Long live Vasea Şoric!

2010, Piatra Neamţ, România, Uniunea Europeană, Planeta Pământ, Calea Lactee. În timp ce televiziunile de ştiri transmit plictisite desfăşurarea conferinţei judeţene a principalului partid de guvernământ şi discursurile terne ale unor înalţi demnitari aflaţi în localitate, un descreierat, eliberat condiţionat din puşcărie pentru bună purtare, intră într-un bar plin, în miezul zilei, scoate puşcociul din dotare, îl descarcă şi zboară creierii celui mai bine situat interlop al zonei, apoi pleacă liniştit. După o căutare asiduă de mai bine de o zi, cu sprijinul forţelor speciale trimise de la Bucureşti şi beneficiind de implicarea serviciilor, criminalul este găsit; fix în casa bunică-sii. Nimeni nu se gândeşte să demisioneze. Nici măcar o crimă la drumul mare nu mai mişcă vreo conştiinţă. Responsabilitatea s-a desfiinţat din obiceiurile româneşti de consum.

Dan Fătuloiu, secretarul de stat cu ordinea publică, un obişnuit al acţiunilor postfactum, chinuit (sau nu) de amintirea clanului dîmboviţean Ghenosu care i-a crescut în ogradă, cere public  eliberarea din funcţie a şefului poliţiei judeţene, Vasea Şoric. Pe care tot el îl promovase, acum vreo patru ani, în funcţia de pe care acum vrea să-l radă. Fălos ca măgarul la trăsură, cu tătucul zonei (Pinalti, politicianul folcloristelor) în spate şi vecin de vilă, comisarul şef ajuns subiect naţional de dezbatere îşi organizează minuţios contraatacul. Întâi face o conferinţă de presă, transmisă live, în care elogiază postum activitatea proaspăt împuşcătului "bancher la purtător” Mararu. Plânge, se justifică, îşi strigă onorabilitatea, ameninţă, întreabă retoric de când e cămătăria un semn distinct de apartenenţă la lumea interlopă şi anunţă că el nu părăseşte scaunul după un asemenea succes profesional. Imediat după aia, şefii de post din subordinea-i se fac scut în jurul lui şi şantajează pe faţă autoritatea statului: dacă Şoric nu-i repus în drepturile pe care nu i le luase nimeni, demisionează în bloc.

Urmează apoi, într-un moment de maximă criză de autoritate şi de securitate, cu corpul de control al ministrului de Interne pe cap, un spectacol epocal. Dat taman de cel care ar fi trebuit ca, în acele momente, să gestioneze situaţia delicată. Vasea Şoric descoperă farmecul discret al rolului de personaj tv. De la prânz şi până-n crucea nopţii, în direct, intermitent, în funcţie de programarea ediţiilor speciale ale celor două televiziuni de ştiri, alternând româna cu engleza de seriale proaste cu poliţişti performanţi, dă o reprezentaţie de zile mari: se zvârcoleşte, iar plânge, iar ameninţă, iar invocă  onorabilitatea familiei din care provine, îşi urlă dezamăgirea că societatea rea nu-l apreciază ca absolvent de matematică-fizică şi medaliat cu Virtutea Militară pentru eroismele din Kosovo, se contrazice singur dacă el a luat casa de la Mararu sau cămătarul de la el, nu mai ştie dacă şi-a înregistrat pe ascuns ori ba superiorii care ar vrea să-l schimbe, nu pricepe de ce ar trebui să demisioneze de la şefia poliţiei pentru o crimă publică în stil mafiot, se laudă că are cea mai frumoasă casă din oraş, îşi justifică provenineţa banilor, prezintă vânzările sale anterioare şi viaţa grea de creditor.

În paralel, eternul Dan Fătuloiu prinde din zbor oportunitatea momentului răfuielii şi plusează: cere la pachet şi destituirea chestorului Petre Tobă, şeful IGP, infinit mai frecventabil decât el, punându-şi, la schimb, la bătaie propriul scaun. Tobă tace şi bine face, dar se duce, chemat sau nu, cărţile de istorie ale viitorimii ne vor scoate din beznă, peste întâmplatul ministru de Interne, cvasianonimul Traian Igaş. Care, deşi până pe la începutul toamnei se mutase în studiourile şezătorilor televizate, tace şi el mereu despre acelaşi lucru, că d-aia e om politic şi ditamai demnitarul. Plătitorii de taxe şi impozite cu abonament la cablu trebuie să înţeleagă că, pe fundalul reformei statului, banii lor sunt cheltuiţi bine, că-n funcţiile de conducere sunt promovaţi cei mai buni dintre cei mai buni şi că deviza "siguranţă şi încredere” s-a mutat din filme în România zilelor noastre.

Pe fondul scelerării generale a pieţei media, Şoric e omul căutat, el e revelaţia! Un individ capabil să ţină juma' de zi o ţară lipită de ecrane (timp în care oamenii normali se uită la tv, scuipă în sân şi se întreabă dacă obligatoriile controale psihiatrice pentru ocuparea unei asemenea funcţii chiar se mai fac) nu trebuie ratat de industria televiziunii. Stelele Biancăi Drăguşanu şi Adelinei Vârciu încep să apună. Din week-end-ul trecut, am intrat într-o nouă eră. Long live Vasea Şoric!