x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Băsescu a cerut desfinţarea şcolilor şi a spitalelor

Băsescu a cerut desfinţarea şcolilor şi a spitalelor

de Adrian Păunescu    |    27 Sep 2010   •   00:00
Băsescu a cerut desfinţarea şcolilor şi a spitalelor
Sursa foto: Cristian Marcu/Jurnalul Naţional

Omului dreptăţii nu-i e frică de popor, deşi face toate eforturile să nu se mai întâlnescă, în niciun fel, cu poporul.



Ne mai rămân destule lucruri de rezolvat, dar două dintre ele şi-au găsit, zilele acestea, prin inteligenţa preşedintelui Băsescu soluţia: şcoala şi spitalul. Ne dădeau multe bătăi de cap aceste două instituţii învechite şi nereformate, mari cheltuitoare de fonduri, în fond găuri negre ale statului de drept. Au încercat responsabilii domeniilor respective să le mai repare, să le mai cârpească, să le mai reducă efectul negativ asupra populaţiei. Noi, laşi cum suntem, am şi acceptat acest compromis. În secolul al XXI-lea, sub apăsarea noilor comandamente ale băsescianismului, concubinajul cu şcoala tradiţională şi cu spitalul costisitor devenise însă imposibilă. Cu intuiţia sa remarcabilă şi cu deşteptăciunea sa prospectivă invincibilă, marinarul mlaştinii şi-a dat seama despre ce e vorba, dintr-o ochire, s-a gândit ce s-a gândit şi a emis înţelepciunea regală: ministrul învăţământului trebuia să desfiinţeze 3.000 de şcoli. Prin contagiune, ministrul sănătăţii avea obligaţia să înţeleagă aluzia şi să dărâme cât mai multe spitale.

Este perioada istorică în care România se dezvoltă prin demolare. Abia acum înţelegem noi, aceştia, grei la cap cum suntem, îndemnul pe care îl formula, în urmă cu câteva săptămâni, preşedintele la adresa intelectualilor, medici, profesori, specialişti, ingineri: să plece din România cât mai curând! În acest fel, reformatorul sistemului mondial de valori întemeia un nou mod de patriotism: patriotismul prin părăsirea patriei. Nu-i vorbă, există şi nenumăraţi oameni buni care pot iubi şi sluji patria lor din orice punct de pe pământ. Delicată este, însă, poziţia celui care conduce o ţară şi care nu poate să ducă grija celor pe care îi conduce, obligându-i sau măcar îndemnându-i să plece cât mai repede şi mai fără milă din patrie. Dar, cerând guvernului să dărâme spitalele şi şcolile, preşedintele a intrat într-o superioară ecuaţie logică, mai ales că - asemeni tuturor demolărilor de obiective economice anterioare, cu intenţia vădită de a elibera terenuri pentru vile, hoteluri, restaurante etc., toate se leagă într-o strictă unitate armonioasă. România trebuie dărâmată gratis, pentru ca grăbiţii ei ocupanţi comerciali, sprijinindu-se pe oameni de calitatea şi de forţa preşedintelui, să poată prelua din mers destinele şi ugerele noii Românii.

N-are rost să fim sentimentali cu cele 3.000 de şcoli cărora păgânul cel limbut le-a pus cruce şi nici cu spitalele unde zeci de mii de amărâţi îşi căutau, cu puţinii bani pe care îi aveau, sănătatea. Proiectul noului fel de societate, care se construieşte aici, acum, devine mult mai clar: fără şcoli, fără spitale, fără fabrici, fără unităţi agricole, fără oameni. Idealul va fi ctitorirea de bordeluri, baruri, restaurante de lux, hoteluri, săli de tragere, internet, crematorii. Odată şi odată, trebuia să pornească şi România această reformă. Ce contează că salariile scad şi preţurile cresc? Pe cine mai interesează medicamentele, de şapte ori mai scumpe, când preşedintele Băsescu le-a zis-o bărbăteşte, cerând desfiinţarea spitalelor? Omul dreptăţii e aci. Omului dreptăţii nu-i e frică de popor, deşi face toate eforturile să nu se mai întâlnescă, în nici un fel, cu poporul. Lihnit de foame, abia târându-se pe coridoarele spitalelor dezafectate, ţăranul român abia îşi mai poate stăpâni bucuria că a reuşit să atingă acest minim istoric, mai tragic şi mai nefericit decât cel din 1907. Şi prăbuşirea continuă.

Va fi bucuria analfabeţilor şi a fetiţelor pe care şcoala îi plasa într-o zonă de insalubră inactivitate. Câte energii fuseseră zăgăzuite prin şcoală! Apoi, problema spitalelor, omului modern îi place să fie radical: ori la petrecere ori la cimitir! De unde această nenorocită zăbavă prin saloane prost aerisite, cu medici umiliţi de salariile reduse, cu surori medicale obosite şi sărăcite de stat? De ce această umilitoare rătăcire prin coşmarurile epocii? Nu se poate mai simplu? Preşedintele Băsescu e un om dintr-o bucată: să desfiinţăm şcolile şi spitalele! Se scutesc mulţi bani. Se mobilizează noi energii. Că mai mor câteva milioane, ce contează, din moment ce Traian Băsescu a luat această hotărâre radicală?

Cum s-ar fi construit graniţele, dacă nu se dădeau jertfe de sânge? Cinicul nostru preşedinte are dreptate. Trebuie desfiinţate spitalele şi şcolile. Fireşte, şcolile de toate felurile, inclusiv universităţile. Nici nu e prea mult să omori 3.000 de şcoli. Oare copiii de ţărani n-au şi ei dreptul la locuri în căruţele care îi transportă la 10-15 kilometri de casele lor? Prea s-au boierit aceşti nefericiţi de copii. Lumea de mâine îşi va extrage proiectul de bază din experienţa românească pe care a lansat-o şi o finalizează Traian Băsescu. Căci iată ce înseamnă ca la cârma unei ţări să ajungă un semidoct! El va răspândi cu naturaleţe în jurul lui întuneric şi analfabetism, refuzul cunoaşterii şi ura împotriva oricărei lumini. Ferească Dumnezeu de un conducător luminat: el ar fi mărit numărul de şcoli şi ar fi sporit numărul de spitale, însă, după cum merg lucrurile, actualul preşedinte îşi pregăteşte succesorii cu minuţiozitate şi nu le va da voie să calce strâmb.

După cum intuim noi, preşedintele Băsescu va ordona în curând intrarea în grote a poporului român. Copiii îşi vor căli de mici calităţile animalice, în peşteri. Pădurile îşi vor reocupa spaţiile preferate în munţi şi pe dealuri. Reapariţia zimbrilor va fi salutată entuziast, cu rachete balistice, de marile puteri, America, Rusia şi China. Vor veni seri de neuitat, în care se vor mormăi cântece şi nu se va auzi niciun cuvânt. În intimitatea cine ştie cărei peşteri periferice, doi concetăţeni curioşi din fire vor freca două lemne unul de altul, şi, brusc vor constata uimiţi că au descoperit focul. Asupriţi de propria lor memorie, ei vor încerca să transporte acest foc în ceea ce ştiau că se afla în fosta lor ţară: spitale şi şcoli. Dar nu le va fi cu putinţă. Din acţiunea preşedintelui Băsescu, n-a mai rămas nici urmă de ţară.  

×
Subiecte în articol: editorial