x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale România populară a ieşit la agăţat

România populară a ieşit la agăţat

de Victor Ciutacu    |    28 Sep 2011   •   11:20

Plictisiti, probabil, de monotonia vietii politice si de lipsa de imaginatie a principalilor actori publici, care se rotesc intre ei ciclic la guvernare, tragatorii de sfori din spatele cortinei au inceput sa se joace, in contextul dominatiei la nivelul european spalat a partidelor de sorginte populara, de-a miscarile omonime. Si s-au pus pe aruncat pe piata, intru testarea puterii lor de penetrare, tot soiul de initiative cu aparenta civica si vopsea populara pe ele. Povestea care curge in aceasta perioada pe piata politica seamana, pentru cine are ochi sa observe si a citit macar cinci carti de politologie si manipulare, a experiment al serviciilor secrete.

Cea mai vizibila, dat fiind ca mare parte a ei se desfasoara in direct (atat la OTV, cat si, surprinzator pentru naivii de buna credinta, la Realitatea TV), e stradania de a-l face pe Dan Diaconescu lider politic. Vorbim aici de o constructie imagistica a haiducului modern. De la inaltimea unei averi consistente si dubioase, omul se da ingrijorat, cu talent si fibra nationalist-patriotarda, de pauperizarea populatiei si promite un egalitarism de Iancu Jianu cu manecute si monoclu. Asa s-a ridicat, intr-o perioada in care televiziunea lui se prabusea, cu sprijin evident al autoritatilor zisului stat de drept, la cote de popularitate incredibile intr-o tara normala la cap. Domnu' Dan e, pana la urma, in tot sahul asta politic de laborator, unicul individ cu adevarat popular si atragator electoral dintre cei testati. Iar lipit – pe baza de convingeri doctrinare de dreapta combinate cu un discurs violent de stanga – de Gigi Becali poate deveni chiar un catalizator electoral al multor nemultumiti cronici.

Pentru ca atat de popularul cautator al Elodiei provoaca multa iritare in cercurile cu spoiala intelectuala, impresarii politici au la indemana si niste tinere talente care sa capteze, daca nu increderea snobilor, macar interesul lor. Constructia popularilor cu (cel putin) liceul la baza si acces la Internet se desfasoara, in paralel, pe (cel putin atatea am identificat eu) doua falange. Prima, din trunchiul careia a rasarit liderul celei de-a doua, s-a coagulat in jurul sociologului-consilier-ministru Sebastian Lazaroiu, poarta numele cu patina de vechime si noblete Madame Blogary si e trasa, fizic, inainte de vanzatorul de usi de garaj Mirel Axinte, intrat in constiinta publica prin interviul pe blog cu Basescu din timpul campaniei prezidentiale si prin revarsarea transparenta de ura la adresa tuturor sinucigasilor. Miscarea in sine musteste de idolatrie la adresa basismelor, uraste programatic tot ce condamna comandantul suprem (de la comunism si pana la stanga politica), s-a transformat dintr-un cerc al frustrarii ca nu toata lumea il iubeste pe liderul providential intr-o asociatie pe baza de cotizatii si isi bazeaza mesajul catre poporul de Net prin necesitatea infiintarii unui nou partid politic, celebra Alba ca Zapada.

Problema e ca, inainte sa cristalizeze niste energii, autointitulatii ei lideri au inceput sa se certe intre ei din motive cat se poate de prozaice. Asa ca, din ambitii si doriri de preamarire, a rasarit, cu sprijinul ideologic al unui blog cenusiu, Noua Republica. O stransura de constiinte care seamana a secta (o combinatie de miscare legionara cu vanzatori de oale sub presiune la domiciliul clientului), are crez si manual de lupta si-l foloseste ca varf de lance pe imberbul Mihail Neamtu (emulul mult mai agresiv al lui Andrei Plesu), inalt functionar de stat prin institutul de vanatori de comunisti condus de Volodea Tismaneanu, dusman declarat al tuturor bugetarilor in afara de el. Ca si ciudatii naimiti de Lazaroiu intru purificarea scenei politice, au si astia, individual si/sau pusi la gramada, charisma bordurii. Oricat s-ar zbate, fara ca mesajul lor sa fie preluat de un individ cu lipici la poporul suveran, soarta lor politica e cea a mielului de Paste.

Nu faptul (normal in orice societate cu apa calda curenta) ca laboratoarele puterii decizionale testeaza diverse formule inainte sa arunce pe piata noi formatiuni politice e deranjant, ci incapatanarea unora de a-si inchipui ca toti suntem la fel de prosti ca felia electorala pe care incearca s-o seduca.

×