Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De ce sa scriu despre PDL, aceasta molima politica si filoxera, draga cititorule care mi-ai ramas fidel sapte ani de cand iscalesc in acest ziar si, cu intermitenta supararilor inevitabile, alti numerosi ani de cand plimb condeiul pe foaie si las in urma incruntari adesea si zambete uneori? De ce? Toamna gaseste in mine, pitit intr-un ungher, inspaimantat de vocea asurzitoare a marlaniei care rage peste Romania, poetul care, zice-se, inca mai sunt. De ce n-ar saluta poetul, cu o reverenta de condei si mangaierea unei metafore, soldul auriu, de femeie implinita, al gutuilor, cele mai frumoase lampi care, asezate in geam, lumineaza deopotriva odaia si anotimpul de afara? Stiu sa dau sfaturi si sunt cu totul inabil in a ma autopovatui. Vorbeam, telefonic, zilele trecute cu confratele de generatie Cornel Nistorescu, pe care l-am gasit in cautarea febrila a unui parfum. Ii trebuia lui sau il daruia unei cucoane? – n-am stiinta. Vino, zic, la Sangeru. Nu stiu daca l-ai remarcat, dar am in curte un gutui. Cand ai venit tu, vara, fructele erau verzi si pipernicite ca niste prune. Acum sunt lampadare. Iti dau o gutuie. E cel mai rafinat parfum din univers.
De ce n-as scrie despre zodia, in care ne aflam, a tufanelelor, crizantemele rustice pe care le iubesc de cand ma stiu, netrecute prin alchimia adaptarilor succesive care le-au facut, ca nume, crizanteme si, ca marime, concurente cu floarea-soarelui? Tufanelele si chiar nobilele crizanteme umplu toate florariile universului cu o coloristica innebunitoare, strajuiesc, singure, in galetile tarancilor, marginile de sosea sau stau bulucite in florariile tigancilor care devin si ele Estrelite enigmatice ca in poemul lui Lorca. Tufanelele si crizantemele, cumparate de putina lume, surplus inutil de gingasie intr-un univers dominat de agresivitate, grobianism si injuratura, ocupa pietele, dau binete trecatorului si-i fac, chiar daca cel mai adesea degeaba, cu mana. De ce, de ce? Fiindca poetul din mine trebuie strivit, dimpreuna cu toate candorile si sperantele acestei lumi, tinut departe de scena pe care s-a instalat filoxera politica, puterea oprimanta si dezmatata a banului, obraznicia fara margini a armatei pe care si-a ales-o, bob cu bob, neghina cu neghina, Traian Basescu. Scriu, somat de mine insumi, despre furtul nerusinat al tarii mele, furt petrecut la lumina zilei si despre disparitia poporului meu. Unde-a disparut? Sambata, intr-o emisiune a Antenei 3, realizatoarea Andreea Stroe m-a asezat langa un confrate din Canada, ziarist care, povesteste el, face o gazeta in limba de acasa. Foarte bine, zic. Cum voteaza romanii din Canada, intreb asa, intr-o doara, fiindca diaspora ni l-a facut cadou pentru al doilea mandat pe Basescu? Voteaza, zice canadianul, cu PDL. A urmat o discutie, jumatate in direct, jumatate in pauze publicitare, despre comunism, despre cum se bat romanii din diaspora cu Iliescu, inca un pericol. Dar Iliescu, zic eu, nu mai e sef de stat, nici macar de cartier, are peste 80 de ani, apare cateodata cu declaratii care par intelepte, il viziteaza pe Rege. Canadienii stiu ca el l-a dat afara pe Rege! Asa e, zic, am varsat tone de cerneala in capul fostului presedinte pentru ticalosiile acelor ani, dar azi, acum, dusmanul inveninat al monarhiei si democratiei, cel mai imund, e Basescu si partidul lui de argati. Suntem cel mai sarac popor din Europa in conditiile in care sub ochii nostri se fac cele mai insultatoare averi prin frauda, ni s-au inchis spitalele, in scoli au reaparut, ca-n vremea foametei si razboiului, paduchii. Nu stiu asta romanii nostri din diaspora? Nu stiu. Ce stiu e ca vor vot prin corespondenta, ca asa e in lumea buna, iar candidatii sa fi trait macar cinci ani acolo unde isi propun mandatul. Eu am spus ca nu de candidati ma tem, ci de votantii rupti de realitatea de acasa. Reciclati-i nitel, sa vina cateva zile sa vada ce-i aici! Poate au uitat.
L-am ascultat pe Boc, intr-unul dintre cele mai nerusinate discursuri politice, rostit in fata cucoanelor pedeliste la un congres cu castigator anuntat, spunand cu inversunare ca "dinozaurii Antonescu si Ponta" sunt vinovati pentru toate neimplinirile, ca in 2008 tara a fost indatorata pe cateva generatii, ca... "Dinozaurul" nu poate fi asociat fetelor cam domnisorite ale liderilor opozitiei. Mai degraba dinozaur, chiar dinozaur comunist, ultimul ramas in varful puterii, e Basescu. Despre indatorarea tarii? Miliarde si miliarde de euro sunt luati din bancile de afara acum de Basescu, Boc si ai lor si din toti acesti bani, pentru poporul roman, nu ramane decat blestemul datoriei. In rest nimic. Sunt populisti! – striga propagandistul Boc si probabil peste Ocean, romanii care au ramas, ca soldatul japonez uitat intr-o insula din Pacific si care se batea dupa 20 de ani de la acordul de pace, cu americanii, il cred "si lupta neicusorule si da-i, si da-i", cu Iliescu!
De ce nu scriu eu despre tufanele si despre gutui, despre nucile care cad ca niste meteoriti cu miez aromat, din varfurile copacilor batrani? De ce sa raman eu, ziaristul, opozitia, cand opozitia politica, ametita de respectul regulilor democratice, nu se prea vede, iar cand se aude, scanceste doar, neputincioasa? PDL alearga singur si iese al doilea. USL va avea "aproape" 50% din voturi, iar PDL, indiferent cum isi va maslui identitatea, tot pe locul doi va ramane. Si? Locul doi e liber. Libere sunt si locurile trei, patru, sapte. Abia pe locul opt e opozitia, ca voce si forta de manifestare si pe locul 20, daca nu cumva pe locul 100, e poporul roman insusi, iesit, la Ziua mondiala a protestelor, cu trei insi in strada la Universitate si cu un pensionar la Pitesti, cu prilejul unei paranghelii electorale organizate de acelasi sinistru PDL.
