Editura Curtea Veche, sub asediu forţat de patru zile

Se întâmplă în buricul Capitalei, la 50 de metri de poliţiştii Secţiei 2, care au asistat la incursiunile invadatorilor

Sechestrul abuziv instituit asupra clădirii din Strada Ion Mincu nu­mă­rul 11 în care îşi desfăşoară activita­tea Editura Curtea Veche continuă! Aşa cum v-am relatat, sâmbătă di­mi­neaţa, în jurul orei şase, firma de bodyguarzi Civis Pază a blocat porţile imobilului cu lacăte şi lanţuri. Toate s-au întâmplat la mai puţin de 50 de me­tri de Secţia 2 Poliţie. Scenariul de sâmbătă s-a repetat însă şi luni noap­tea. Aceiaşi actori - recuperatori şi mardeiaşi care-şi fac meandrele sub na­sul autorităţilor. Firma de pază care a luat cu asalt clădirea în di­mi­neaţa zilei de sâmbătă s-a făcut stă­pâ­nă pe actele contabile, documen­tele şi calculatoarele angajaţilor. Irene Arsene, directoarea Editurii Curtea Veche, a explicat chiar sâm­bătă in­cre­dibila situaţie în care se gă­seş­te: "Este inadmisibil ce se întâmplă! Noi ne desfăşurăm activitatea aici de pes­te douăzeci deani. Am apă­rat această clădire de nenumărate ori de interesele imo­bi­liare la care este su­pusă din cauza poziţiei sale. Dacă nu eram noi, de multă vreme aici ar fi fost ridicat un bloc! De altfel, imo­bil­ele din jur au fost puse la pământ rând pe rând! În acest moment sunt convinsă că ne aflăm în poziţia de a apă­ra angajaţii şi editura împotriva samavolnicii­lor!". Clădirea se află într-un litigiu în­tre Primăria Sectorului 1 şi un moş­te­nitor pe nume Schalli Alexandru, o dispută purtată în instanţă, care este însă departe de a se fi terminat. Între timp, aşa cum se procedează în România, drepturile litigioase au fost vândute. Cui? Unuia care ştie ce se fa­ce cu ele. Acesta este şi motivul pentru care s-a ajuns la in­ti­midări de acest gen. Angajaţii Secţiei 2 Po­li­ţiei au refuzat într-o primă fază să explice cum a ajuns firma Civis să primească "dispozitivul în ob­ser­vaţie". Am aflat însă că imobilul pe care s-a pus sechestru, în care îşi des­fă­şoară activitatea Edi­tu­ra Curtea Veche cu peste 50 de an­gajaţi, este pre­zentat de firma de pază şi acceptat de poliţie, ca "imobil ne­locuit". Con­ducerea editurii a depus o plângere penală pentru tulburare gravă de posesie. Între asediul din week-end şi cel care s-a repetat luni noaptea nu există nici o diferenţă.

Interlopi cu ceafa lată, vreo treizeci la număr, s-au adunat şi luni în faţa imobilului din Ion Mincu. Practic, la începutul săptămânii, Irene Arsene, directoarea Editurii Curtea Veche, a reuşit să demonstreze autorităţilor grava tulburare de posesie la care era su­pusă. Tot atunci firma Civis Paza a fost scoasă din curtea de pe Ion Mincu, întrucât s-a dovedit că actele eli­berate pentru instituirea ilegalului sechestru sunt departe de adevăr. Civis Pază supraveghea pe acte un imobil nelocuit! Imediat ce a fost do­ve­dit adevărul, firma a trebuit să pă­ră­sească imobilul. Schalli Alexandru, moştenitorul clădirii din Strada Ion Mincu numărul 11, care nu are în­că o hotărâre judecătorească defini­ti­vă şi irevocabilă, dar s-a mutat în clă­dire abuziv, a considerat însă că trebuie să-şi apere "proprietatea" cu pum­nul. Împotriva unui adversar "pe mă­sură": directoarea editurii, Irene Ar­sene. Femeia a încercat să discute cu el şi să-şi recupereze documentele fir­mei şi toate celelalte bunuri sechestrate în imobil, însă a avut parte doar de îmbrânceli, pentru că moş­te­ni­to­rul şi-a chemat în ajutor şi prie­te­nii.

"M-a îmbrâncit când am vrut să in­tru în sediul firmei şi l-au ajutat şi ceilalţi bătăuşi. Eu sunt aici, în acest spaţiu, de 20 de ani, cu acte în regulă, pentru că eu am posesia. El are un act fals, contestat în instanţă. Există o hotărâre definitivă în favoarea lui, dar nu este irevocabilă. El însă a făcut un abuz atunci când a declarat că procesul s-a terminat. Clădirea este încă în litigiu şi până nu va avea o hotărâre irevocabilă nu are nici un drept", a declarat Irene Arsene. "Ajutoarele" au fost aduse de moştenitor după ce poliţia a ridicat luni după-amiază autorizaţia firmei de pază care l-a ajutat pe Schalli să ocupe abuziv sediul editurii şi să pună lanţuri şi lacăte pe porţi. Schalli Alexandru şi ajutoarele lui au refuzat să discute cu presa luni seară. Nu au semnat nici procesul-verbal al poliţiei, după ce au fost legitimaţi.

Chiar dacă toată această comedie neagră s-a desfăşurat lângă gardul Secţiei 2 Poliţie, organele de ordine au spus că nu pot interveni, pentru că nu le permite legea. "Poliţia nu poate să intre într-un imobil fără acordul proprietarului. Colegilor mei de la Secţia 2 li s-a prezentat o carte de identitate prin care Schalli Alexandru a demonstrat că are domiciliul acolo. Noi ulterior i-am făcut dosar pentru fals în declaraţii, deoarece el a minţit că imobilul nu este în litigiu. Am anulat avizul firmei de pază, iar astăzi am făcut un nou proces-verbal. În aceste cazuri numai instanţa de judecată se poate pronunţa", a declarat Cristian Ciocan, purtătorul de cuvânt al Poliţiei Capitalei, prezent sâmbătă seara la sediul Secţiei 2 Poliţie, unde ajunsese pentru a se informa în legătură cu acest caz.

Incidentul de luni seara a culminat însă mult după miezul nopţii. În jurul orei trei dimineaţa, "paza" interlopă ce a rămas în curtea clădirii, după ce firma Civis a părăsit imobilul din Ion Mincu, a spart uşa şi a intrat în interiorul sediului Editurii Curtea Veche. În zadar s-a cerut intervenţia echi­pajului operativ. Procesul în­toc­mit de membrii acestuia arăta că nici un deranj nu fusese cauzat! Directoarea a refuzat să semneze o astfel de inepţie. "În acea clădire avem manus­cri­se, calculatoare, tot patrimoniul nostru a rămas pe mâna lor. Nu am reu­şit să conving autorităţile de faptul că trebuie să fac imediat un inventar! Este o tulburare de posesie care va fi, cu siguranţă, demonstrată în jus­tiţie! Până atunci îi rog pe toţi au­to­rii editurii să îşi spună părerea pu­blic. Le vom posta pe www.curtea­ve­che.ro", a precizat Irene Arsene.


DONAŢIA CĂTRE STATUL ROMÂN, RECUNOSCUTĂ DE INSTANŢĂ
Litigiul în jurul imobilului din Strada Ion Mincu numărul 11 durează de mai bine de zece ani. Casa a fost donată cu acte în regulă în 1964 de  Dorothea Schalli, mama lui Alexandru Schalli, statului român. Chiar dacă a donat imobilul în 1964, familia a mai folosit casa timp de zece ani. Abia după acest răstimp s-au mutat într-un apartament din apropierea Sălii Palatului, ulterior familia emigrând în Germania. În 1999, aşa-zisul moştenitor a cerut anularea donaţiei. Cererea a fost respinsă prin sentinţă definitivă şi irevocabilă. În anul 2000 s-a cerut revendicarea imobilului. Cererea a fost respinsă de Primăria Capitalei. În 2004, Alexandru Schalli, deşi avea deja o sentinţă definitivă şi irevocabilă a cerut din nou anularea donaţiei din 1964. A primit aceeaşi sentinţă definitivă şi irevocabilă! Între timp, familiile care stăteau cu chirie în imobilul donat statului român au pornit demersurile de cumpărare a acestuia. Cum imobilul fusese clasat ca monument istoric în anul 1992 de  Comisia Naţională a Monumentelor Istorice pentru ca procedura de cumpărare să se poate desfăşura, chiriaşii au cerut declasarea acestuia. Şi au obţinut-o.
La acea vreme nu a existat însă şi un ordin al ministrului Culturii privind declasarea acestui monument. Chiar dacă legea nu cerea acest act ministerial, noul avocat
al lui Alexandru Schalli, Valeriu Stoica a cerut desface­rea contractelor de cumpărare pe motiv că imobilul este monument istoric. Odată desfăcute aceste contracte de vânzare-cumpărare, moştenitorul a revendicat din nou casa. "A reuşit să facă o revendicare abuzivă.
A pierdut la prima instanţă, iar la Curtea de Apel a câştigat. Recursul va avea loc în luna decembrie.
Familia Schalli a fost despăgubită în urma donaţiei din 1964, dar cu fiecare regim politic schimbat au încercat să obţină o casă pe care o donaseră de bună voie statului român", a precizat Irene Arsene, directoarea Editurii Curtea Veche.


ÎNTRE MONUMENT ISTORIC ŞI INTERLOPI IMOBILIARI
Clădirea de pe Strada Ion Mincu numărul 11 se găseşte într-o zonă a Capitalei cu un statut special. Zona protejată 58 - Clucerului, în a cărei delimitare intră şi Strada Ion Mincu, reprezintă un cartier rezidenţial "de standard ridicat, tipic pentru op­ţiu­nea culturală occidentală a elitelor din prima jumătate a secolului XX". Un astfel de statut ar trebui să pună la adăpost toate clădirile de orice aversiune care nu respectă reglementările urbanistice. Casa în care îşi desfăşoară activitatea Editura Curtea Veche a fost ridicată la începutul secolului XX şi s-a aflat pe lista mo­numentelor is­torice încă de la începutul anilor 1992. Ultima oară a fost găsită pe lista specială de mo­numente protejate în anul 2004. Moş­te­nitorul casei s-a folosit după bunul plac de statutul casei! În acest mo­ment imobilul nu mai figurează pe lis­ta monumentelor istorice. Statutul schimbat, dar mai ales dorinţa acută de a o "recupera" prin metode de ghe­tou, încercând să evacueze forţat Editura Curtea Veche, transformă casa, aflată într-o zonă-cheie a Bucureştiului, într-o ţintă imobiliară. Nimic nu îi va mai impiedica pe noii proprie­tari să demoleze casa şi să ridice în locu-i un bloc turn. De altfel, pe Strada Ion Mincu, la numărul 9, în imediata vecinătate a imobilului sechestrat de şme­cherii imobiliari există deja un Plan Urbanistic Zo­nal (PUZ) care aprobă ridicarea unui bloc de şase etaje.