Au fost odată ca niciodată...

Articol foarte incomplet, ca sa nu zic prost scris. S-ar fi impus sa contina un tabel cu toate cele 15 gradini de vara, numele acestora, adresele exacte, plus destinatiile actuale ale spatiilor respective. As fi vrut sa aflu, de pilda, cum se numea gradina de vara de la Parcul Carol - cea din rond, vis-a-vis de fintina Zodiacului. Din pacate, articolul nu ma lamureste. Gradina a stat dupa ... Citeşte întreg comentariul

Articol foarte incomplet, ca sa nu zic prost scris. S-ar fi impus sa contina un tabel cu toate cele 15 gradini de vara, numele acestora, adresele exacte, plus destinatiile actuale ale spatiilor respective. As fi vrut sa aflu, de pilda, cum se numea gradina de vara de la Parcul Carol - cea din rond, vis-a-vis de fintina Zodiacului. Din pacate, articolul nu ma lamureste. Gradina a stat dupa "90 in paragina, iar la inceputul acestui an a fost demolata. Probabil ca locul ei va fi luat de un imobil de birouri total inadecvat zonei.
In alta ordine de idei, despre Teatrul de vara din Complexul National "Lia Manoliu", nimic. Si acolo am vazut - in bune conditiuni - destule filme prin anii 1986-87. Locul inca exista - cu o intrare prin parc si cealalta prin strada Arhitect Harjeu - dar nu stiu cit de functional mai este. Restrange comentariul

In 17-18 ani statul prin Romaniafilm cu indiferent ce conducere politica a tarii sau manageriala a Regiei a demonstrat ca nu este in stare sa gestioneze un patrimoniu si o activitate care nu se mai desfasoara in conditiile si interesul propagandistic al anilor 50-80 ai secolului trecut. Apoi cu mici exceptii nesemnificative, asa zisa politica manageriala a Regiei si a unor filiale ale acesteia nu ... Citeşte întreg comentariul

In 17-18 ani statul prin Romaniafilm cu indiferent ce conducere politica a tarii sau manageriala a Regiei a demonstrat ca nu este in stare sa gestioneze un patrimoniu si o activitate care nu se mai desfasoara in conditiile si interesul propagandistic al anilor 50-80 ai secolului trecut. Apoi cu mici exceptii nesemnificative, asa zisa politica manageriala a Regiei si a unor filiale ale acesteia nu a avut decit un sigur scop: fraudarea incasarilor prin "raportarea" unui numar mult mai mic de spectatori, diferenta intrand in buzunarul responsabililor de cinematografe si a directorilor de filiale (practicata cu brio si pe timpul impuscatului, "artistii" fiind aceiasi). La aceasta "politica" de vanzari se adauga o asa-zisa "politica" de investitii in urma careia numai se consuma (pentru comisione sau propriile firme) fara a se realiza din pacate nimic. Daca nu credeti uitati-va la starea jalnica a infrastructurii cinematografiei, intrebati distribuitorii privati de film care au incercat tot felul de metode de a scoate in zona legala incasarile la negru care le aduc prejudicii certe. Sigur s-au incercat tot felul de solutii, "uitate" din pacate la aplicare sau pur si simplu sabotate de mafia de la sali. Apoi marea nebunie a "inchirierilor" pentru bingo, patiseri, restaurante, cazinouri, etc cu clauza expresa in contractul de inchiriere de difuzare de film, uitata a doua zi dupa semnarea contractului asa cum de altfel a fost uitata si plata chiriei si realizarea investitiilor asumate prin contract, cu urmari devastatoare pentru infastructura cladirilor si a veniturilor Regiei. Sigur toate aceste contracte de "inchiriere" sau "locatie de gestiune" a adus, la negru, venituri babane pentru aceiasi mafie a biletelor. Toate au mai mers cum au mai mers, cel putin in Bucuresti si marile orase, pina cand au aparut Mall-urile. Atunci "afacerea" chiar a inceput sa intre intr-o agonie alarmanta pentru mafia salilor si era clar ca situatia se indrepta spre un singur deznodamant, pe care actualul director interimar Moraru,cel care a "contribuit" din plin la generalizarea acestor contracte de inchirie sau locatie ca sef al celei mai mari filiale: Bucuresti, la refuzat de la inceput: privatizarea. A urmat o alta lovitura: revendicarea salilor de proprietarii de drept care a bulversat si mai mult activitatea si ingrijorarea "spoliatorilor" ca-si vor pierde gustoasa paine alba din venituri neagre.
Sigur strategia de privatizare a MCC n-o fi, poate, perfecta dar oricum ea trebuie realizata in primul rand pentru ca-i lege si dupa atatia ani a devenit singura solutie. Sigur este de discutat modul de realizare : se "scapa" de intreaga activitate si se folosesc resursele impartite acum "frateste" intre MCC-CNC si AVAS pentru a redirija politica investitionala catre un numar limitat de cinematografe ramase (daca mai ramane ceva) in gestiunea unei viitoare structuri pentru a fi aduse la nivelul anului 2007 si a carui actionariat poate fi, daca exista disponibilitate chiar si mixt dar cu un management cert privat ? Sigur se mai pot gasi si alte rezolvari, de ex. construirea de viitorul investitor a unor sali de cinema la parterul imobilului preconizat a fi realizat de el, sala care va fi administrata de viitoare structura care se va infiinta. Este clar insa un lucru: nimeni nu cumpara un lant de 3-5 cinematografe sau mai multe pentru a face numai politica cultura a cinematografiei romanesti care fata de fondurile investitionale necesare, beneficiile din difuzarea de film, daca exista, sunt nesemnificative si clar insuficiente pentru recuperarea acestor investitii. Cu un sindicat care striga din toti rarunchii "noi nu ne vindem salile" constienti fiind ca un management privat va face sa dispara calea prin care se pot obtine venituri babane si la negru (din 10 bilete vandute daca se raporteaza 3 este bine, restul intrand in buzunarul mafiei existente), cu un interimat de 3-6 luni si posibil prelungit sine die, care ancestral este impotriva oricarei tentative de privatizare si un status politic nesigur este greu de crezut ca se va realiza ceva iar rezultatul nu poate fi decit unul dezastros: din rau in mai rau, asta dupa ce vor fi "parjolite" pentru beneficiul propriu al mafiei salilor toate posibilitatile de rezolvare cat de cat favorabila a situatiei din cinematografia romanesca. Si apropos de durata interimatului, dl. director din MCC, Demeter vorbeste prin ziare de 3-6 luni iar in comunicatul de pe site-ul ministerului se face vorbire de numai de 30 zile. Este clar ca tot "secretariatele" sunt de vina iar la boala lunga, moartea-i sigura. Tot prin presa am citit ca sindicatul isi "doreste" un viitor director numai din cadrul Regiei, normal ca nu doresc sa fie "deranjate" in activitatea de "eficientizare" a activitatii de difuzare de film romanesc sau de aiurea.
Si pentru ca tot "Au fost odata ca niciodata…" poate il intrebati pe Moraru, care citesc ca plange dupa "Farmecul din trecut" ( cine stie la ce "trecut fermecat" se refera el si poate cereti ceva detalii la CNSAS), cum si de ce au ajuns in starea de plans gradinile de vara (inclusiv salile) din Bucuresti ca doar el le-a pastorit ani de zile pana acum 2 ani cand a iesit la pensie (!?), ca director la cea mai mare filiala din Radef: cea din Bucuresti si judetele limitrofe fiind declarat si "campionul" inchirierilor si locatiilor de gestiune dar si al contractelor neonorate si neincasate. Restrange comentariul