Divorţ de Observator, cu acordul părţilor

Alessandra Stoicescu şi Lucian Mîndruţă pleacă de la pupitrul Observatorului, după ce şapte ani au prezentat la Antena 1 principalul buletin de ştiri.

● Jurnalul Naţional: Vă dau afară sau plecaţi voi?
● Alessandra Stoicescu: Aş spune că a fost mai degrabă un divorţ cu acordul părţilor. Ne-am privit cândva în iarnă, în decembrie, adânc în ochi şi, după o căsnicie de aproape 16 ani, i-am mărturisit partenerului meu de viaţă profesională că îmi doresc altceva. Că nu l-am înşelat niciodată şi este primul care vreau să ştie că acum găsesc cuceritor un alt proiect... De atunci şi până în acest moment am făcut partaje, am stabilit ce casă îi rămâne cui... ştiţi că la un divorţ în care soţii rămân prieteni pe viaţă (râde). Dar mai presus de toate am avut grijă ca şi prima mea mare iubire să îşi găsească un partener nou de drum. Cam asta ar fi pe scurt, povestea... lungă. Credeţi-mă că după 16 ani de ştiri, de Observator, simţeam că e nevoie de schimbare. Ştiu că am demonstrat cine sunt ca jurnalist şi am simţit că e un moment foarte bun să-mi dedic mai mult timp altor proiecte care începuseră oricum să ocupe din ce în ce mai mult timp şi interes în mintea mea.


● Jurnalul Naţional:  Lucian, s-a spus că decizia ta de a-ţi cere iertare soţiei, pe post, pentru că ai fost surprins de paparazzi cu o altă femeie, ar fi deranjat conducerea Antenei.
● Lucian Mîndruţă: Am auzit tot ce s-a spus. Seamănă cu tot ce s-a spus despre planeta Marte înainte să trimitem acolo un robot cu un aparat de fotografiat pe el. C-ar fi canale, omuleţi verzi, oraşe şi niste locuitori nervoşi care se pregătesc să ne invadeze. Acum problema e că îmi plac zvonurile astea: mă ţin pe prima pagină exact cât trebuie pentru lansarea unui nou proiect. Care? Ei, vezi, ăsta e cusurul tău şi-al nostru, al jurnaliştilor în general, eşti prea curioasă! Cât despre plecare, chiar era timpul. Nu poţi să stai toată viaţa în acelaşi loc: se urcă iedera pe tine, vin câinii şi ridică piciorul, lumea se întreabă dacă nu cumva asta e tot ce poţi, şi tot aşa... Trebuie să mergi mai departe, să explorezi, să vezi dacă nu cumva pe lângă drumul pe care mergi acum nu se găseşte cumva o autostradă. Şi Observatorului îi face bine o schimbare, pentru că nu e un produs care se bazează pe o vedetă, e munca a sute de oameni, unii noi, alţii mai veterani, care îşi doresc şi ei o provocare nouă. Eu mă bucur c-am fost alături de programul ăsta atâţia ani şi cred că am câştigat împreună. Şi mai cred că nici acum nu e cineva care pierde. Proiectele mele noi datează din toamnă, iar în iarna asta am pus un pic piciorul pe acceleraţie. Acum sunt chiar două la care lucrez şi sper să iasă împreună! Dar hai să punem lucrurile altfel: dacă m-ai întreba acum, "măi, tu vrei să rămâi?", ţi-aş spune la fel de sincer: Nu, e timpul pentru altceva. Chiar dacă asta nu mai implică celebritatea zilnică şi nişte domni cu aparate de fotografiat care merg în spatele meu în maşină, probabil deja extrem de plictisiţi!


● Jurnalul Naţional: "Observatorul" cu Sandra şi Lucian împlinea 7 ani. Era prea mult?
● Lucian Mîndruţă: La multinaţionale se zice că la 6, hai 7 ani, trebuie să schimbi locul de muncă, pentru că altfel te blazezi şi mintea îţi intră în rutină. Pe de altă parte sunt prezentatori care stau de mai multă vreme pe sticlă şi vor rămâne acolo încă multă vreme. Pentru noi a fost mult. Pentru public? Nu ştiu. Mă bucur că mi-a dat încrederea lui şi poate am să mă întorc să i-o mai cer o dată.
● Alessandra Stoicescu: E o viaţă întreagă trăită în 7 ani. Dar şi 7 ani care nu-mi dau seama când au trecut. Nu e prea mult, nici prea puţin. E viaţa trăită intens, sincer, pătimaş.


● Jurnalul Naţional: Cum au fost pentru voi anii ăştia?
● Alessandra Stoicescu: Nebuni, frumoşi, trăiţi la secundă, cu viaţa toată având în centru ora 19. În decembrie, când le-am spus că îmi doresc o schimbare primul meu gând a fost că ar trebui să fac însă mai întâi o cură de dezintoxicare... orară. Orele aveau cu totul altă semnificaţie. De la 18 ani eu habar n-am cum arată strada la ora înserării în timpul săptămânii. Ştiu însă ofertele tuturor magazinelor nonstop şi ale benzinăriilor din nordul oraşului: de unde iei pâine caldă la 11 noaptea, ce benzinarie are sucul favorit, ce spălătorii auto lucrează noaptea. Şi mai ştiu ceva, dar asta nu cred că o să-mi dispară niciodată din sânge! Ştiu cât de lungă poate fi o secundă.

● Lucian Mîndruţă: Au trecut repede: asta e problema ştirilor. Fiecare zi se comprimă într-o oră, pentru care trăieşti restul de 23. Şi ora asta trece ca un minut. Uiţi de multe ori că un an de ştiri e câteodată un an din viaţa ta. Să spunem simplu: când am început Observatorul, băiatul meu cel mare avea 2 ani. Cel mic nici nu se născuse. Acum au aproape 8 şi 6 ani. Nici unuia nu i-am citit vreodată o poveste. Pentru că niciodată n-am fost acasă la ora aceea... Asta am dat eu Observatorului, şi cred că e mai mult decât orice altceva. Nu mă întrebaţi dacă a meritat. Noi, ăştia de la ştiri, nu ne punem întrebarea asta.


● Jurnalul Naţional: Cât de tare v-aţi împrietenit voi doi?
● Lucian Mîndruţă: Cât se împrietenesc soldaţii în tranşee: câteodată fără să se uite unul în ochii celuilalt, însă ambii fiind siguri că, dacă e ceva, celălalt îi va ţine spatele, îl va acoperi, îl va ajuta. Mai degrabă am luptat împreună, ne-am curăţat unul pe altul de dezamăgiri, ne-am luat partea în discuţii şoptite cu colegii şi nu ne-am gândit niciodată la noi separat. A fost chiar o echipă.

● Alessandra Stoicescu: Câţi oameni cunoaşteţi cărora să le puteţi spune exact ce gândiţi, în faţă, şi să nu se supere? Cu care să te cerţi şi să te împaci în câteva secunde. Pe mâna căruia să te poţi lăsa liniştit. Asta este Lucian pentru mine.


● Jurnalul Naţional: Care vă sunt amintirile cele mai pregnante din "perioada Observator"?
● Lucian Mîndruţă: Accidentul de la Mihăileşti - şi primul jurnal transmis vreodată de pe câmp. Zilele când am câştigat bătălia ratingului, Eba, nici nu mai ştiu. La ştiri ajungi seara pe la 8 să ştii aproape totul despre ce s-a întâmplat în ziua aia, pentru ca în dimineaţa următoare să ştergi memoria, ca s-o poţi încărca din nou. Cred că sunt mai multe lucruri pe casete la Antenă decât mai pot eu ţine minte. Cele mai frumoase amintiri nu sunt însă din emisie: sunt după, când am stat cu colegii de la editare şi producţie şi ne-am bucurat c-a ieşit un jurnal bun. Pentru asta lucrezi în meseria asta, de fapt.

● Alessandra Stoicescu: Mihăileşti. Ediţiile speciale... multe amintiri. Nu le pot trece pe toate aici pentru că nu-mi vin toate în minte. Vă daţi seama că am prezentat împreună peste 1800 de Observatoare?!


● Jurnalul Naţional: Care v-au fost bâlbele sau ticurile care au făcut istorie? V-au amuzat, la vremea lor, poreclele Sandra "Efectiv" Stoicescu şi Lucian "Bâlbuţă"?
● Alessandra Stoicescu: Ohoo... "efectiv" e din era de dinainte de Mîndruţă, e din septembrie 2001 de la New York. Apoi a fost 34 la sulă/ sută din vremea lui Vlad Petreanu. Dar mii de ore de direct înseamnă şi greşeli. Şi apoi, vorba lui Lucian, e bine că vorbeşte lumea.

● Lucian Mîndruţă: Nu ne-au amuzat deloc. Însă le-am folosit. Nici nu mai ştiu de câte ori m-am prezentat ca singurul crainic bâlbâit din România! E important când ai un brand care se lipeste de tine să ţi-l asumi, cu ironie şi autocritica. De-aia spun acum că între colegii din presă cu care am dezvoltat o anumită amiciţie se numară Şerban Huidu...!


● Jurnalul Naţional: Puneţi acum punct şi o luaţi de la capăt? Cu ce? Ramâneţi în trust?
● Lucian Mîndruţă: A, nu, în nici un caz n-o luăm de la capăt! În trust? Aici trebuie să întrebati trustul, pentru că meseria noastra e ca o fabrică: nu poţi să întrebi produsul dacă rămâne pe piaţă. E ca şi cum ai intreba Loganul cât se mai vinde. Vorbiţi cu fabricantul!

● Alessandra Stoicescu: Eu am fost în Antena 1 de la începuturi, din 94. Indiferent ce voi face, numele meu rămâne legat de istoria trustului. Eu nu o iau de la capăt, continuu construcţia pe care am început-o acum 16 ani. Construcţia mea şi a numelui meu. Doar că acum am terminat fundaţia şi parterul si am trecut la etajele superioare.


● Jurnalul Naţional: Ce sentiment aveţi acum, când închideţi un capitol din viaţa voastră profesională?
● Lucian Mîndruţă: Vezi, asta e prost cu meseria noastră: se lasă cu sentimente. Dar nu vreau să vă spun, că sunt ale mele şi nu vreau să mă dau mare cu slăbiciunile...

● Alessandra Stoicescu: Nu-i ora de sentimentalisme în public. E ca şi cum te-ai muta într-un alt oraş şi ţi-ai mai vedea doar de sărbători fratele cu care locuiai. Dar vine oricum un moment în care trebuie să te îndepărtezi de cuib, să zbori.


● Jurnalul Naţional: Ce calităţi ar trebui să aibă "urmaşul" vostru de la Observator?
● Lucian Mîndruţă: Exact cele pe care le veţi vedea!
● Alessandra Stoicescu: O să le descoperiţi voi, telespectatorii. Îi ţin pumnii.