TERAPIE - Icoane pentru pâine

Patru femei dintr-un azil din Bucureşti încearcă să dezvolte o mică afacere din pictura de icoane pe sticlă. Ieri, de Ziua Internaţională a Vârstnicilor, femeile şi-au expus colecţia în sala de mese a azilului şi speră că prin vânzarea ei să-şi cumpere vopsele acrilice. Deviza lor: ”Noi nu vrem să fim întreţinute!”

Patru femei dintr-un azil din Bucureşti încearcă să dezvolte o mică afacere din pictura de icoane pe sticlă. Ieri, de Ziua Internaţională a Vârstnicilor, femeile şi-au expus colecţia în sala de mese a azilului şi speră că prin vânzarea ei să-şi cumpere vopsele acrilice. Deviza lor: ”Noi nu vrem să fim întreţinute!”

Ieri, la Centrul de Îngrijire şi Asistenţă pentru Persoane Vârstnice "Casa Max” din Bucureşti, Primăria Sectorului 3 a organizat pentru persoanele trecute de 65 de ani un picnic în aer liber şi un concurs artistic "Talente fără vârstă”. În primele minute ale evenimentului organizatorii, ca să încălzească atmosfera, au ţinut să le precizeze obsesiv, ca un slogan electoral, că sunt "vârstnici dar respectaţi”,  cu accentul căzut fireşte! pe "vârstnici”, nu carecumva să uite o clipă de condiţia muritorilor pe aceste pământ, iar apoi s-a dat startul la romanţe şi voie bună. Un domn englez de la firma "Hild-Garant Viager”  le-a vorbit de oportunităţile oferite de programul Hild, "unic în România” şi ca să priceapă mai bine ce este cu acest program minune de ajutorare a persoanelor trecute de 65 de ani, le-a spus o definiţie lămuritoare:” Hild este întotdeauna un chiriaş care îşi plăteşte la timp datoriile, dar care nu se mută niciodată în casa respectivă”. O explicaţie mai practică a venit însă de la PR-ul firmei: ” Oferim o rentă lunară seniorilor. Gratis? Nu, nu gratis. Se face un act de vânzare- cumpărare pe casa persoanei respective şi de pildă, dacă apartamentul este evaluat la 100 000 de euro, firma Hild îi dă un avans de 15 000 de euro şi se angajează ca până la sfârşitul vieţii îi va da o rentă lunară de aproximativ 350 de euro. Apartamentul intră în posesia Hild după decesul seniorului ”. Zeci de pliante de la Hild, cu bătrâni fericiţi şi iubitori, zăceau pe mesele sărbătoriţilor.

PICTORIŢELE. Patru femei la o masă vorbind despre pasiunea descoperită în acest centru: "Suntem pictoriţe în ghilimele. Pictăm în funcţie de dispoziţia noastră cam patru-cinci ore pe zi. Icoane! Asta ne place să pictăm. Şi apoi le vindem ca să ne cumpărăm materiale. Nu vrem să fim întreţinute”, spune Olga Ostopovici, 81 de ani.  Tamara Cristea, 88 de ani, completează: "Avem nişte cataloage după care pictăm. Pe sticlă. E mai simplu aşa. Noi copiem cu markerul conturul unui desen şi apoi pictăm. Trebuie să ţinem cont de canon. De culori. Roşu, verde, albastru, galben, auriu, alb ,gri- astea sunt culorile în canon. Ar fi chiar culmea s-o pictăm pe Fecioara Maria în roz, de pildă”. Gabriela Popescu, 67 de ani, aduce însă nişte nuanţe:”Da, dar la Cuvioasa Paraschiva a mers lilaul. Şi la Sfânta Teresa a mers movul”. Camelia Baboşi, 66 de ani intervine şi ea în discuţie: "Am avut o expoziţie la o bancă şi am vândut 11 icoane. Peste o lună, o să mai avem una şi sperăm să vindem şi acolo. Vrem să ne întreţinem singure”. Femeile şi-au descoperit pasiunea acum doi ani, odată ce au fost instituţionalizate în azil şi cu ajutorul Mihaelei Theodorescu, angajat referent al centrului, pictează zilnic în camera de creaţie. "Artă- terapie, asta încerc să fac cu ele. Le pun şi muzică, muzică veche, le place să asculte, în timp ce pictează, Edith Piaf, Pavarotti, Nana Mouskouri şi cântăreţi români, dar din generaţia lor. Însă nu prea au CD-uri. Le-am adus de acasă câteva. Aş fi bucuroasă dacă am reuşi să facem rost de mai multă muzică. Să mai diversificăm!”.