Romică Ţociu şi Cornel Palade: "Păcat că românul a uitat să râdă"

Romică Ţociu şi Cornel Palade susţin că şi pe ei i-a scos din criză SuperBingo Metropolis. Cei doi comici explică succesul concursului pe care îl prezintă la Antena 1, povestesc cum fentează criza şi îşi spun părerea despre umorul românesc.

● Jurnalul Naţional: Cum vă explicaţi succesul SuperBingo Metropolis?
● Romică Ţociu: Este o combinaţie feri­cită între nişte câştiguri nesperate, dar până la urmă legitime, după care vine ingredientul de bază, divertismentul, apoi umorul, muzica, platoul, ideea producătorului. Toate aceste ingrediente, puse bine cap la cap duminică seara, dau un show care nu are greşeală.


● Romică, acum ceva ani, îmi povesteai că ai câştigat atât de mult când prezentai Teleeurobingo show, tot la Antena 1, că banii cădeau din rafturi când deschideai şifonierul. Acum, câştigă la fel de bine prezentatorii unui concurs de bingo?
● R.Ţ.: În perioada aia, oricâţi bani veneau erau foarte buni şi foarte mulţi, pentru că artiştii nu câştigau foarte mult atunci, iar când veneau 2.000-3.000 de dolari pe emisiune, ţi se înfundau urechile. Acum câştigăm direct proporţional cu munca noastră, atât cât ne-am înţeles cu Antena 1 şi cu producătorii, dar financiar putem spune că şi pe noi, pe mine şi pe Cornel, ne-a scos din criză.


● Cum faceţi faţă crizei? La ce aţi făcut restricţii?
● R.Ţ.: Nu prea avem restricţii la nimic. Eu mi-am luat un BMW X6, iar Palade - un Subaru. Ne-am luat maşini de iarnă, o ducem bine. Singura criză e a lui Palade de fiere şi a mea de sciatică.
Cornel Palade: Noi am fost permanent în criză. Când am avut noi o situaţie extraordinară ca să putem spune că acum suntem în criză? E o vrăjeală asta cu criza, o prostie pe care ne-o recită politicienii să ne arate incompetenţa lor. Suntem mereu în criză. Am fost şi suntem încă o generaţie de sacrificiu.


NECĂJIŢII JOACĂ LA BINGO
● Cum vă merg afacerile?
● R.Ţ.: Se ocupă familia de ele şi merg destul de bine. Fiind restaurante mici, cu puţine locuri, merg bine. Mă gândesc să fac un restaurant tradiţional în centru, mă gândesc la o idee tradiţională, cu reţete vechi tradiţionale româneşti şi vreau să îl fac uşor turistic, să aplaude lumea nu numai mâncarea, ci şi alte lucruri care vin în completarea meniului.
● C.P.: Nu am nici o afacere. Trăiesc exclusiv din spectacole.


● Cumpără lumea bilete la Bingo ca pe vremuri sau criza se resimte şi pe partea asta?
● R.Ţ.: Cumpără mai mult ca pe vremuri, pentru că, dacă ne uităm cu atenţie la premiile care se dau duminică seara, sunt cu mult mai mari decât acum zece ani. În primul rând, după 13 ediţii, s-au dat premii în valoare de aproape 2 milioane de euro într-o seară. La partida de la 20 decembrie s-a dat Bingo acumulat la bila 49, câştigătorul a luat un premiu de 1,2 milioane de euro, iar la concursul telefonic s-au dat 30 de miliarde, pentru că i-am prins cu cartoane foarte multe, au luat topuri, iar atunci premiile li s-au dublat. O doamnă a câştigat 1,6 miliarde de lei. Chiar atunci, doamna îmi spunea să cheme cineva Smurdul. "Pentru dumneavoastră?", am întrebat. "Nu, pentru dumneavoastră!", a spus, pentru că era a doua persoană la concursul telefonic care avea un top de cartoane. Câştigurile confirmă faptul că se cumpără cartoane mai multe, pesemne ajută şi criza asta.


● Care a fost cel mai nefericit om pe care "l-aţi scos din foame"?
● R.Ţ.: A existat o familie care urma să fie evacuată din locuinţă, pentru că nu avea serviciu nici unul dintre soţi, care mai aveau şi doi copii mici. Urma ca peste o săptămână să îşi piardă casa, au câştigat şi astfel au reuşit să şi-o păstreze. Altă dată, un om care stătea pe străzi a câştigat unul dintre premii. Au fost oameni care n-au avut bani şi care s-au împrumutat pentru a cumpăra bilete de tren ca să vină să îşi ridice premiul. În unele situaţii, a trebuit să îi împrumute directoarea pentru a se putea întoarce acasă, din moment ce câştigurile nu se dau în mână, ci se trimit într-un cont.

● C.P.: E foarte multă lume necăjită care joacă. Chestia aia, "banul trage la ban", e o utopie. Oamenii bogaţi nu joacă la Bingo Metropolis. Cei săraci o fac, cei care, poate, n-au bani decât de un bilet de 1,6 lei. Uite, duminica trecută un caz... opt sau nouă fraţi care stăteau în trei camere. Au jucat, s-au uitat la Observator, au văzut unde se ascunde numărul norocos, au fost extraşi din urnă şi au câştigat la concursul telefonic... o familie necăjită.


● Aţi jucat la Bingo sau la vreun alt joc de noroc?
● R.Ţ.: Am jucat împreună cu Cornel la aparat la Bingo. Am jucat şi poker, care este mult mai interesant, mult mai activ, se poate pierde şi mai repede. A fost o perioadă pe care mi-o aduc aminte cu drag, dar care a rămas amintire.

● C.P.: Am jucat în tinereţe, când îmi plăceau emoţia, adrenalina. Acum nu mă mai interesează asta, nu mai face parte din preocupările mele.


● La ce vă uitaţi la tv? Ce părere v-aţi făcut despre nichitele, ciumacii şi sexi-brăilencele care ne-au invadat ecranele?
● R.Ţ.: Eu nu mă uit la aşa ceva, pentru că nu mă interesează. Trebuie să mănânce şi ei o pâine, dar sunt prea mult mediatizate aceste cazuri, pentru că au ceva bolnăvicios, un lucru care nu face bine nici copiilor mei, nici tineretului din ziua de azi. Tineretul merită ceva mai mult, şi din cauza asta ar trebui promovate fete care sunt şi frumoase, şi deştepte, şi care fac şi lucruri bune pentru ele şi pentru ţară. Vorbim despre sportive, miss-uri, fete care au câştigat în ţară sau în străinătate medalii la fizică.

● C.P.: Parcă ăştia au apărut de capul lor, parcă televiziunea ar fi un câmp cu porţile deschise, să intre cine vrea... Ei apar din dorinţa de senzaţional. Mi se pare normal, până la urmă, ca o televi­ziune comercială să facă acest lucru. Ne arată şi o altă faţă a oamenilor, nu avem de ce să ne ascundem după deget. Printre noi sunt destui ciumaci, nichite şi sexi-brăilence, ăsta este adevărul. Nu ne place, nu ne uităm. Dar iată că lumea se uită.


UMORUL E O STARE
● Cum merg spectacolele de umor?
● R.Ţ.: Merg foarte bine. În acest an, am avut norocul şi o ocazie deosebită să intrăm într-o trupă de teatru al cărei regizor de la Teatrul Naţional a avut strălucita idee de a face "D'ale carnavalului", de I.L. Caragiale, cu actorii: Magda Catone, Adriana Trandafir, Ovidiu Cuncea, Andrei Duban, Mihai Ciucă, Romică Ţociu (Crăcănel) şi Cornel Palade (candidatul). Jucăm de patru luni cu succes foarte mare la Cluj, Arad, Timişoara, Târgu-Mureş, Brăila. Ne simţim foarte bine în formula asta, iar lumea este atât de surprinsă că Ţociu şi Palade fac un alt fel de comedie, încât la final ne aplaudă şi nu le vine să creadă ce văd în faţa ochilor. Eu unul iubesc teatrul din ce în ce mai mult.


● Mulţi sunt de părere că umorul românesc nu mai are umor...
● C.P.: Umorul românesc de aia e umor, pentru că are. Dacă nu ar avea umor, s-ar numi calorifer, pastramă, murătură sau altcumva. Cum adică umorul românesc n-are umor? Ce are dacă nu umor? Şi ca dovadă, emisiunile umoristice fac un ra­ting foarte bun. Lumea le gustă. De unde aţi scos asta? Dacă acum nu are umor, când avea, pe vremea lui Ceauşescu, când râdeam la şopârle?

● R.Ţ.: Umorul este o stare. Pentru a veni la un spectacol de umor, trebuie să ai o anumită stare. Până la a atinge acea stare, ai nevoie de bani să îţi plăteşti întreţi­nerea, să îţi trimiţi copiii la şcoală, să cumperi haine pentru a veni la spectacol, să cumperi bilete. Starea în care a ajuns societatea face să piară cheful de umor şi de comedie. Actori de comedie există foarte mulţi în România. Pentru încă 10-20 de ani există resurse artistice din acest punct de vedere. Păcat că românul a uitat să râdă, pentru că şi oamenii politici au uitat de el. Şi când copiii tăi nu au brad de Crăciun, râzi, dar râzi amar.