„Nesimţiţi prin excelenţă”

Mamele adunate miercuri în faţa Guvernului au protestat destul de fără energie împotriva deciziei Guvernului de a re­duce perioada plătită a concediului de maternitate. Din cauza unei doze mărite de bun-simţ, era evi­dent că nu prea erau ele în largul lor atunci când ar fi venit vorba de proteste vehemente.

Oamenii de ordine n-au avut ce face, iar plozilor le plăcea legănatul din timpul scandării lozincii „unde ne lăsăm copiii”. Un slogan destul de tâmpit mi-a venit şi mie în cap, dar mi-a fost jenă să-l spun şi l-am păstrat pentru la ziar. E chiar subtitlul. La care n-am găsit altă rimă.

Partidul de guvernământ spune că decizia de înjumătăţire a conce­diului de maternitate ar aduce bani la bugetul de stat. Nimeni, însă, nu a rostit nici o cifră până acum, semn că, de fapt, au tăiat şi ei de unde a avut Boc erecţii.

Nimeni nu înţelege mai bine decât mamele şi decât viitoarele mame ce repercusiuni are asupra copilului re­du­cerea perioadei în care mama ar pu­tea să stea cu el. Instituţia bonei ră­mâne pentru multe familii un simplu deziderat din cauza neajunsurilor materiale. În plus, sunt mame care nu ar accepta să-şi dea copilului unui străin, ştiut fiind faptul că mulţi ne­buni umblă liberi pe stradă şi nu puţine au fost bonele şi educatoarele care au abuzat copiii în toate felurile ima­ginabile.

„Am încercat să-mi las copilul cu o doamnă mai în vârstă care-mi inspira încredere. Timp de câteva luni, trea­ba a mers brici, iar eu şi soţul meu eram încântaţi să-i dăm câţiva bani ca să stea cu copilul. Bine, că nici o farfurie nu spăla, dar mă rog... Până când o vecină de-a mea mi-a povestit că a văzut-o la diverse cozi, ţinând copilul în picioare la coadă ca să-şi achite ea facturile. Nici vorbă de plimbări prin parc sau de dormit la prânz, aşa cum ar fi trebuit să facă. La un mo­ment dat, mi-am luat copilul deopar­te, am vorbit cu el şi aşa am aflat că asta făcea de când a intrat la noi în casă, că-şi rezolvă problemele ei în timp ce duce copilul peste tot (odată l-a dus chiar şi în provincie, au plecat de dimineaţa şi au venit cu puţin timp înainte să vin eu de la serviciu), că nu-i dă mâncare la ore regulate şi nu are grijă în nici un fel de el, că nu ştie să-l îmbrace în funcţie de vreme şi tot aşa. Nu mi-a mai trebuit bonă la copil. Am decis împreună cu soţul meu să-mi dau demisia şi să stau cu copilul. Acum duc lipsa locului de muncă, atât din punct de vedere profesional, cât şi din punct de vedere material. Dar mai bine stau cu copilul meu, decât să-l dau pe mâna cine-ştie-cui. M-am lecuit.” Asta mi-a po­ves­tit Mihaela, care a venit în faţa Gu­vernului ca să protesteze, din soli­da­ritate pentru viitoarele mame, care vor fi direct afectate de decizia Guvernului, pe care ea o consideră abuzivă.

Alina, o mamă de an 2011, e re­vol­tată de această decizie şi spune că Gu­vernul nu face decât să demonstreze că ia măsuri de dragul de a lua măsuri, chiar dacă, în ultima vreme, ele s-au dovedit tot mai idioate. „Par­că se întrece care să fie mai tâmpit, că eu altfel nu-mi explic.” „Îmi propuse­sem să-mi alăptez copilul cel puţin un an de zile. E, cum să fac asta în con­diţiile în care trebuie să mă întorc la job? Rezultă de aici că ar trebui să-l înţarc de la şase luni, pentru că e ne­voie de o perioadă de tranziţie de la laptele de mamă la mâncarea so­li­dă. Oamenii ăştia sunt animale, nu sunt oameni, îmi distrug copilul de mic, îmi boicotează pur şi simplu relaţia cu el. Oamenii ăştia nu mai au nimic sfânt în ei, sunt nesimţiţi prin excelenţă.” Îmi place asta cu „nesimţiţii prin excelenţă”.

Am protestat şi eu alături de viitoarele mame. Veni şi vidi, că de vici nu poate fi vorba. Gena nesimţirii e activată pe mai departe.