Scurt recurs la memorie: Băsescu + Oprea = love?

Discordie a dezbaterii pe teme constituţionale de la Cotroceni, prezenţa grupului de independenţi din Parlament, asimilat şi invitat  la consultări de către Preşedinţie cu drepturile unui partid statutar, a reprezentat pentru componenţii săi un nou antrenament cu public, necesar în evoluţia devenirii lor pe scena politică - partidul de stânga, mult mai pe gustul conducătorului suprem.

Gabriel Oprea a obţinut statutul de "antrenor" al grupului de independenţi în mod conjunctural, cum altfel decât printr-o analiză a propriei conştiinţe, atunci când interesul propriu nu a putut funcţiona în detrimentul interesului pentru binele poporului.

Trecerea în revistă a evoluţiei relaţiei dintre cei doi oameni politici, Traian Băsescu şi Gabriel Oprea, de pe vremea când unul "primărea" Bucureştii, iar celălalt combătea sub stindardul PSD, în judeţul Ilfov, oferă o exemplificare cât se poate de evidentă a faptului că "dragostea" lor este una cu năbădăi.
Declaraţiile lui Oprea la adresa "manelismului" lui Băsescu, cu care acesta cutreiera ţara în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale din 2004, a pericolului transformării în "delir verbal" a discursului electoral din cauza candidatului Alianţei DA, nu pot fi interpretate decât ca izvorând din frustrare, din prea apriga dorinţă de recunoaştere din partea mentorului ales. La vremea respectivă, Băsescu nu a rămas absolut deloc dator, ripostând prin asocierea lui Oprea la mafia personală a duşmanului din acea perioadă, Adrian Năstase.

Spre exemplificare, prezentăm un colaj din presa anului 2004.