Gitenstein, ambasadorul lobbyist “exportat” de Obama

O puternică organizaţie pentru apărarea drepturilor cetăţenior din America, Public Citizen, dezvăluie intr-un raport dat publicităţii adevăratele motive pentru care Mark Gitenstein ar fi putut ajunge la Bucureşti in calitate de ambasador al Statelor Unite. Inainte de numirea sa ca ambasador in Romania, Gitenstein luptase din răsputeri să ajungă la conducerea Biroului pentru Politici Juridice a Departamentului de Justiţie (Ministerul Justiţiei din SUA, n.r.). Dar activitatea sa de lobby pentru cele mai mari corporaţii, prelungită şi in industria Apărării americane, făcută ani de-a randul in detrimentul cetăţenilor - a consumatorilor americani, mai precis – prin care a influenţat şi justiţia, a făcut ca Gitenstein să nu fie agreat in această funcţie. In plus, activităţile lui Gitenstein veneau in conflict cu insăşi politica de etică a preşedintelui Barack Obama, care pune un mare accent pe promisiunile pe care le-a făcut cetăţenilor americani in campanie, privind respectarea drepturilor şi libertăţilor lor.

Se poate spune că Obama a avut dreptate, deoarece, chiar şi ca ambasador al SUA in Romania, Gitenstein nu şi-a pierdut “reflexele” de lobby-ist, el incercand să ne bage pe gat avioane de luptă F-16 scoase din uz, iar una dintre marile companii pe care Gitenstein le-a “păstorit”, Exxon, a primit cadou de la ministrul Elene Udrea explorări petroliere scutite de taxe.

Raportul Public Citizen scoate la iveală numărul impresionant de companii de renume pe care avocatul corporatiştilor le-a ajutat să fenteze legea in detrimentul americanului de rand, precum şi sumele uriaşe vărsate in conturile lui de aceste corporaţii. De asemenea, Public Citizen dezvăluie şi cum firmele de lobby şi contabilitate ale lui Gitenstein au reuşit să influenţeze justiţia americană, pentru a-şi atinge scopurile.

Iată cateva extrase din raportul Public Citizen , prin care acesta arăta de ce Gitenstein nu trebuia să fie ales la conducerea Biroului pentru Politică Juridică (OLP) din Departamentul de Justiţie :

“Despre Mark Gitenstein, care a făcut parte din conducerea Senatului american inainte de a se transforma in agent de lobby pentru corporaţii, se spune că ar fi primul in ordinea preferinţelor preşedintelui american Barack Obama la conducerea Biroului pentru Politici Juridice al Departamentul Justiţiei american. Dacă aşa este, Obama ar trebui să işi reconsidere opţiunea.

Gitenstein are un dosar bogat in măsluirea legilor, astfel incat acestea să pună la adăpost de răspundere marile corporaţii, in detrimentul americanilor de rand. Mai mult decat atat, activitatea de lobby a lui Gitenstein pare să incalce legea care guvernează conflictul de interese, lege pe care Obama a semnat-o chiar din prima zi a mandatului său de preşedinte.

O lungă istorie de avocat “combatant” al răspunderii corporatiste

Nu mai tarziu de luna august, Gitenstein a fost inregistrat de propria lui firmă de avocatură, Mayer Brown, ca agent de lobby in folosul Camerei de Comerţ a Statelor Unite, al companiei AT&T, Merrill Lynch şi al altor corporaţii. Intre cauzele pentru care a luptat, mai grele au fost cele in care nu a reuşit să determine firmele de contabilitate respective să semneze proiecte de false creaanţe, făcand astfel slabă sau ineficientă o lege care ajuta la depistarea şi penalizarea fraudelor comise de contractanţii guvernamentali şi limitand posibilităţile consumatorilor de a urmări aceste părţi in justiţie, printr-o acţiune comună.

Dar bogata activitate a lui Gitenstein ca apărător al intereselor marilor corporaţii, in loc de cea a americanilor de rand vine in contradicţie cu filosofia juridică prezentată de Obama. Cand s-a opus nominalizării lui Samuel Alito la Curtea Supremă de Justiţie, Obama a invocat faptul că Alito “ia frecvent partea celor puternici, in detrimentul celor vulnerabili.” La fel a făcut şi cand s-a opus nominalizării la Curte a lui John Robert, Obama spunand despre el că “şi-a pus aptitudinile profesionale formidabile in slujba celor puternici, şi nu in a celor slabi”. La fel insă s-ar putea spune şi despre Gitenstein, al cărui client fidel a fost Camera de Comerţ a Statelor Unite a sprijinit temeinic nominalizările lui Alito şi Robert făcute de fostul preşedinte George Bush.

Camera de Comerţ l-a sprijinit pe Alito, pe de-o parte, pentru “priceperea lui in probleme economice şi de afaceri”, iar pe Roberts, pentru “experienţa sa substanţială in apărarea principalelor afaceri ale statului”. Dar toate aceste valori sunt in evident contrast cu temerile lui Obama legate de faptl că aceşti oameni care vor fi puşi să hotărască vor inţelege efectele deciilor lor asupra americanilor obişnuiţi. “Avem nevoie de cineva care să aibă suflet şi empatie ca să poată inţelege cum este să fii mamă adolescentă (...) sau să fii sărac sau afro-american sau homosexual sau handicapat sau bătran.”

Toate acestea s-au numărat printre chestiunile cele mai importante faţă de care Gitenstein a luptat prin a reduce răspunderea corporaţiilor :

*La mijlocul anilor 90, Gitenstein făcea lobby pentru o coaliţie de 430 de companii privind Legea Reformei Litigiilor Publice de Valori Mobiliare (PSLRA), care făcea şi mai dificilă tragerea la răspundere a companiilor şi firmelor de contabilitate ale acestora pentru previziuni false de venituri in rapoartele corporaţiilor. Senatorul de atunci Joe Biden comenta referitor la prevederile legii că “aceasta le va da corporaţiilor licenţă pentru a-i minţi pe investitori ... Conform acestei legi, bunica va pierde. Este pur şi simplu strigător la cer.” Legea a fost aprobată in 1995, peste acel veto opus de preşedintele Clinton.

In 2002, criticii au acuzat PSLRA de complicitate la prăbuşirea companiei Enron. Prăbuşirea companiei Enron s-a răsfrant şi asupra firmei de contabilitate Arthur Andersen, fost clientă a lui Gitenstein, care asigurase serviciile de audit pentru Enron. Mayer Brown a raportat că a virat 780.000 de dolari, in perioada 1999 şi 2001, in conturile a cinci mari firme Big Five – de contabilitate pentru activităţile de lobby ale lui Gitenstein şi colegilor lui.

·     In perioada 1999-2001, Gitenstein a făcut lobby pentru Boeing, Lockheed Martin, General Dynamics şi alţi antreprenori din domeniul Apărării in virtutea Legii falselor creanţe (Fals Claims Act) , o lege iniţiată de preşedintele Abraham Lincoln, o lege ce prevedea recompense pentru funcţionarii publici care oferă informaţii despre fraude comise de către contractanţii sau furnizorii din industria Apărării. O coaliţie de asemenea contractanţi căuta insă o legislaţie care ar fi ingreunat sarcina probelor necesare evaluării amenzilor (conform legii lui Lincoln, n.r.), precum şi reducerea penalităţilor pe care ar fi trebuit să le plătească firmele găsite vinovate. In noiembrie 2007, Departamentul de Justiţie raporta că fuseseră recuperate peste 20 de miliarde de dolari din fraude, de cand Legea falselor creanţe fusese intărită in1986. Gitenstein făcuse lobby ca să o slăbească.

·     Din 2000, Gitenstein a făcut lobby pentru Camera de Comerţ a SUA. A fost de asemenea consilier extern la Institutul pentru Reforma Juridică. Gitenstein s-a numărat printre strategii de elită care au făcut presiuni pentru adoptarea unei legislaţii care să limiteze acţiunile de masă in justiţie, impingandu-le aproape pe toate in sistemul juridic federal. Legea privind aceste acţiuni speciale a fost adoptată insă in 2005.

Numiri in sistemul judiciar şi Agenda Reformei Juridice

Biroul pentru Politică Juridică impreună cu Procurorul General al SUA il consiliază pe preşedintele american in privinţa nominalizărilor, potrivit site-ului OLP.

Judecătorii au o foarte mare putere de control privind chestiunile pentru care Gitenstein a făcut lobby. Gitenstein a făcut lobby pentru “reformele juridice” care, in mare parte, acoperă scopul Camerei de a limita accesul in justiţie al consumatorilor care vanează recompense băneşti. Una dintre cele mai importante reforme din sistemul juridic inaintată spre aprobare Congresului este introducerea procedurii obligatorii de arbitraj.

Prin aceasta, corporaţiile ii pot forţa pe consumatori să trecă prin arbitraj unilateral, din cauza unei legi obscure, numită “Legea Arbitrajului Federal” şi a unor decizii ale Curţii Supreme, date in virtutea acestei legi. Tocmai de aceea este necesară o nouă legislaţie in domeniu, care să rezolve problema.

Punctul de vedere al Camerei de Comerţ, potirivit căreia influenţarea judecătorilor corespunde agendei sale de reformare judiciară se reflectă în faptul că aceasta a cheltuit zeci de milioane de dolari  în acest deceniu în încercarea de a influenţa rezultatul campaniilor pentru alegerea reprezentanţilor puterilor judecătoreşti locale. Acest fapt nu este posibil în cazul judecătorilor federali, care nu sunt aleşi ci sunt numiţi.

Cu toate acestea, Camera a avut un rol activ în influenţarea Componenţei sistemului juridic federal. Camera s-a implicat într-un proces oficial de evaluare a nominalizărilor pentru Curtea Supremă şi de influenţare a nominalizării şi aprobării candidaţilor încă din anul 1987, odată cu

Importanţa procesului de selecţie juridică în concepţia “reformei judiciare" a Camerei devine clară şi din numeroasele decizii ale Curţii Supreme care au redus puterea consumatorilor şi a autorităţilor de reglementare în cazul asumării responsabilităţii corporatiste. De exemplu, în anul

2008, Curtea Supremă a redus despăgubirile ce urmau a fi plătite de Exxon pentru scurgerile de petrol cauzate de Exxon Valdez în 1989 de la 2,5 miliarde dolari la 500 milioane. Curtea a argumentat că 2,5 miliarde dolari – sumă care deja fusese redusă de la suma iniţială de 5 miliarde

Decisă de completul de judecată – reprezintă o pedeapsă excesivă, cu toate că scurgerile de petrol afectaseră mijloacele de trai a 33.000 de persoane, iar profitul firmei Exxon numai in 2007, era de 39,5 miliarde dolari.

În 2007, Curtea Supremă a argumentat că aprobarea din partea FDA pentru dispozitivele medicale – care se referă doar la standarde de minime de siguranţă – exonerează producătorii

de orice răspundere în cazul accidentelor sau morţilor cauzate de funcţionarea defectuoasă sau de prezentarea incorectă a dispozitivelor, ceea ce înseamnă că pacienţii şi familiile lor nu au dreptul la compensaţii în baza legislaţiei statelor , chiar şi atunci când producătorul nu dezvăluie informaţii critice FDA sau când defectele sunt detectate după obţinerea aprobării. Tot în 2007, Curtea Supremă a casat decizia unei curţi inferioare, 5 la 4, hotţrand că în cazul acţiunilor pentru plăţi discriminatorii termenul limită pentru depunerea cererilor începe să curgă de la data la care compania ia o decizie discriminatorie, chiar dacă angajatul îndreptăţit nu ia cunoştinţă de acţiune decât mult mai târziu. Astfel, termenul limită pentru acţiune juridică poate să se fi scurs înainte ca angajatul să fi  aflat că a fost victima unei discriminări. Congresul a adoptat recent o lege prin care a anulat decizia Curţii Supreme. Obama a aprobat-o pe 29 ianuarie 2009.

Acestea sunt doar câteva dintre exemplele unei liste mai lungi de decizii ale Curţii Supreme în favoarea corporaţiilor şi în defavoarea consumatorilor care arată rolul critic pe care judecătorii îl joacă în determinarea rezultatelor care afectează posibilitatea indivizilor de a solicita despăgubiri. Aceasta este şi o ilustrare a pericolului de a însărcina o persoană care s-a opus constant intereselor consumatorilor să controleze selecţia judecătorilor care vor lua astfel de decizii.

Conflict cu politica de etică a lui Obama

Pe lângă faptul că activitatea lui Gitenstein intră în conflict cu valorile exprimate de Obama,

acesata pare să încalce politica de etică a lui Obama. Această politică a fost enunţată într-un ordin executiv din 21 ianuarie care cere lobby-iştilor să promită să se abţină timp de doi ani de

la numirea în funcţie de la orice activitate pentru care au desfăşurat activităţi de lobby în perioada de doi ani premergătoare numirii în funcţie şi de asemenea să nu se implice în problemele specifice acestor activităţi.

Activitatea Biroului pentru Politici Juridice nu este numai “direct şi consistent" legată de foştii clienţi ai lui Gitenstein. Acest birou este unul dintre cele mai importante şi mai influente ale puterii executive care privesc tocmai problemele în legătură cu care Gitenstein a făcut lobby în

numele clienţilor săi.

Ca şef al OLP, Gitenstein ar fi însărcinat cu “dezvoltarea şi implementarea unor iniţiative juridice importante ale Departamentului de Justiţie," conform descrierii postului postat pe site-ul OLP, şi ar servi drept consilier principal în probleme de politici pentru procurorul general şi vicele acestuia. Vara trecută, conform declaraţiei activităţilor de lobby depusă la Senat, Gitenstein pare să fi făcut lobby pentru AT&T ca să oprească Congresul în limitarea clauzelor obligatorii de arbitraj,  care sunt nişte prevederi contractuale prin care companiile obligă consumatorii şi angajaţii să supună litigiile unor tribunale de drept corporatist alese de companii în loc să-i lase să depună cererile pentru despăgubiri în cadrul tribunalelor de drept comun.

Aproape în aceeaşi perioadă, Departamentul de Justiţie al Administraţiei Bush lua în considerare legislaţia privind arbitrajul. Acesta a trimis o scrisoare Comisiei Juridice a Senatului în care se opunea unui proiect de lege privind eliminarea arbitrajului forţat de către azilurile de bătrâni

împotriva bătrânilor şi a familiilor acestora.

Numirea lui Gitenstein într-un post în care acesta poate influenţa în mod substanţial şi chiar direcţiona politicile Departamentului de Justiţie în privinţa problemelor pentru care a făcut lobby contravine literei şi spiritului politicii de etică a lui Obama”.