"Sunt discromat şi vreau să fiu şofer în ţara mea!"

În România trăiesc peste 900.000 de bărbaţi pentru care lumea este colorată altfel. Pentru ei, culorile au nuanţe limita­te sau pur şi simplu nu există aşa cum sunt ele pentru majoritatea. Nu le schim­bă viaţa punându-le-o în pericol, pentru că formele le percep perfect, dar le afectează traiul atunci când au nevoie să obţină un permis de conduce­re. Sunt discromaticii, care peste tot în Europa pot şofa, doar în România, Argentina şi China - nu!

În numele discromaticilor din România, clujeanul Vasile Tomoioagă s-a deplasat până la Bruxelles, unde a susţinut la 20 ianuarie 2009 în faţa Comisiei Europene cauza tuturor bărbaţilor români care au nevoie de permisul de conducere, dar în România nu le este permis să-l aibă.

Potrivit statisticilor medicale, 8% din populaţia oricărei ţări, inclusiv a României, suferă de discromatopsie în diverse grade, până la forma ei cea mai severă: daltonismul. Dacă toate calculele medicilor sunt adevărate, în acest moment în ţara noastră trăiesc aproximativ 900.000 de bărbaţi care sunt afectaţi de această mutaţie genetică ce afectează vederea la nivelul percepţiei culorii. "Dintre aceştia, circa 500.000 sunt bărbaţi adulţi, din studiile pe care le-am făcut eu", spune Vasile Tomoioagă.

Discromaţii români au câteva variante pentru a putea ajunge să deţină un permis de conducere: să înveţe planşele Ishihara pe de rost şi să "fenteze" testul, să găsească un cabinet oftalmologic unde medicul să cunoască nu doar legea, ci şi legislaţia internaţională, şi astfel să îl ajute să treacă testul sau pur şi simplu să meargă într-o ţară europeană să-şi ia permisul şi, odată întors în România, nu mai poate fi împiedicat să-l deţină şi nici să şofeze. "Ar mai fi o şansă, există şi în România o firmă italiană care produce şi comercializează lentile pentru discromaţi, lentile care reglează problema acestora", mai spune Vasile Tomoioagă.


UNUL PENTRU TOŢI
"Am făcut aceste demersuri pentru că nu mă grăbesc. Nu depind de o maşină care vine şi eu nu am permis. În plus, am vrut să văd dacă într-adevăr nu îmi vor da permisul. Şi aşa a fost. M-am dus şi i-am spus medicului că sunt discromat. Am picat testele şi diagnosticul pe care mi l-a pus este unul definitiv", relatează Vasile Tomoioagă. Toate acestea se petreceau în septembrie 2006. Atunci a început să caute planşele Ishihara, care le ridică mari probleme discromaţilor, le-a găsit pe internet şi le-a afişat într-un blog destinat discromaţilor, pe http://discromat.wordpress.com/. Legea, mai precis Ordinul 87 din februarie 2003, spune el, a fost modificată în aprilie 2003, iar pe anexa listei care afişează toate afecţiunile considerate incompatibile cu statutul de conducător auto n-a mai fost introdusă şi discromatopsia.

Totuşi, medicii nu se grăbesc să le dea discromaţilor acceptul pentru ca aceştia să poată şofa. "Legal nu există impedimente acum, decât poate în acea menţiune ulterioară din acelaşi ordin prin care medicul este dator să nu îşi dea acceptul în cazul oricărei afecţiuni care ar pune în pericol siguranţa în trafic", mai spune Vasile Tomoioagă. Totuşi, în România, cei afectaţi de surditate pot obţine un permis de conducere fără a fi consideraţi ca un pericol în trafic. "În faţa Comisiei Europene am prezentat toate argumentele, inclusiv faptul că în toată Europa discromaticii şi daltoniştii pot conduce o maşină legal. Mi s-a spus că ei nu pot obliga România să aplice această regulă, în condiţiile în care ţara noastră n-a aderat la nici un tratat care ar putea-o obliga, însă vor trimite o recomandare scrisă pentru rezolvarea problemei", a mai spus Tomoioagă.


MUŢENIE ŞI SOLUŢII
Până să ajungă la Bruxelles, Vasile Tomoioagă s-a bătut cu autorităţile române, trimiţând scrisori, petiţii la toate spitalele din marile oraşe. N-a primit nici un răspuns. Nici de la Comisia de Oftalmologie din Ministerul Sănătăţii n-a primit nici un răspuns, deşi s-au depăşit toate termenele legale. Până când recomandarea de la UE va ajunge în ţară, românii afectaţi de discromatopsie nu pot face nimic, decât să apeleze la blogul lui Tomoioagă şi să găsească acolo lista medicilor care le dau o mână de ajutor sau să înveţe planşele Ishihara, pe care el le-a pus acolo pentru a le fi de folos. "Ciudăţenia e că în Cluj, de pildă, noile semafoare cumpărate de Primărie sunt moderne, iar culoarea verde de pildă are tentă de albastru, culoare pe care o percep toţi discromaticii. Avem semafoare, dar n-avem permise!", a conchis Vasile Tomoioagă.