Prima Casă ne aflăm în treabă

Analistul economic Florin Cîţu spu­nea, într-un interviu recent, că nu poate să înţeleagă, nici în România, nici în Statele Unite, obsesia pentru intervenţiile guvernamentale în favoarea susţinerii pieţei imobiliare. Deşi în România o mare parte din problemă a fost dependenţa creşterii economice de piaţa imobiliară şi creşterea nesustenabilă a datoriei private, ca urmare a politicilor de încurajare a creditului imobiliar, una dintre primele decizii politice de a sprijini economia românească a fost Programul Prima Casă. Un program prin care statul român are "posibilitatea" – susţine Cîţu – de a deveni proprie­ta­rul unor apartamente, pe care apoi să fie nevoit să le valorifice.

Cîţu nu este însă singurul care atrage atenţia în legătură cu acest as­pect. Revista Săptămâna Financiară avertiza pe 28 martie că inflaţia ar pu­tea scăpa de sub controlul pe care-l exercită asupra sa aprecierea leului dacă BNR va decide scăderea re­zervelor minime obligatorii (RMO) în valută la presiunea băncilor comerciale şi a politicienilor, care doresc, cu banii rezultaţi din reducerea re­zer­velor, să susţină preţul activelor imobiliare, prin intermediul creditării ipotecare. Consiliul de Administraţie (CA) al BNR a hotărât pe 31 martie micşorarea ratelor RMO aplicabile pa­sivelor în valută de la 25% la 20%, începând cu perioada 24 aprilie-23 mai 2011, motivându-şi rezoluţia prin necesitatea "continuării procesului de aliniere graduală la standardele în domeniu ale Băncii Centrale Europene". Numai că, la scurt timp de la decizia CA al BNR, cea mai ma­re bancă din sistem – BCR – a anunţat că acceptă noua formă a Programului Prima Casă, în cadrul căruia va îm­părţi în mod egal riscurile de cre­di­tare cu statul. Şi tot la puţină vreme du­pă decizia Consiliului de Admi­nis­traţie al Băncii Naţionale premie­rul Emil Boc a declarat că noul Program Prima Casă începe după Paşte, adică exact de când intră în vigoare decizia BNR de reducere a rezervelor minime obligatorii. Având în vedere că au apărut imediat în scenă, atât băncile, cât şi politicienii, de care spunea publicaţia financiară că au interes să susţină preţul imobilelor, se vede că reducere RMO în valută le dă mai degrabă satisfacţie acestora decât ne aliniază la standardele BCE.

În ceea ce priveşte situaţia din Sta­tele Unite, tot Săptămâna Financiară scria că măsurile de relaxare can­titativă (quantitative easing) anunţate de Federal Reserve – banca centrală a SUA –, sunt menite să ajute băncile comerciale să nu mai execute garanţiile aferente creditelor ne­performante, în încercarea de a fa­-­c­e preţul activelor imobiliare să stag­­neze ori să scadă mai puţin decât în mod firesc. În mare măsură, tentativa de susţinere a preţului imobilelor în moneda locală – pe baza unei "ra­refieri" a numărului de tranzacţii – coincide cu interesele politicienilor şi ignoră avertismentul lansat de fostul preşedinte al Federal Reserve, Alan Greenspan, care spunea că "cea mai gravă criză financiară de după al doilea război mondial", urmează să se încheie "abia după stabilizarea preţurilor din sectorul imobiliar". Ceea ce sugerează că bursele, pieţe financiare pure, nu se pot stabiliza înaintea pieţei imobiliare.

Iată că am ajuns să explicăm ceea ce a afirmat Florin Cîţu. Americanii cu quantitative easing, românii cu Programul Prima Casă şi reducerea RMO, încearcă să susţină preţul imo­bi­lelor în monedă locală. Adică în loc să stimuleze economisirea şi in­vestiţiile pe seama majorării do­bân­zilor, băncile centrale răspund co­man­damentelor politice aruncând bani pe piaţă care să ţină locul celor de la investitori, cu scopul de a conserva preţul activelor imobiliare.

Problema este însă că americanii au început să-şi dea seama că ajung la vorbele lui Greenspan şi se pre­gă­­tesc să retragă 100 de miliarde de do-lari de pe piaţă, după ce, co­res­pun­zător lunii ianuarie, şi-au asumat una dintre cele mai sensibile scăderi ale preţurilor în zona rezidenţială. Timp în care noi, românii, rămaşi setaţi pe vechiul model, ne pregătim de o nouă tentativă de resuscitare a pieţei imobiliare, exact pe segmentul pe care americanii au acceptat ieftinirea locuinţelor.