"Era să vină sfârşitul lumii. Cum comentaţi?”, "Să vină. Că eu sînt acasă”…

A început de vineri pe net. A continuat fără glorie sâmbătă. Duminică deja devenise plictisitor.Mai pe româneşte, sfârşitul lumii fuse şi se duse. Tot duminica am aflat că vom mai cocheta incă o dată cu Apocalipsa, dar mai la toamnă, probabil în octombrie...

Mesajul lui Howard Camping, liderul unei organizaţii creştine americane care propăvăduieşte de luni bune sfârşitul Terrei pe 21 mai, în jurul orei 18.00 (ora Americii!) a creat controverse, discuţii mai mult sau mai puţin umoristice şi diverse alte manifestări. Cum ar fi faptul că, unii dintre americani, după cum subliniază presa occidentală, şi-au cheltuit toate economiile ca să nu-i apuce sfârşitul nedistraţi. Iar cei care s-au obişnuit cu profitul din orice au lansat tot felul de campanii publicitare, au deschis restaurant ad-hoc, sau au făcut aproape orice care să aducă sume cât mai rotunjite (dacă este să fim uşor morbizi, nu ştim la ce le-ar mai folosi în cazul unui sfârşit…). Campania de propagare a anunţului lui Camping a fost agresivă, iar calculele prin care el a ajuns la concluzia că sâmbătă este ultima zi de viaţă a pământenilor (a "adăugat” propovăduirii şi Ziua Judecăţii de Apoi, plus a doua sosire a Mântuitorului) au fost realizate, conform Daily Telegraph, prin interpretarea evenimentelor biblice produse de-a lungul timpului.

"Aşadar, sâmbătă e sfârşitul lumii! La ce oră? Transmite cineva în direct? Se poate vedea  pe net?”, cam de genul acesta erau vineri conversaţiile de pe reţelele sociale. "Eu credeam că 21  pică vineri... vineri era ok daca era să fie... aşa sâmbătă nu ştiu... am program”, comenta cineva. "E nasol sâmbătă, dar e băiat deştept anticristul ăsta, că o să facă o groază de rating”, spunea altcineva.”Deci io nu mai înţeleg nimic... vine anticristu' sau sfârşitu' lumii?? Una e una, alta e alta. Daca vine anticristu, e mai ok sâmbăta, da' să fie mai pe la prânz aşa, să fac şi io curat de dimineaţa... Io am înţeles iniţial că e sfârşitu lumii, caz în care nu mai făceam curat...”, se afişa pe net alt comentariu, în timp ce un altul apărea repede: "Nasol e că mi-am plătit restanţele la leasing chiar înainte să aflu vestea. Mare ţeapă!”. Şi încă un altul: "Ce mişto, scap de toată treaba pe care o aveam în weekend şi dorm şi eu mult, poate de tot!”. La toate acestea s-au adăugat sondaje care mai de care mai profunde realizate de unele dintre publicaţiile americane- tipărite ori on-line, cum ar fi cel de genul: "Credeţi că sufletul va fi salvat în cazul producerii unui sfârşit al lumii?” (The Daily Beast).

Vineri, sâmbătă
Vineri, 20 mai, în faţa unui magazin. O doamnă în vârstă discuta intrigată cu cineva: "Nu e de ajuns că de ziua mea de naştere au pus ăştia Ziua Internaţională a Pensionarilor (n.r-1 octombrie), acum nici de ziua mea de nume (n.r.-21 mai) nu mă lasă în pace. Nu putea să vină sfârşitul lumii în altă zi?!?”. Adevărul este că ziua onomastică a doamnei nu a fost compromisă: aflăm că sfârşitul lumii vine în România pe 22 mai! Mai precis, duminică, 22 mai, la ora 4 dimineaţa!  Deoarece sfârşitul, cu atât mai mult al lumii,  trebuie să se conformeze fusului orar (ce bucurie, fusul orar le prelungeşte viaţa românilor!). Şi uite aşa s-a lungit totul precum o peltea.

Tot vineri, Costel – "băiat de ziare”, cum îi place să se autonumească, bea o cafea cu lapte în stradă, în timp ce alţi "confraţi” de-ai lui (tot distribuitori de ziare) îl zgândăresc: "Costellleeee, băi Costelleeee, o să vină sfârşitul lumii de ziua ta, asta e ultima cafea pe care o bei!”. Costel însă are alte probleme, mai mult decât existenţiale: "Nu mai cumpără lumea ziare serioase măăăăă!!! ăi bătrâni ce mai cumpără, în rest tineretu e cu pornografia. Tre să pui mâna la ochii copilaşilor când te uiţi la ce citesc unii. Asta e mă, o ţară cu scandaluri şi ţâţe”.

Sâmbătă e o linişte de zici că visezi Apocalipsa. Pe strada Intrarea Caşului din Bucureşti miroase a chifteluţe făcute cu simţ de răspundere. Şi patrunjel. Vânzătoarea de la market-ul din colţ este  preocupată, dar nu de sfârşit: "Nu mai cumpără lumea ţigări scurte! Vor numai lungi că ţin mai mult şi îi costă mai puţin”. Doi domni la o berărie: "Pentru mine sfârşitul lumii a fost Revoluţia!”, spune unul dintre ei. "Pentru mine sfârşitul lumii a fost ce a urmat după Revoluţie”, spune celălalt. La finalul conversaţiei ciocnesc şi îşi urează: "La mulţi ani Costele!”, "Hai să trăieşti nea Costine!”. Mulţi dintre români sunt mai degrabă dispuşi să îţi depene amintiri despre "cum era înainte”, decât să îţi vorbească despre sfârşitul lumii.Nişte muncitori dau cu picamer-ul de zor la San Francisco de Bucureşti (noul Pod Basarab). "Nu ştim cu sfârşitul ăsta. Noi avem normă. Poate terminăm şi noi mai repede, că e . Hai La multi ani si la mai mare!”.

Pe Academiei, din vitrina unui anticariat se uită la tine de pe coperta unui album câteva ţărănci cu privire premonitorie. Albumul se numeşte (în română şi în engleză): "România- simplitatea pierdută/România-simplicity lost; fotografii document/document photos”. La un coafor de pe Calea Victoriei, o tânără cu un tricou pe care este desenat un mic cap de mort auriu îşi face pedichiura. Pare destul de informată: "Howard Camping ăla e un boşorog multimilionar care îşi bate joc de noi”. "Când eram mică ştiam că în 2000 se termină cu Pământul…”, intervine timid pedichiurista.

Prin dreptul Băncii Naţionale, Poliţia locală Bucureşti (aşa scrie pe maşină) mănâncă şi ea liniştită un colţ de baton în faţa portbagajului deschis. De undeva se aude vocea unui nene care îşi bagă şi îşi scoate de mama focului (”a very nervous little community” - după cum spunea Jerry Lewis într-un film). În mod cert pe acest nene îl va ocoli prorocita a doua venire a Mântuitorului…

Nişte ţigănci încearcă să vândă garofiţe şi busuioc în staţia de metrou de la Universităţii. "Pentru noroc!”, spun ele. Noroc că…

Sfârşitul, de râs şi plâns
Sâmbătă pe la ora 18.00, o ploaie călduţă şi-a aşternut peste Capitală dulcele rost deloc apocaliptic.  "Houston, Houston, Do You Read?”… Miezul nopţii aduce mireasmă de flori deloc speriate. Abia la ora 4 dimineaţa întîlnim persoane oarecum "calificate” intr-ale Apocalipsei. Dar nimeni nu crede. O prereche trecuta de a doua tinereţe e scandalizată de faptul că Sfîrşitul de acum e la concurenţă cu cel oficial, prognozat pentru la anu'. Doi tineri s-au hotărît sa petreacă de Apocalipsă pe biciclete, in Herăstrău, în timp ce nişte îndrăgostiţi noctambuli n-au ce face şi se ceartă cu cîteva minute înainte de profeţia lui Camping. O duzina de poliţişti de la "rutieră” abia rasuflă de ocupaţi ce sînt in timp ce, un campion francez de K1, tocmai ieşit, pe rînd,  din morişca de pumni din ring şi, respectiv, dintr-un club de noapte de fiţe, spune ca are atîtea de făcut aşa că ar fi păcat să se termine aşa. 

Duminică dimineaţa pe la cinci, doamna Iordache (70 de ani) se pregăteşte pentru obişnuita tură prin cartier, pe Griviţei. De obicei, la orice o întrebi răspunde cu maximă seriozitate. "Doamna Iordache, era să vină sfârşitul lumii. Cum comentaţi?”, "Să vină. Că eu sînt acasă”…