Momente şi spiţe: Fasolea s-a comportat exemplar

Anul ăsta a fost o fasole cuminte. De Ziua Naţională, în parcul Crângaşi. A stat aproape o oră în cazan, până să fie împărţită poporului, şi n-a zis nimic. Tristă fasole, trist popor. N-a scos o răsuflare pe sub capac,  nu i s-a simţit în jur în jur căldura şi mirosul. A stat singură, cârnaţii fiind ţinuţi separat, într-o cratiţă. Când s-a întâlnit cu cârnatul în castronul de plastic, fasolea a primit o gogonea deasupra. Nici atunci n-a zis nimic. În douăzeci de ani de democraţie, de când e scoasă la marile sărbători, s-a învăţat cu gogonelele.

În alţi ani, tot de Ziua Naţională, fasolea era de nestăpânit. Bolborosea în oalele cât cupola de biserică, se agita în castroane, se întindea pe hainele românilor veniţi să-şi sărbătorească ţara, sărea pe jos, făcea acrobaţii în aer, ţâşnea, printre dinţi, din gurile care o mestecau în fugă. Şi ceva din agitaţia fasolei nărăvaşe se transmitea şi oamenilor. Aşa se năştea acea ruşinoasă învălmăşeală cu care televiziunile ne-au obişnuit.

Acum n-a mai fost la fel. O fi pus careva cine ştie ce în fasole, de-a liniştit-o în halul ăsta. I-o fi venit şi ei mintea la cap după douăzeci de ani de zbucium. S-o fi resemnat. Cine ştie?

Când a apărut primarul Poteraş, al Sectorului 6, a avut un scurt moment de tresărire. Tuşti! – a sărit din castronul unui unui bătrân direct pe mâna primarului. Uite-aşa de mare. Fost luptător de greco-romane. Îşi trântea adversarii cu un tur de braţ, cu un tur de şold. Acum s-a aliat cu fasolea şi îi face cu un tur de scrutin. Şi ce flori frumoase pune în sector!

Mai curând a fost: nu o răzvrătire a iahniei, ci un tremur de plâns al bătrânului: că nu-i ajunge pensia, că nevasta îi moare în casă fără medicamente. Primarul s-a preocupat mai mult de fasole. A adunat-o cu grijă de pe mâini, a şters marginile castronului cu serveţele de hârtie. Atât. În rest, nici fasolea n-a mai zis nimic, nici poporul.
Se întâmplă ceva cu fasolea noastră, băgaţi de seamă!