Mănăstirea Putna, prigonită de Fisc. Cică lăcaşul care adăposteşte osemintele lui Ştefan Cel Mare n-ar aparţine cultului Ortodox!

După ce de abia s-a intabulat pe terenul de sub mănăstire, călugării de la Mănăstirea Putna se văd atacaţi din nou în instanţă de către instituţiile statului. Cei de la ANAF au depus o contestaţie în anulare a deciziei Tribunalului Suceava, în urma căreia Mănăstirea Putna devenea proprietară pe terenurile pe care vieţuieşte de peste 520 de ani. Motivarea celor de la Finanţe este halucinantă, deoarece îi acuză pe călugări nu au plătit taxă de timbru şi insinuează că Mănăstirea Putna nu ar aparţine cultului religios ortodox din România, fapt care ar fi scutit-o de această plată.

Problemele călugărilor de la Mănăstirea Putna sunt departe de a se fi terminat. Din dorinţa de gospodărire, vieţuitorii de aici au realizat că, deşi de facto ei sunt stăpâni la mănăstire, în acte proprietar este statul român.

De aici şi problema cu atragerea de fonduri sau proiectele pentru reparaţiile mult necesare la construcţiile mănăstirii, deoarece nefiind proprietari nu pot accesa banii şi nici nu pot face prea multe lucrări. Multă vreme nimeni nu a spus nimic, deoarece terenurile cu pricina făceau parte din mult controversatul Fond Ortodox Bisericesc, însă la începutul anului 2011, Mănăstirea Putna a deschis acţiune separată în instanţă şi a cerut dobândirea prin uzucapciune a dreptului de proprietate pe o suprafaţă de 140.243 de mp, teren pe care se află şi mănăsirea şi gospodăria acesteia.

La prima instanţă, la Judecătoria Rădăuţi au pierdut, iar la recursul de la Tribunalul Suceava magistraţii le-au dat o sentinţă favorabilă. Astfel, la 1 iulie 2011 Mănăstirea Putna devine proprietară pe terenuri şi se intabulează pe acestea.La şase luni de la acest moment, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Suceava, depune la Tribunalul Suceava o contestaţie în anulare asupra dreptului de proprietate şi motivează acţiunea cu nişte argumente care sunt puţin cam bizare. 

„Instanţa de recurs nu a observat că acţiunea formulată de reclamanta Mănăstirea Ortodoxă Putna nu era scutită de plata taxei de timbru şi timbru judiciar aferent, cum în mod nelegal a constatat  instanţa de fond”, se arată în contestaţia celor de la finanţe.

„Reclamanta Mănăstirea Ortodoxă Putna nu are calitatea de cult religios recunoscut în România, ea nefiind scutita de plata taxelor sus menţionate”, se mai arată în acelaşi document. Urmează apoi o înşiruire a celor 16 culte religioase oficial recunoscute în România conform legii 489/ 28.12.2006, listă pe care se află la prima poziţie Biserica Ortodoxă Română. Se pare că în justificarea celor de la DGFP Suceava, în această lege trebuia să fie trecută separat Mănăstirea Putna, pentru ca aceasta să fie scutită de la plata taxelor de timbru. 

„Este mai mult decât ruşinos să spui că Mănăstirea Putna este un cult separat. Cum să spui lucrul acesta? Mănăstirea Putna aparţine Bisericii Ortodoxe Române şi este întâiul cult recunoscut prin Constituţie de către statul român. Ei bine, dacă ei consideră aşa atunci să mai citească Constituţia, ce să le spun...”, ne-a declarat stareţul Mănăstirii Putna, părintele Melchisedec Velnic.

În continuare, formularea celor de la finanţe este halucinantă, atunci când aceştia arată că „instanţa de recurs,  ignorând faptul că acţiunea formulată de către reclamanta Mănăstirea Ortodoxă Putna nu era scutită de plata taxei de timbru şi timbru judiciar, nu a observat faptul că reclamanta era obligată să  indice valoarea imobilelor cu privire la care se solicită dobândirea dreptului de proprietate în vederea verificării competenţe primei instanţe în soluţionarea pricinei”.

Retoric ne întrebăm, cum poţi evalua „imobilele” Mănăstirii Putna? Se pot oare acestea evalua?

Stareţul mănăstirii,  părintele Melchisedec Velnic s-a arătat tulburat de contestaţia celor de la Finanţe. El ne-a povestit că „terenul pe care se află vatra Mănăstirii Putna, încă din 1466 şi cu mult înainte chiar, în anul 1783 a fost trecută la Fondul Bisericesc când s-a constituit acesta de către austrieci. Când Fondul Bisericesc a fost confiscat de către comunişti prin acel decret 273, decret nepublicat şi care este nul, toate proprietăţile acestea au fost trecute la statul român. Toată perioada comunistă, din 1948 şi până în 2007 nimeni nu şi-a pus problema că mănăstirea nu ar fi proprietară pe aceste terenuri, când de fapt terenurile acestea dintotdeauna au aparţinut mănăstirii şi au fost gospodărite de vieţuitorii mănăstirii, iar candela la mormântul lui Ştefan cel Mare a fost aprinsă întotdeauna de către vieţuitorii mănăstirii”, ne-a spus stareţul Putnei.

Cu ochiul liber poţi observa că „imobilele” din cadrul mănăstirii au fost serios afectate de trecerea vremii. Clădirea Bibliotecii este plină de „martori de sticlă” care arată faptul că întreaga construcţie se scufundă. Nici biserica nu a fost iertată, mai multe fisuri putând fi observate pe corpul acesteia. Asta ca să nu vorbim de acoperişurile ce trebuiesc schimbate.

„Acum, ca să putem accesa fonduri europene, sau să facem o reparaţie este nevoie să avem titlu de proprietate”, a subliniat părintele stareţ Melchisedec Velnic.
Contestaţia în anulare a celor de la Finanţe se va judeca marţi 20 decembrie. Dacă va fi admisă, atunci hotărârea definitivă şi irevocabilă din iulie 2011 va fi nulă şi tot procesul se va relua. Între timp Mănăstirea are de suferit.  „Cu ce scop? Nu putem să înţelegem...când dintotdeauna am fost pe vatra aceasta, deci terenul pe care Ministerul (n.a. de Finanţe), statul caută să-l justifice nu este nimic altceva decât vatra mănăstirii în care trăim. Incinta, cu mormintele voievodale, cu cimitirul, cu gospodăria mănăstirii, cu tot ce înseamnă astăzi vatra Mănăstirii Putna. Ei bine nădăjduim că poate se vor trezi şi îşi vor da seama că actul pe care ei l-au făcut este unul de nedreptate şi vor retrage această contestaţie pe care au depus-o, căci altfel iar ne vom judeca şi mănăstirea va pierde dreptul de a repara şi de a face ceva”, a declarat stareţul Mănăstirii Putna.