Florin Chilian: “Mandria era tot ce nu călcase incă in picioare băsescul”

“Nu ştiu să existe pe pămantul ăsta un neam care să-şi sacrifice copiii cu o ravnă mai dementă decat romanii”, spune Florin Chilian. A ieşit in stradă în decembrie 1989 şi in ianuarie 2012. “Diferenţa o face faptul că atunci eram pe străzi noi, copiii, in timp ce părinţii noştri plangeau de pe margine şi ne urau succesuri cu lacrimi in ochi”.

● Jurnalul Naţional: Am inceput să ne impotrivim unui destin de carpă?
● Florin Chilian: Dacă ar fi atat de simplu!... Prin 2002, am inceput să mă gandesc la albumul “Zece Porunci – Raport Despre Starea Naţiunii 1989-2004”. Atunci, ca ŞI ACUM CRED Că DE ACOLO INCEP TOATE, CU PRIMUL PAS. Adică de la alea tampit de fireşti:  să nu minţi, să nu furi, să nu preacurveşti... Mă bucur că văd in piaţă foarte mulţi părinţi decişi să apere viitorul copiilor lor. Nu mă intereseză că au ajuns să fie cu spatele la zid pentru asta. Mereu copii au fost cei sacrificaţi. Aşa sunau justificările generaţiilor: “Tre' să fiu curvă de om, că doar am acasă copii, care tre' să mănance şi gura lor. Aşa ne justificam mereu laşităţile, trădările şi hoţia. Şi acum se mai practică... Dar am văzut in piaţă caţiva bătranei care mi-au spus că răman să moară pentru copiii lor. Nu ştiu să existe pe pămantul ăsta un neam care să-şi sacrifice copiii cu o ravnă mai dementă decat romanii. Generaţie după generaţie, toate de sacrificiu, pregătite gata de tăiere, chiar de către părinţii lor. Umbre, forme fără fond ale istoriei, fără idealuri, fără recunoştiinţă faţă de marii oameni ai neamului. Poate că asta se va schimba de acum. Vreau să cred că alienarea asta se va opri acum.

● Vom putea vreodată să renunţăm la umilinţă, la ploconire, la sclavie?
● Ne-au vandut, de multă vreme, toţi idioţii ăştia care se văd, dar mai ales ăia care nu se văd... Am avut o viaţă interesantă şi, la un moment dat, cand lucram intr-un loc, unde ii vedeam venind pe toţi ăştia care acum zic că au făcut primii bani vanzand tv-ul color sau luand imprumut de la unchi 1.000 de lei, cu care a plecat la turci... Povestea este aşa. Prin '93, la Cazino Victoria i-am cunoscut pe toţi milogii lui "Papa" - n-am să vă spun cine este personajul ăsta care impărţea sute de dolari, de la femeia de serviciu pană la ultima ospătăriţă sau bodyguard, aşa cum vezi pe la cinema in filmele categoria B. N-am să spun, fiindcă este unul dintre oamenii care au făcut şi ceva bun pentru bătranii abandonaţi...  Atunci veneau şi securiştii, care cam tremurau. Puţină lume işi mai aminteşte că Bucureştiul era ca mai toată Romania, era a arabilor care cumpăraseră cu banii jos cam tot, de la femei la fabrica de ace. Erau multe scandaluri cu arabii şi ii intrebam pe securiştii ăia de ce lasă să se intample asta cu noi? Tremurau şi nu aveau răspunsuri, pană intr-o zi, cand au venit la cazino extrem de bucuroşi. Se dăduse ordinul prin '94 sau '95: “Recuperaţi Romania!”... Dacă aş fi ştiut unde se va ajunge... Dacă ai acum o afacere care merge, imediat vine un tampit, d-ăsta de SRI-st, care te obligă să renunţi la ea, care vrea să o cumpere sau ţi-o ia pur şi simplu. Imi zicea un şofer de la o televiziune că am omorat un lup care era şef şi acum e toată haita pe noi!

● Sufletele de slugă, aşa cum i-ai denumit pe romani prin 2007, au ieşit in stradă. Vor căpata ceva?
● Da, au ieşit in stradă. Au rupt hăţurile de pe suflete. Eu am mai fost pe stradă, pe 21 decembrie '89. Diferenţa o face faptul că atunci eram pe străzi noi, copiii, in timp ce părinţii noştri plangeau de pe margine şi ne urau succesuri cu lacrimi in ochi.
Sunt mulţi tampiţi care imi spun că-s pesimist. Inutil le spun că e doar un realism rece, pe deplin conştient şi asumat. Dobitocii nu pricep. N-ar putea locui in tristeţile mele nici o secundă. Noroc cu muzica!

"Cred in oamenii care ingheaţă bătuţi de jandarmi in pieţele Romaniei"
● Ai ieşit in piaţă, deci speri că se poate schimba ceva in Romania. Cand crezi că se va intampla minunea?
●  Nu pot ajuta altfel decat mergand acolo, in piaţă. Oamenii se bucură şi se simt protejaţi de apariţia oamenilor mai cunoscuţi şi speră că astfel vor fi protejaţi de abuzurile jandarmeriei. Artiştii, persoanele publice trebuie să participe la proteste, mai ales pentru a proteja oamenii obişnuiţi de abuzurile jandarmilor. Eu nu voi încerca să cânt sau să compun pentru Piaţa Universităţii. Nu e nevoie să o luăm mereu de la capăt, să avem mereu un punct zero, că doar nu suntem imbecili sau gupi - peştişorii ăia cu memoria de 3 secunde. Demnitatea presupune, in primul rand, continuitate. Ce au scris Vali Sterian şi Paţurcă e perfect. Nu avem ce să mai reinventăm. Trebuie doar să ne asumăm odată pentru totdeauna acele idealuri. Din păcate, ca de fiecare dată, falnicii bărbaţi ai scenelor romaneşti se remarcă prin absenţă, curvăsărie şi prin desăvarşita artă de a da limbi in curul oficialităţilor de dragul unui os aruncat in scarbă pe la evenimentele organizate de primării. Am fost in piaţă alături de o mană de om care, la o adică, cu ale ei 40 de kg era o mare spaimă pentru animalele alea dezlănţuite de la trupele speciale de intervenţie ale Jandarmeriei... Am ieşit din emisie de la “Acces in direct” şi am plecat in piaţă cu Simona Gherghe şi cu alţi caţiva colegi de acolo. Ne-am intalnit cu Vlase de la Zob, care era cu iubita, şi cu Dan Pirici, un foarte bun instrumentist. Nu ne-am dus acolo să ne batem cu jandarmii, ci să fim alături de oamenii din piaţă care degerau la propriu. Ştiam din decembrie '89 şi din 13/15 de "tacticile" jandarmilor de a incita pentru a justifica violenţa intervenţiilor lor. Am fost anunţat de un prieten să nu merg in piaţă pentru că se pregătea ceva. Am intrat in direct şi am anunţat asta şi imediat un şef de la MI a făcut o declaraţie cum că nuuu, nici vorbă de aşa ceva, pentru ca după doua ore să asistăm la abuzuri de neimaginat din partea jandarmilor... Am mai fost in piaţă alături de Oana Stancu şi de d.na Hosu Longin...

● In cine crezi? Crezi că tu poţi schimba ceva?
●  Să cred in Adrian Năstase şi in toţi aceia care incearcă să se convingă că nu are sens să demisioneze in bloc intreaga opoziţie?! Asta nu inseamnă nimic altceva decat că opoziţia nu pune preţ pe cei din stradă, pe cei care i-au pus in situaţia de a-şi pune intrebarea asta, că acei oameni chiar nu contează pentru ei şi că nu s-au gandit la ei nici măcar o secundă. Abia asta m-a intristat, cand am inţeles cat de putrezi sunt cu toţii. Noroc cu Crin Antonescu care a prins "trenul"... Toată lumea zice că nu am fi ajuns aici, dacă Năstase n-ar fi fost aşa de prost incat să fie mult prea lacom. Asta aşteptăm şi acum, să bată cineva palma cu "serviciile" in spate?!... Dacă este să cred in cineva, cred in oamenii care ingheaţă bătuţi de jandarmi in pieţele Romaniei şi cred că nici opoziţia nu se simte prea bine, fiindcă a inţeles şi ea forţa proştilor. E un bun inceput!
Eu...? Nu ştiu dacă am făcut tot ceea ce puteam face. Dar ceea ce fac, de ceva ani, fac cu toată inima. Eu chiar cred in dimensiunea militantă a artei, mai ales acum in vremurile astea, şi in datoria de a spune regelui, indiferent care ar fi el, că-i in curul gol. Adică am să fiu mereu contra, şi nu aşa de nebun, ci pentru că este unul dintre rosturile mele, pană cand le-o reuşi "băieţilor" vreun "accident", care să mi se intample. Sper numai ca in servicii să se trezească conştiinţele oamenilor de calitate, care sunt mulţi şi pe care ii mai cunosc şi eu. Doar n-or fi rămas numai maidanezi printre ei...! Atunci toţi am fi prea de căcat!

Neam cu mintea scurtă!
● Romania aflată in stradă işi poate caştiga viitorul?
●  Viitor?! Hai să vă amintesc cate ceva: Dacă nu-l lăsa din braţe securitatea pe Ceauseşcu, nu ar fi căzut. Corect?! Corect! Dacă nu se inţelegea cu serviciile, Băsescu n-ar fi caştigat alegerile şi Năstase nu le-ar fi pierdut. Corect?! Corect! Dacă nu-l lasă serviciile din mană pe Băsescu, nu cade! Corect?! Corect! N-aţi auzit nicodată astea sau le-aţi auzit de prea multe ori?! Adică sunt singurul care vede că Romania este condusă de o huntă militară! Vă reamintesc că SRI-ul ete militarizat, ca şi SIE, şi ca toate celelalte incă 6 sau 7 servicii secrete. Justiţia şi verdictele aiuritoare! Păi cine ştie care judecător e manjit sau care procuror e drogat sau gay şi apasă mereu pe butoane, că doar nu eu vă ascult telefoanele?! Dacă nu te au la mană cu ceva, nu intri in politică. Asta e clar sau mă inşel cumva?! “După 1989 serviciile secrete romaneşti nu au lucrat niciodată in folosul statului roman!" - a declarat Nicolae Ulieriu, purtător de cuvant al SRI. 42.000 de agenţi! Mai mult decat in SUA, MEXIC şi CANADA, la un loc! Securitatea avea 15.000.

Mai vrei viitor?!!! Doamnei Mona Pivniceru i-au aranjat un accident de maşină, cand a devenit deranjantă... Şi dacă ar fi unicul exemplu! Păcat că aţi uitat de “procurorii sinucişi”, precum Cristian Panait... Neam cu mintea scurtă! Viitor zici?! In stradă?!!! DA, vreau! Dar trebuie făcută curăţenie. Asta a ajuns să inţeleagă şi cancelariile occidentale. Şi ei se lovesc de realităţile astea ale noastre, de care numai noi nu vrem să ne amintim.

●  Crezi că aceste proteste vor scoate la lumină eroi adevăraţi sau doar personaje bune pentru divertismentul din show-biz-ul mioritic?
●  Artiştii romani?!!! Aştia-s toţi "apolitici". In marea lor majoritate, nişte tarfe ieftine, curve fără talent, fără o artă pe care să vrea să o apere. Bieţi impostori. Au apărut oamenii aceia, să ştii doar, că ei nu-şi spun eroi. Toţi acei oameni care au ingheţat 12 zile in piaţă sunt eroi, alături de tanărul locotenet al Armatei Romane - Alexandru Gheorghe, care a şters o parte din ruşinea cu care se tot acoperă armata de 22 de ani incoace. Toţi aceştia sunt eroi, dar eroi mai avem, şi pe ei trebuie să-i numesc. Unul este  - Varujan Pambuccian, liderul grupului minorităţilor din parlament. De el, care girează, de ani buni, demenţa asta in care trăim, ce spuneţi? Alt erou este Cristian Diaconescu,  actualul ministru de Externe. Crezi că el nu ştia că este neconstituţională numirea lui fără a trece prin comisiile din parlament. Crezi că ar fi putut sa refuze?!: Cineva, glumind serios, se intreba dacă nu cumva nu şi-a rezolvat "problema" respectivul, ştiind că a plecat din PSD la PUNR şantajat.

● Ce crezi că mai posedă romanul de rand, in afară de sărăcie?
● Mandria! Orgoliul şi vanitatea au fost scanteia care ne-a scos din casă. Nimic altceva! Nu hrana luată de la gura copiilor, nu scăderea salariilor, nu furtul pensiilor, nu lipsa medicamentelor. Toate astea au venit după. Mandria era tot ce nu călcase incă in picioare băsescul. Romanii sunt mult prea răbdători. Au tăcut şi au indurat toate, dar pană la mandrie! Mandria asta de a fi sărac, de a fi bolnav, de a fi furat... Dacă nici asta nu au mai avut, atunci a ieşit iureşul. Să dea Dumnezeu să nu mai uite romanii de mandria asta care i-a scos din casă. Tare bun e areul ăsta al demnităţii şi nici nu doare prea tare nu?! Un exemplu nefericit este tanărul cu piciorul secţionat de un dement de jandarm care a tras in el, de la un metru, cu lansatorul de grenade fumigene. PNL-ul ştie exact cine este, poate ni-l arată şi nouă, să-l cunoaştem. Un alt exemplu este bătranul bătut la Colţea şi toţi aceia alergaţi şi bătuţi de vitele alea in uniforma comandată de slugi ale securităţii.

"Cred că vor fi din ce in ce mai mulţi"
● Ce mesaj ai pentru preşedinte?
● Pot cita din Piaţa Universităţii?!... Sigur că pot! “Du-te după ma-ta şi adu-ne flota!”

● Vor fi din ce in ce mai mulţi romani care vor protesta sau numărul lor va scădea pe zi ce trece?
● Imi spunea demult cineva, care a suferit ingrozitor de mult din cauza propriei mame şi care incă mai poartă cicatricele răului in suflet: “Drumul pană la Dumnezeu şi inapoi pe jos incepe intotdeauna cu primul pas!”. Cred că vor fi din ce in ce mai mulţi in pofida frigului şi a "aranjamentelor" serviciilor sau a jandarmilor. Piaţa Universităţii este numai primul pas!

●  Petre Ţuţea spunea că “Poporul român este una din minunile lui Dumnezeu în marşul lui pe pământ”. Ce s-a ales de poporul roman?
● Tot Ţuţea spunea: "Am făcut 13 ani de puşcărie pentru un popor de idioţi”. De asemenea, mai spunea că “Dumnezeu e român. Sau dacă nu, sunt împotriva lui!”. Ce alegem de aici? Romanii nu prea au ales pană acum, s-au cam lăsat purtaţi de ce au decis mereu alţii pentru noi. Nici acum nu e altfel, oricat oxigen ne-ar băga in plămani revoluţia asta A4 de la Universitate. Mi-e frică să nu se repete istoria şi oxigenul ăsta să nu care cumva să ne ajungă pentru mult prea multe generaţii. Piaţa Universităţii, toate pieţele din Romania unde s-a respirat romaneşte - aşa cum i-ar fi plăcut lui Petre Ţuţea să fie PRIMUL PAS, să fie Manifestul “Crinului Alb” a generaţiei părinţilor noştri, aşa cum a fost al generaţiei din care ne priveşte Petre Ţuţea...