PARADOX - Păcăleala votului uninominal

Favoritul alegătorilor într-un colegiu electoral nu este neapărat şi cel trimis în Parlament. Acesta este neajunsul uninominalului românesc, recunoscut de politicieni. Un sistem de vot riscant şi pentru ei, premierul Tăriceanu, spre exemplu, putînd să piardă mandatul în faţa unui coleg de partid, chiar şi la un vot diferenţă.

Favoritul alegătorilor într-un colegiu electoral nu este neapărat şi cel trimis în Parlament. Acesta este neajunsul uninominalului românesc, recunoscut de politicieni. Un sistem de vot riscant şi pentru ei, premierul Tăriceanu, spre exemplu, putînd să piardă mandatul în faţa unui coleg de partid, chiar şi la un vot diferenţă.

Legea votului uninominal creează o anomalie prin modul de distribuire a mandatelor. În prima fază, îşi adjudecă fotoliile parlamentare cei care au obţinut 50% plus unu din voturi în colegiile lor, apoi cei care au depăşit ca număr de voturi coeficientul electoral al circumscripţiei, adică al judeţului, calculat prin împărţirea numărului total de voturi din judeţul respectiv la numărul total de mandate, aceştia fiind cei care au, matematic, "un mandat întreg".

Împărţeala naţională
Ultima etapă a distribuirii mandatelor, şi probabil cea mai consistentă, este cea la nivel naţional, care se face în funcţie de scorul fiecărui partid. În această etapă apare însă o anomalie: un candidat cu un număr mare de voturi poate pierde mandatul de parlamentar dacă partidul său şi-a epuizat numărul de mandate parlamentare la care are dreptul.

Concret, în această a doua etapă, Biroul Electoral Central calculează în funcţie de numărul de voturi pe care l-a obţinut un partid, numărul de mandate la care are dreptul în fiecare circumscripţie partidul respectiv. Biroul Electoral Central transmite apoi în judeţe numărul de mandate care îi revine fiecărui partid. Biroul de circumscripţie ordonează apoi candidaţii pe o listă în funcţie de numărul de voturi obţinute şi începe să atribuie un mandat cîte unei persoane, oprindu-se la limita mandatelor la care are dreptul fiecare partid. În această situaţie, un candidat aflat, spre exemplu, pe locul cinci ca număr absolut de voturi poate rata intrarea în Parlament dacă partidul său şi-a epuizat pînă la el mandatele. În schimb, va intra în Parlament următorul clasat, cu mai puţine voturi, dar aparţinînd unui partid care mai
are mandate disponibile.

Colegul concurent
Ipoteza este confirmată de preşedintele Comisiei de elaborare a Codului electoral, Mihai Voicu (PNL). "Într-adevăr, există riscul ca un candidat al unui partid, care obţine un număr mare de voturi, să piardă mandatul în favoarea unui alt candidat, de la alt partid, cu un număr mai mic de voturi, pentru că partidul său nu mai are dreptul la mandate la nivel naţional", a explicat şi Voicu. Deşi recunoaşte că este o nedreptate în modul de atribuire a mandatelor, preşedintele comisiei electorale o atribuie unei "duble competiţii" care ar apărea în cazul votului uninominal în varianta românească. Atunci cînd e vorba despre persoane apare o dublă competiţie. Pe de o parte, o competiţie între candidaţii din acelaşi colegiu, pentru obţinerea celui mai mare număr de voturi. Pe de altă parte, o competiţie cu colegii de partid care candidează în colegii diferite. Cei care obţin cele mai multe voturi au dreptul la mandatele de care dispune partidul. Cei care obţin mai puţine voturi, în interiorul aceluiaşi partid, rămîn pe afară şi cîştigă candidaţii de la alte partide", a explicat Voicu.

Compromis
Şi politologul Cristian Pîrvulescu spune că există acest risc şi că sistemul poate părea injust, dar că respectă principiul proporţionalităţii, pentru că fiecare candidat reprezintă de fapt un partid. "Electoratul optează atît pentru candidat, cît şi pentru partid şi dacă avem ceva cu partidele atunci să le interzicem", afirmă Pîrvulescu, explicînd că dacă legea poate genera acest paradox, atunci acesta este "rezultatul negocierilor dintre partide şi, mai ales, al intervenţiei PSD". "Poate că nu este cel mai bun compromis", spune Cristian Pîrvulescu. Soluţia acestuia, pentru a evita astfel de situaţii, este eliminarea din lege a articolului care prevede că într-un colegiu nu se poate acorda decît un mandat. "Pentru a evita eliminarea celui care a avut un scor bun s-ar putea acorda două sau trei mandate într-un colegiu, în situaţii excepţionale", propune Pîrvulescu, explicînd că de la o legislatură la alta numărul parlamentarilor poate varia .

Struţo-cămila lui Mitrea

Deşi aşa cum spune Pîrvulescu, forma finală a legii votului uninominal este rezultatul "intervenţiei" PSD, liderii acestui partid sînt ei înşişi nemulţumiţi. Coordonatorul campaniei electorale a PSD, Miron Mitrea, a declarat sîmbătă, la Şcoala politică a TSD, că votul uninominal care se va aplica la alegerile din noiembrie este o struţo-cămilă care creează dificultăţi tuturor politicienilor. Mitrea a spus că varianta de vot uninominal legiferată pentru alegerile din noiembrie ajută, pe de o parte, partidele, întrucît mobilizează un număr mai mare de candidaţi, dar, pe de altă parte, creează dificultăţi pentru strategia naţională de campanie. El a mai afirmat că alegerile se pierd sau se cîştigă nu în colegiile în care este concentrat electoratul tradiţional al partidelor, ci în cele considerate "slabe".

Campanie între Tel Aviv şi Los Angeles

O altă aberaţie a legii este trasarea colegiilor pentru românii din străinătate. Cele peste două milioane de români vor trimite în Parlament patru deputaţi şi doi senatori, o circumscripţie fiind alocată pentru toată Europa, iar alta pentru restul lumii, de la Orientul Mijlociu, America de Nord, America de Sud pînă la Australia şi Noua Zeelandă (în timp ce în Bucureşti sînt 28 de colegii pentru Camera Deputaţilor şi 12 pentru Senat). Astfel că aceia care vor pretinde acest mandat, ar trebui să-şi facă campanie simultan şi-n SUA, şi-n Israel, şi-n Canada etc. În interiorul ţării norma de reprezentare este de un deputat la 70.000 de români şi un senator la 160.000 şi sînt luaţi în calcul toţi cei cu drept de vot, indiferent dacă se prezintă la urne sau nu, pe cînd pentru diaspora au fost "calculaţi" doar cei care şi-au exercitat acest drept, stînd ore la cozi la consulat. "Niciodată nu au votat mai mult de 55.000 de români din diaspora", argumenta recent ministrul Mihai Voicu.
Un număr oficial al românilor plecaţi peste hotare nu există, însă, potrivit Institutului de Statistică din Spania, 728.967 de români se aflau oficial în această ţară la 1 ianuarie 2008, iar în Italia 640.000, deşi numărul real s-ar ridica la un milion. În Statele Unite, la ultimul recensămînt (2001), 367.000 de americani şi-au declarat originea română.