Oraşul de sub Autostrada Soarelui

Erau oameni mici de statură şi harnici. S-au stabilit în zona Valu lui Traian, exact pe locul unde, în zilele noastre, se construieşte Autostrada Soarelui. Mureau la 40 de ani. Au lăsat în urma lor  ceea ce specialiştii cred că este al doilea oraş ca mărime după cetatea Tomis. Deşi s-a estimat că descoperirea datând din anul 1000 reconfigurează istoria României, autorităţile de la Bucureşti vor ca tot "balamucul” arheologic să se termine cât mai repede. Ce importanţă mai au strămoşii, când omul modern vrea să ajungă mai repede, "la mare/la soare/unde fetiţele...”, conform refrenului.

Vezi video
Vezi localizarea sitului,  imagini din satelit

S-au aşezat strategic: între un val de apărare bizantin şi o mlaştină, feriţi de atacurile migratorilor. Şi-au îngropat casele din piatră pe jumătate în pământ, şi-au pus acoperiş de paie şi stuf. Aveau vetre ca să se încălzească. Mâncau cereale, carne de oaie, ceva peşte. Când era frig îşi puneau cojoace, dar temperatura nu era o problemă pentru ei: le plăcea să stea mai mult pe afară. Erau foarte activi, şi se mişcau rapid! Trăiau din oierit, dar preferau ca hrană cerealele. Cimitirul lor semăna întrucâtva cu cele de azi. Îşi îngropau morţii  cu capul spre vest, ca să vadă soarele răsărind. Cei mai cu stare aveau chiar şi coşciug, plus o criptă din piatră cioplită.

Impresionant pentru mileniul I. Un oraş bine împărţit, după cum o demonstrează şi imaginile luate de satelit, care pot fi văzute perfect pe Google Earth. O aşezare despre care nu se ştia nimic. Scheletele (peste 300 descoperite, dar ar putea fi aproape 1.000 după spusele arheologilor) strămoşilor noştri  stau în faţa buldozerelor însetate de autostradă  cu osatura frumoasă, fragilă şi perfect conservată, iar dantura lor ar stârni invidia oricărui stomatolog. Cercetările au fost demarate de arheologii din cadrul Muzeului de Istorie şi Arheologie Constanţa.

Cimitirul se află pe axul autostrăzii, iar şantierul arheologic se întinde pe cîteva sute de metri. Părea că ceea ce reprezintă o importantă descoperire la nivel european şi nu numai, va sensibiliza guvernul. A venit doamna ministru Anca Boagiu, a exclamat "Ce frumossss!”, şi a încheiat lapidar: "Descărcarea urmează să se facă până pe data de 5 iunie". Scurt şi fară comentarii.

Oamenii mici de statură şi harnic – aşa cum sînt descrişi locuitorii acestor meleaguri - vor fi cel mai probabil mutaţi. Vasele întregi din lut şi extraordinarele relicve din bronz şi fier lăsate în urma lor au fost deja depozitate - cât s-a putut, la Muzeul de Istorie şi Arheologie din Constanţa, iar oraşul… Peste oraşul lăsat în urma lor, care include şi necropola (cimitirul nr.) se va aşterne Autostrada Soarelui, pe care sperăm să aterizeze în siguranţă cândva omuleţii verzi ai viitorului. Aşa cum astăzi trec în  deplină siguranţă betoniere peste drumul alăturat Autostrăzii Soarelui, drum care, după cum subliniază domnul Traian Cliante, şeful şantierului arheologic,  poate fi considerat, "cea mai bună autostradă de pe vremea geto-dacilor! Adică, drumul era făcut ca să se mearga pe el, că erau călări, că erau cu care de luptă...A fost aşa de bine făcut, că e circulat şi în ziua de azi mult şi bine. Se pare că înaintaşii noştri se priceau la autostrăzi. Probabil au lucrat şi mult mai repede...”. Cît despre costuri, am putea adăuga noi...

Cu burta pe maci…
"S-au aşezat bine aici unde s-au aşezat...”, oftează cercetător-arheologul Cristina Talmaţchi. "Spre nord aveau valuri de pământ, spre est aveau o mlaştină drept sursă de apă, pe care o puteau folosi şi pentru animale, oricum spre zona mlaştinoasă au găsit şi două fântâni, deci izvoarele care circulau pe dedesubt le-au fost folositoare. Şi cimitirul şi l-au aşezat bine, nu au vrut să le bată aerul de necropolă spre sat, rămâne de văzut... Ei mergeau mult pe instincte, iar acum instinctele noastre nu mai sunt la fel...”. Este o descoperire importantă pe plan european? "Este. Şi nu numai pe plan european”.

Până şi rozătoarele  le-au "căsăpit” trupurile cu milă. "Oasele sunt în stare bună, este uimitor după atâta amar de vreme”. Ceea ce nu au făcut atâţia ani, a făcut însă o zi. "A plouat foarte rău ieri (n.r.-30 mai), vedeţi că la unele schelete li s-au spart craniile de la cât de puternică a fost ploaia”, spune arheologul Tiberiu Potârniche.  Sicriele erau din lemn, "încă nu ştim din ce fel de lemn, vom identifica”. Echipele de arheologi sapă de la începutul lunii februarie, pe traseul tronsonului Cernavodă – Constanţa al Autostrăzii Soarelui. "La  Bucureşti s-a aflat târziu despre descoperiri”, spun oamenii.
"Acesta este cel mai interesant schelet”, arată Tiberiu spre unul dintre morminte. "Poziţia lui este aparte: pe burtă, şi cu una dintre mâini la piept. Este posibil să fie un intrus…”. Nouă ne place să credem că era de-al locului şi a murit exact în ziua în care i s-a împlinit sorocul, 40 de ani: a căzut brusc, cu burta pe macii care înconjoară şi acum locul în care a trăit.Totul este de o frumuseţe nebun-stupefiantă: câmp imens verde-galben- roşu, ierburi-rapiţă-maci, buldozere uruind, păsări ciripind cu triluri diferite, deţinuţi aduşi să sape pentru a scoate la iveală urme ale oamenilor cei "mici şi harnici”, arheologi care îşi fac cu calm meseria. Fiecare schelet va fi dus la institutul de antropologie, iar istoricii ar putea să rescrie...istoria, mai ales cu privire la rolul bulgarilor în Dobrogea. "Interesant este dacă aveau vreo boală”, subliniază Tiberiu. Mai sănătoşi decât noi cu siguranţă! "Cel mai interesant aspect de analiză sunt malformaţiile datorate meseriilor specifice. Eu personal sunt interesant dacă aveau hernie de disc...Condiţiile erau rudimentare, de la toate atelajele pe care le foloseau, până la uneltele mici, totul era destul de rudimentar. Putem să aflăm câţi au fost călăreţi, câţi au fost arcaşi, şi aşa mai departe. Dacă s-ar face nişte analize ADN am putea să ne dăm seama dacă au fost înrudiţi. Apoi, trebuie să-i reînhumăm, că au fost şi ei tot oameni ca noi”. Mai ceva ca noi... Sperăm să avem norocul ca, peste vremuri, în probabilitatea construirii unei piste spaţiale, scheletele noastre să fie găsite în stare tot atât de bună...

Dacă n-ar cânta un cuc rătăcit, ai zice că ai nimerit în mijlocul unei "scene” de pe Discovery. Unul dintre arheologi, un uriaş îmbrăcat într-o costumaţie ce îl face să pară un grădinar al veacurilor, curăţă cu neaşteptată delicateţe şi tandreţe ce se mai descoperă între timp. Timp care îşi trece firele de nisip prin clepsidra nemiloasă a autorităţilor de la Bucureşti, care au stabilit data-limită pentru finalizarea preocupărilor cu istoria în detrimentul autostrăzii,  deoarece, nu-i aşa, arheologia nu salvează România! Autostrada, cică da! 

Ce facem?
"Dom’le, încă de acum doi ani nu ştiu cum au făcut geto-dacii că s-au pus în calea autostrăzii, sunt multe sit-uri arheologice în zonă”, spune arheologul Traian Cliante. "Era bine ca în momentul în care se gândeau la stabilirea traseului, arheologii pur şi simplu să fie consultaţi, ei spuneau în ce măsură pe acolo se poate sau nu se poate…În străinatate aşa se procedează”. La noi, cînd autorităţile şi-au dat seama ac ingroapă a doua oară aşezarea geto-dacică a fost prea tîrziu pentru modificarea traseului autostrăzii.

Zilele acestea, pentru istorici s-a deschis o fereastra nesperată către vremuri încărcate de multe necunoscute.Ieri, 5 iunie 2011 poate că s-a inchis la loc. Desigur, un schelet cu trecut impresionant nu poate concura cu bucuria unei autostrăzi spre ...marea cea mare. E firesc să evoluăm, dar ce facem? Construim, la propriu de aceasta data,  pe oasele strămoşilor? Este ceva din ciclul "speră, că speri degeaba”, deoarece o variantă ocolitoare pentru traseul autostrăzii înseamnă pentru guvern  cheltuieli suplimentare (şi în ceea ce priveşte continuarea cercetărilor arheologice costurile sunt mari), întârzieri şi oameni nemulţumiţi că "nu se mai termină odată dom’ne”. Mai ales că, după ce că nu se mai termina odată şi, iată, acum dă semne de finalizare, colac peste pupăză, apar peste noapte nişte strămoşi care se încăpăţînează să revoluţioneze istoria.

View Larger Map