România condamnată la CEDO pentru că a respectat autonomia Bisericii

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a publicat la 31 ianuarie hotărârea dată în cauza «Sindicatul "Păstorul cel Bun" împotriva României» (nr. 2330/09), cu privire la refuzul autorităţilor române de a acorda personalitate juridică sindicatului amintit, constituit fără acordul Bisericii Ortodoxe Române (BOR). Astfel, CEDO a condamnat Statul Român  pe motiv că a îngrădit dreptul la libertatea sindicală, garantat de articolul 11 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, şI de asemenea că a respectat autonomia Bisericii.

În aprilie 2008, 31 de preoţi şi 4 mireni, angajaţi ai BOR din Mitropolia Olteniei, au constituit sindicatul «Păstorul cel Bun», solicitând Judecătoriei Craiova să acorde organizaţiei personalitate juridică şI totodată, înscrierea în registrul sindicatelor. Cum statutul intern al BOR interzice preoţilor să se organizeze în sindicate, Mitropolia Olteniei s-a opus acestui demers. Tribunalul Dolj s-a pronunţat la 11 iulie 2008 în recursul intentat de organizaţia "Păstorul cel Bun" şI a respins cererea de constituire a sindicatului, menţionând că noţiunea de «sindicat» e străină de statutul BOR, preoţii fiind într-o relaţie de ascultare faţă de superiorii lor, invocând de asemenea necesitatea protejării tradiţiei creştin-ortodoxe şi a dogmelor sale fondatoare, iar prin constituirea unui sindicat ierarhia bisericii ar fi obligată să colaboreze cu un organism nou, străin tradiţiei şi canoanelor referitoare la luarea deciziilor. Fondatorii sindicatului s-au adresat Curţii Europene a Drepturilor Omului, reclamând violarea dreptului la libertatea sindicală, garantat de articolul 11 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului.

Decizia Curţii a surprins Biserica Ortodoxă Română, Patriarhia subliniind că  vocaţia sacerdotală a fost asimilată cu acţiunea sindicală, probabil din cauza cunoaşterii "trunchiate (insuficiente) de către CEDO a specificului relaţiilor dintre stat şi culte în România şi ignorarea prevederilor Constituţiei României (art. 29), a Legii Cultelor nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor din România  (art. 8) şi  a Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române recunoscut prin HG nr. 53/2008 şi publicat în Monitorul oficial nr. 50/22 ianuarie 2008 - Statut, care enunţă cu claritate autonomia şi libertatea Bisericii faţă de Stat".

Pe de altă parte, în comunicatul emis de Biroul de presă al Patriarhiei Române se precizează că preoţia "este chemare la misiune sfântă prin actul hirotoniei" sau "slujire liber asumată a comunităţilor de credincioşi", nefiind o muncă specifică angajaţilor civili. "În realitate, sindicatul are obiective total incompatibile cu slujirea sacramentală şi pastorală a preoţilor, şi anume: "organizarea de mitinguri, demonstraţii şi greve" (pct. 3.2 lit. j din Statutul sindicatului), menţiune care contravine statutului recunoscut cultelor de către statul român de "factori ai păcii sociale" (art. 7 alin. 1 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor); "respectarea prevederilor legale privind concediile de odihnă şi sărbătorile legale" (pct. 3.2 lit. c din Statutul sindicatului) în cazul clericilor, ceea ce înseamnă că zilele de sâmbătă şi duminică, prima şi a doua zi de sărbătorile Sfintelor Paşti, Naşterii Domnului şi Rusaliilor, precum şi în alte sărbători legale care coincid cu sărbătorile religioase ar fi zile libere pentru clericii membri ai sindicatului, când tocmai atunci credincioşii sunt în număr mai mare prezenţi la biserică; "asigurarea prezenţei şi reprezentării sindicatului la toate nivelurile şi în toate organismele de decizie bisericească" (art. 3, pct. 2,  lit. i din Statutul sindicatului), inclusiv la lucrările Sfântului Sinod (art. 3, pct. 2,  lit. ş), ceea ce ar reprezenta o încălcare flagrantă a autonomiei Bisericii şi o încercare a Sindicatului de a deveni un grup de presiune şi de a eluda căile statutare de consultare a clericilor în adunările eparhiale, în conferinţele preoţeşti administrative lunare, cercurile pastorale, conferinţele preoţeşti pastoral-misionare semestriale sau în Permanenţele Consiliilor eparhiale, inclusiv în Consiliul Naţional Bisericesc şi Adunarea Naţională Bisericească ale Bisericii Ortodoxe Române".

Potrivit Sfintelor Canoane universale şi Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, preoţii – asemenea magistraţilor şi militarilor - nu au dreptul să se angajeze în politică partinică, să desfăşoare activităţi economice, direct sau prin interpuşi, şi să participe la alte forme de asociere, inclusiv de tip sindical pentru a fi imparţiali şi total angajaţi în slujirea binelui comun al populaţiei.

Patriarhia Română a precizat de asemenea că "o eventuală adoptare finală a acestei hotărâri de către CEDO ar constitui un atac direct la organizarea constituţională şi legală a cultelor din România şi din statele membre ale Consiliului Europei, asimilând vocaţia sacerdotală misionară cu acţiunea sindicală protestatară. De altfel, această decizie a CEDO a trezit nedumerire în rândurile unor reprezentanţi ai altor Biserici europene care şi-au exprimat intenţia de a se solidariza cu Statul Român şi Biserica Ortodoxă Română deoarece consideră această hotărâre un precedent inacceptabil care subminează autonomia tuturor cultelor religioase din Europa. (...)"

BOR speră ca Statul Român să conteste această hotărâre şi  nădăjduieşte că Marea Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului va corecta această decizie care nu ţine cont de autonomia şi de specificul organizării şi funcţionării activităţii cultelor religioase, recunoscute şi garantate, ca atare, în toate statele democratice.