PS Lucian Mureşan a slujit în clandestinitate. Iubirea de Cristos l-a întărit şi a înfrânt prigoana comunistă

Papa Benedict al XVI-lea a anunţat, la 6 ianuarie 2012, lista Cardinalilor pe care îi va crea în cadrul Consistoriului din 18 februarie 2012. Printre ei se află şi PF Lucian Mureşan, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică.

Preafericirea Sa Lucian Mureşan, Arhiepiscop Major de Alba-Iulia şi Făgăraş al Românilor, s-a născut în Eparhia de Maramureş, la 23 mai 1931, în comuna Ferneziu, al zecelea din cei doisprezece copii ai familiei Petru şi Maria (n. Breban). Copil fiind, iubeşte şcoala, dar în 1948 se scoate religia din toate şcolile din ţară, iar Biserica Română Unită cu Roma este suprimată cu brutalitate şi scoasă în afara legii. Astfel, elevul Lucian, pentru că nu-şi mai vedea realizabil visul şi dorinţa de a se pregăti şi a deveni preot, se retrage din liceu.

Între 1948-1951 urmează o şcoală de prelucrare a lemnului, şi în paralel se pregăteşte şi susţine examenele pentru completarea claselor liceale la fără frecvenţă. Din 1951 până în 1954 satisface serviciul militar, la şcoala de ofiţeri de aviaţie de la Turnişor (Sibiu). La final este detaşat la unitatea militară din Craiova. În 1953, pe baza apartenenţei confesionale la Biserica Greco-Catolică, este considerat persoană indezirabilă şi este transferat de la aviaţie la detaşamentul de muncă de la Bicaz, la construcţia primei hidrocentrale din ţară. În 1954, lăsat la vatră, aşteaptă în taină o posibilitate de a urma teologia. La sugestia Episcopului Iuliu Hossu şi cu binecuvântarea Episcopului Alexandru Russu, la propunerea pr. prof. dr. Silviu Augustin Prunduş, în anul 1955 eliberându-se din închisoare, Episcopul Márton Áron de Alba Iulia acceptă să primească, în mod excepţional, cinci tineri greco-catolici, câte unul pentru fiecare dieceză a Bisericii Române Unite, la Institutul Teologic Romano-Catolic de grad universitar din Alba Iulia. Printre aceştia era şi Lucian Mureşan. Vor continua studiile doar doi: P. Aştelean şi L. Mureşan. În anul IV de studii, cei doi sunt convocaţi la rectoratul institutului şi li se spune că sunt exmatriculaţi de Departamentul Cultelor şi că în timp de 24 de ore sunt obligaţi să părăsească Institutul şi oraşul. Pentru Lucian Mureşan exmatricularea a coincis cu începutul persecuţiei şi urmărirea de Securitate. Timp de un an bate la porţile întreprinderilor miniere şi ale şantierelor de construcţii, fiind respins pe motiv că a fost teolog catolic.

Va lucra zece ani ca muncitor necalificat într-o carieră de piatră. Persecutat şi aici, se transferă la Direcţia Judeţeană de Drumuri şi Poduri, în cadrul CJ Maramureş, unde lucrează până la pensionare, în iunie 1990. Cu toată prigoana, nu a renunţat la visul de a deveni preot, continuă studiile şi îşi ia licenţa în clandestinitate, cu profesorii rămaşi în libertate de la fostele Academii Teologice. 

După eliberarea episcopilor din închisori prin decretul de graţiere din 1964, visul la preoţie i se va împlini în 19 decembrie 1964, când va fi hirotonit de către Episcopul auxiliar al Maramureşului, dr. Ioan Dragomir.

Este preot clandestin, continuând să lucreze în cariera de piatră, apoi la Direcţia de Drumuri şi Poduri. Începe pastoraţia clandestină, ocupându-se de tineret şi de cei ce doreau să devină preoţi.

Evenimentele din decembrie 1989 şi legalizarea Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, l-au găsit ca Ordinarius al Diecezei Maramureşului, cu reşedinţa la Baia Mare. Reconfirmarea şi numirea ca Episcop de Maramureş s-a făcut în martie 1990, iar consacrarea a avut loc la 27 mai 1990, la Baia Mare.

Din 4 iulie 1994 este numit de Papa Ioan Paul al II-lea ca Arhiepiscop al Arhidiecezei de Alba Iulia şi Făgăraş şi Mitropolit al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică.