ăsta e un pseudonim al unui mare intelectual în viaţă care vrea şi el să facă un ban onest din divorţul onlain al omului. Am aflat de un concept care nu credeam că există, dar de fapt, ce zici?, el există. Conceptul invidiei şi al urii de breaslă.

Deci să ne-nţelegem. Omul e un avocat "de succes", foarte "urât şi invidiat" de colegii de breaslă, care pune virgulă între subiect şi predicat şi înainte de "şi". A! Şi care vorbeşte fără "pe". Şi care zice că el te pune la punct cu informaţiile despre ce-ţi trebuie ca să divorţezi, economisind nu mai puţin de 10 milioane de lei, cât costă un avocat ca să-ţi facă dezlegare de cununie, în caz că vrei să. Tot ce trebuie să faci ca să-ţi recapeţi fericirea pierdută la starea civilă este să cumperi un cd pe care l-a făcut intelectualu' ăsta, la preţul de "numai o masă în oraş", cum se exprimă el.

Şi gata. Te-ai scos, cum ar veni. Da' io ce nu-nţeleg este cum devine asta. Ce? Te divorţezi singur? Dacă-ţi iei cd-ul te duci la tribunal, îţi iei roba pe tine şi te declari divorţat? Sau cum? Şi cât poţi să fii de inteligent ca să crezi că un sistem pe care ţi-l dă ăsta "la un preţ atât de mic" funcţionează doar pentru c-aşa zice el? A! Bineînţeles că omul nostru a pus totul pe seama invidiei şi "chiar a urii" colegilor lui de breaslă care, deoarece e foarte bun în meseria lui, oamenii, na, ştiţi cum e. Te invidiază că ie răi.

Probabil că, în invidia lor, se gândesc de ce nu s-au gândit ei mai înainte de ăsta să facă un cd încă şi mai ieftineanu, ca să se îmbogăţească ei. Adică de ce ăsta şi nu ei? Mă gândesc io că se gândesc ei.

Dar Georgescu nu. La Georgescu, organul acestor meschine sentimente e atrofiat. El nu invidiază pe nimeni. El e bun. El doar doreşte ca tu să divorţezi ieftin. Atât. Pentru că lui, spre deosebire de colegii lui de breaslă animaţi de deşertăciunea unor sentimente atât de ridicol de mici, lui, zic, îi pasă de portofelul omului care vrea să divorţeze. Ce-i aşa de greu de înţeles? Ce bine de noi că mai sunt şi oameni d-ăştia pe pământ. Nu că ne încearcă un sentiment de siguranţă când ştim că suntem contemporani cu asemenea oameni deosebiţi şi animaţi de idealuri înalte, cum ar fi de exemplu să divorţăm ieftin şi eficient? Nu? Nu? Păi sigur că da. Aşa că asta zic.

Zic să punem mână de la mână să-i cumpărăm omului cd-urile, că nu ştim niciodată când ne vine să ne batem între noi cu tigaia-n cap. Aşa, decât s-ajungem la spital cu bandaje pe cap, mai bine, elegant, cercetăm preţiosul cd şi, "eficient şi confidenţial", ne divorţăm onlain. Da' nu mai bun ar fi un sms de adio?