Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dacă ai o problemă, oricât de grea ar părea ea, diminuează-i importanţa şi problema se va rezolva uşor, spune Vadim Zeland, un as al bioenergeticii ruseşti, autorul cărţii "Spaţiul Variantelor", care lansează o teorie simplă, dar revoluţionară, în acelaşi timp, despre felul în care ne creăm realitatea existenţei. Zeland spune că întreaga realitate este supusă unor forţe de echilibrare sau acţiunii Legii Echilibrului: forţele împricinate lucrează de la sine pentru a regla "potenţialul excedentar" sau energia pe care oamenii o emit (fie pozitivă, fie negativă) ca urmare a importanţei create artificial."
Pentru a ne rezolva problemele, noi avem nevoie să vedem cărui lucru i-am dat prea mare importanţă? Oare am pus ceva prea sus sau prea jos, emiţând – prin atitudinea noastră mentală negativă sau excesiv pozitivă – energie care a creat un potenţial excedentar? Oare a fost prea important să menţinem o relaţie cu cineva, am emis prea multe pretenţii, prea multe nemulţumiri, am gândit în exces negativ şi, prin asta, am creat un dezechilibru, care este acum compensat de forţele de echilibrare prin întreruperea relaţiei? Oare a avea un lucru, o situaţie, a ajunge într-un punct, către un anumit scop în viaţă, am găsit că-i deosebit de important să ajungem acolo şi, ca prin minune, exact de lucrul respectiv nu avem parte? Ba, pare că ne urmăresc ghinionul, necazul şi pare că toate bubele rele se ţin după noi?
Acesta ar putea fi un efect al importanţei interioare pe care i-o dăm oricărui lucru din viaţa noastră. Fie că-i un regim politic, fie că-i o persoană, fie că-i dorinţa de a avea bani sau orice altă dorinţă omenească, dacă piedicile ni se pun în faţă una după alta şi totul pare să meargă pe dos, se întâmplă pentru că emitem o energie mentală care dezechilibrează. Ca o consecinţă, lucrul pe care-l dorim se îndepărtează, iar ceea ce nu dorim se apropie mai mult şi ne deranjează cu mai multă îndemânare, solicitându-ne, în acelaşi timp, mai multă nemulţumire, mai multă frustrare, mai multă tensiune şi descurajare. Forţele de echilibrare menţin "sus" ceea ce noi vrem să fie "jos". Pentru asta, nu avem nici o logică umană şi, uneori, în disperare de cauză putem crede că viaţa-i guvernată mai mult de legea ticăloşiei decât de aceea a dreptăţii.
"Dacă v-aţi confruntat cu o situaţie problematică, străduiţi-vă să stabiliţi unde aţi exagerat, din ce aţi făcut o fixaţie, cărui lucru i-aţi dat prea mare importanţă şi apoi renunţaţi la ea. (...) Nu încercaţi să depăşiţi piedicile, coborâţi ştacheta importanţei, spune Vadim Zeland. În fapt, el propune o schimbare psihologică, o atitudine diferită faţă de problema pe care o avem. Problema este o consecinţă a "dării de importanţă": în clipa în care ne schimbăm atitudinea, forţele de echilibrare singure ne duc spre rezolvare.
O problemă care continuă să ne chinuiască ne spune doar că lucrul respectiv este încă prea important pentru noi. De exemplu, lumea spune că nu mai suportă violenţa, dar constatăm cu stupoare că evenimentele violente sunt din cale afară de urmărite. O sumedenie de intelectuali înjură superficialitatea, dezgolirea femeilor sau incursiunea caraghioasă prin viaţa personală, dar pe mulţi dintre ei îi putem surprinde citind publicaţii care conţin toate acestea.
După teoria menţionată, problema va dăinui atâta vreme cât vom da prea importanţă interioară sau exterioară unui lucru. Atâta vreme cât ne vom implica emoţional prea mult într-o problemă, forţele de echilibrare vor menţine problema şi-o vor mări, pentru că ceea ce-i greşit şi dezechilibrează universul existenţei este chiar atitudinea noastră. De la nivelul atitudinii interioare (a sufletului) emitem energie, iar atunci când producem exces negativ nu contează ţelul, cât excesul însuşi... Iar forţele de echilibrare intervin pentru a restabili echilibrul, nu dreptatea în acest caz!
